Secvenţe tehnologice ale culturii de mazăre de primăvară

Secvenţe tehnologice ale culturii de mazăre de primăvară

Cerinţe faţă de climă şi sol

Mazărea de primăvară este o specie cu cerinţe moderate faţă de factorii de vegetaţie, fiind considerată o plantă a climatelor umede şi răcoroase, cultura fiind întâlnită până la Paralela de 65 de grade latitudine nordică şi până la 1.800 metri altitudine în Munţii Alpi. Faţă de temperatură, cerinţele mazării sunt scăzute, boabele germinând la 1-2 grade Celsius la mazărea cu bob neted şi 3-4 grade Celsius la mazărea zaharată. După răsărire, mazărea cu bob neted suportă temperaturi negative de -4...-6 grade Celsius, iar cea zaharată de -10...-12 grade Celsius. Plantele încep să crească la 4-5 grade Celsius, iar la înflorire, cele mai potrivite temperaturi sunt cele de 15-18 grade Celsius. Solicită pentru coacere temperaturi de 18-20 grade Celsius, valorile mai mari asociate cu arşiţă producând reduceri ale producţiei. Pentru întreaga perioadă de vegetaţie, mazărea are nevoie de 1.350-1.800 grade Celsius. Faţă de umiditate, mazărea are pretenţii ridicate, având un coeficient de transpiraţie de 600-700, mai ridicat decât cel al grâului. Consumul maxim de apă se înregistrează de la apariţia butonului floral, cu două săptămâni înainte de înflorire şi până la formarea păstăilor, cu două săptămâni după încheierea înfloritului.

Această perioadă se suprapune cu faza de înflorit-fructificare, fiind şi perioada critică pentru apă. Pentru reuşita culturii, precipitaţiile din lunile mai şi iunie sunt foarte importante, acestea consumând în medie 125-140 mm apă. Seceta şi temperaturile ridicate din această perioadă determină formarea unui număr redus de păstăi şi avortarea florilor, favorizând în acelaşi timp şi atacul de gărgăriţă, iar excesul de umiditate prelungeşte înfloritul şi creează condiţii de favorabilitate pentru atacul de boli. Faţă de sol, mazărea are cerinţe ridicate, preferând solurile mijlocii, aerate, bogate în materie organică, structurate, calde, profunde, cu un pH de 6,5-7,5, bine aprovizionate în elemente nutritive. Sunt contraindicate solurile grele, pe care stagnează apa, acide, neaerate sau cele uşoare, foarte permeabile, de tipul nisipurilor. Lumina este un factor la care mazărea reacţionează, ea fiind plantă de zi lungă, existând şi soiuri/forme de cultură care fructifică în condiţii de zi scurtă sau sunt indiferente la fotoperiodism.

Răspândirea culturii  de mazăre de primăvară

Conform studiilor realizate de cercetarea ştiinţifică agricolă, mazărea găseşte condiţii bune de vegetaţie în majoritatea zonelor agricole din România. Zona foarte favorabilă cuprinde, după cum prezintă Gheorghe Matei, terenurile din partea de vest a ţării, centrul şi nord-vestul Banatului, unde nivelul şi repartizarea precipitaţiilor se pliază pe cerinţele plantei, iar temperatura din perioada de fructificare este de circa 20 de grade Celsius. Zona favorabilă I cuprinde partea sudică a Câmpiei Române (cu excepţia Bărăganului şi a terenurilor nisipoase din Oltenia), Câmpia Transilvaniei, Valea Târnavelor şi a Mureşului, Ţara Bârsei şi nord-vestul ţării. Zonele favorabile II şi III înglobează arealele din Podişul Getic, Bărăgan, Moldova şi Dobrogea.

Rotaţia şi locul în asolament

Mazărea este o plantă cu un ritm de creştere mai scăzut în primele faze de vegetaţie, preferând că premergătoare speciile de plante agricole care lasă terenurile curate de buruieni: porumbul, floarea-soarelui, sfecla pentru zahăr, inul pentru fibră, cartoful sau cerealele păioase de toamnă. Nu se recomandă amplasarea culturii de mazăre în asolament după alte leguminoase şi nici în monocultură, mazărea având restricţii la revenirea pe aceeaşi solă la 3-4 ani, din cauza apariţiei fenomenului de „oboseală a solului“ sau a perpetuării fuzariozei sau a unor dăunători specifici culturilor de leguminoase. În monocultură se constată amplificarea îmburuienării terenului, cu specii greu de combătut pentru mazăre, sau proliferarea unor boli sau dăunători. Ca premergătoare, mazărea este deosebit de apreciată, nu numai datorită faptului că lasă în sol o cantitate de azot fixat biologic prin intermediul bacteriilor (Rhizobium leguminosarum - circa 30-100 kg/ha), dar şi pentru că se recoltează timpuriu, lăsând suficient timp pentru pregătirea în foarte bune condiţii a terenului pentru cultura următoare din asolament. După recoltare, terenul rămâne într-o stare de umectare care permite realizarea lucrărilor de bază ale solului în foarte bune condiţii. Datorită acestor aspecte menţionate, mazărea este cea mai apreciată premergătoare pentru cultura grâului pentru consum. Cele mai potrivite asolamente pentru cultura mazării în zona centrală a Olteniei au fost cele de 3 sau 4 ani, cu grâu, porumb şi floarea-soarelui (G. Păunescu, 2005), atât în condiţiile unei tehnologii convenţionale, cât şi în condiţiile unei tehnologii ecologice. Datorită perioadei scurte de vegetaţie după mazăre se pot amplasa cu succes culturi succesive de porumb boabe (se vor cultiva hibrizi de porumb extratimpurii şi timpurii numai în condiţii de irigare), borceaguri de toamnă etc.

Sămânţa şi semănatul

Sămânţa utilizată la semănat trebuie să fie mare, sănătoasă, lipsită de gărgăriţă, să provină din culturi certificate, cu valoare culturală mare, cu puritate fizică de minimum 98% şi germinaţie minimă de 80%. Tratamentele la sămânţă se fac împotriva agenţilor patogeni care produc căderea plăntuţelor (Phytium spp.), mana (Peronospora pisi), fuzarioza (Fusarium spp.) sau antracnoza (Ascochyta pisi). Se tratează cu produse pe bază de metalaxil (produse de tipul Apron XL 350ES - aplicând 1 litru/tona de sămânţă) sau tiofanat metal + taram (produse de tipul Tiramet 60 PTS, 2 kilograme/tona de sămânţă). Aplicarea tratamentelor se face cu 12-14 zile înainte de semănat. Tratamentele bacteriene, care se efectuează cu scopul de a stimula activitatea bacteriilor fixatoare de azot, se vor efectua în preziua semănatului, folosind biopreparate cu suşe bacteriene aparţinând genului Rhizobium - pentru mazărea recomandându-se preparatul Rhizobium leguminosarum, în doză de 2-4 flacoane/cantitatea utilizată la un hectar de cultură. Produsul comercial utilizat este Nitraginul, care se administrează pe sămânţă folosind maşina de tratat seminţe sau se poate aplica manual prin stropiri cu pompe pe sămânţa întinsă pe folii sau prelate, departe de acţiunea directă a razelor solare. Epoca de semănat pentru mazăre este primăvara foarte timpuriu, imediat ce se poate intra în teren cu agregatele, epoca I, urgenţa I. Calendaristic, această perioadă corespunde intervalului cuprins între 1 şi 20 martie pentru zona de sud şi vest a ţării şi 15-30 martie pentru restul zonelor. Semănatul timpuriu este foarte avantajos pentru mazăre, deoarece ea beneficiază din plin de perioada cu precipitaţii abundente din primăvară şi utilizează mai eficient apa din precipitaţii, încheindu-şi ciclul de vegetaţie până să apară seceta şi arşiţa (înregistrând 100-120 de zile de favorabilitate ridicată, sub aspectul temperaturilor, umidităţii şi lungimii zilelor). Semănatul întârziat este contraindicat, deoarece răsărirea este neuniformă, apar perioade cu temperaturi ridicate ce duc la înregistrarea unui procent scăzut de legare a florilor şi se înregistrează pierderi de producţie de până la 50%. Desimea la semănat asigurată la cultura mazării este de 125-140 boabe germinabile/metrul pătrat, pentru a realiza în final 100-120 plante recoltabile/metrul pătrat. În mod obişnuit, în câmp răsar numai 75% din boabele semănate. Prin ramificare, în câmp plantele îşi „reglează“ oarecum densitatea. Norma de semănat este cuprinsă între 250 şi 300 kilograme/hectar, în funcţie de MMB-ul soiului şi varietatea cultivate. Distanţa între rânduri este de 12,5-15 cm, în funcţie de sol şi metoda de semănat. La mazăre s-au obţinut rezultate bune atunci când s-a aplicat metoda semănatului „cu cărări tehnologice“. Adâncimea de semănat variază între 5 şi 8 cm, semănând la 5-6 cm pe solurile mai grele şi 7-8 cm pe solurile mai uşoare. Pentru semănat se folosesc semănătorile universale purtate sau tractate, produse de marile firme producătoare de maşini şi agregate agricole multifuncţionale.

Victor VĂTĂMANU