Secvenţe tehnologice ale culturii de sorg (Sorghum sp.)

Secvenţe tehnologice ale culturii de sorg (Sorghum sp.)

Particularităţi biologice

Sorgul este o plantă cu înalt randament fotosintetic, care se poate cultiva în condiţii foarte dificile, de la areale aride până la cele semiumede. Sorgul prezintă încolţire unipolară şi emite prin germinare o singură rădăcină embrionară. Formează un sistem radicular bine dezvoltat, cu numeroşi perişori absorbanţi ce îi asigură o foarte bună rezistenţă la secetă, după cum prezintă Gh. Matei. Rădăcina pătrunde adânc în sol, până la 150-200 cm, iar masa mare a rădăcinilor ajunge până la 90 cm. De la nodurile tulpinale supraterane pornesc rădăcini ancoră, ca la porumb. Tulpina este dreaptă, erectă, înaltă de 1-4,5 metri, plină cu măduvă la interior, formată din 7-20 internoduri, a căror lungime creşte de la bază către vârf. Diametrul tulpinilor de sorg variază între 0,6 şi 4 cm. Sorgul prezintă capacitatea de lăstărire puternică, aspect nedorit la sorgul pentru boabe şi favorabil la sorgul furajer. Tulpinile pot avea procente diferite de suculenţă, cele mai valoroase forme fiind acelea la care cantitatea de sevă este mai mare de 30%. Creşterea în lungime a tulpinii de sorg în primele 30 de zile de vegetaţie este foarte lentă şi de aceea planta poate fi cu uşurinţă înăbuşită de buruieni. Frunzele sorgului sunt asemănătoare cu cele ale porumbului, la plantele foarte tinere acestea fiind glabre (caracter care le diferenţiază de acela de la porumb). Ele sunt dispuse altern, cu teaca bine dezvoltată ce îmbrăcă 2/3 din internod, cu limbul foliar lung, de 5-12 cm, cu nervura mediană puternică şi mai deschisă la culoare decât restul limbului. La partea bazală, pe partea superioară a limbului, se găsesc perişori lungi şi moi, în rest suprafaţa limbului este glabră cerată. Ligula este păroasă, scurtă şi retezată, iar urechiuşele lipsesc.

Principala caracteristică a frunzelor de sorg o reprezintă faptul că ele sunt ceroase, având cuticula groasă, cu posibilitatea de închidere a stomatelor pe timp de arşiţă, reducând astfel evapotranspiraţia. Inflorescenţa este un panicul lung de 20-40 cm, cu forme diferite în funcţie de lungimea ramificaţiilor, care la varietatea technicum poate să ajungă la 100 cm. Există panicule cu ramificaţii răsfirate, de tip effusum, sau compacte, de tip contractum. Un panicul conţine între 1.000 şi 5.000 de flori aşezate în spiculeţe grupate câte trei, din care doar cel median este fertil. Fecundarea este autogamă, nefiind exclusă alogamia. Deschiderea florilor are loc de obicei dimineaţa devreme sau noaptea.

Uniformitatea de coacere este mai mare la paniculele mai strânse, mai compacte decât la cele laxe. Fructul este o cariopsă îmbrăcată în palei sau golaşă, globurală, ovoidă, uşor comprimată lateral, de culoare albă, roză, roşietică sau cenuşie, având MMB cuprins între 20 şi 45 grame, iar MH de 65-75 kilograme/hectolitru.

Cerinţe faţă de climă şi sol

Faţă de temperatură - sorgul are cerinţe mari, fiind plantă termofilă. Germinează la 10-12 grade Celsius şi creşte rapid la temperatura de 25-27 grade Celsius. Dacă temperaturile scad în vegetaţie la 15-16 grade Celsius, planta nu mai creşte. Sorgul este o specie cu rezistenţă foarte bună la secetă şi arşiţă, suportând temperaturi ridicate, de 35-40 grade Celsius. Îi sunt fatale temperaturile scăzute, la -1...-2 grade Celsius, planta de sorg este distrusă, chiar dacă aceste temperaturi negative sunt de scurtă durată (4-6 ore). Pentru hibrizii cultivaţi în România, suma gradelor de temperatură este cuprinsă între 2.500 şi 3.500 de grade Celsius în funcţie de precocitatea acestora. Faţă de umiditate - sorgul are cerinţe reduse, fiind o specie deosebit de rezistentă datorită particularităţilor morfologice şi biologice ale speciei (sistem radicular bine dezvoltat, tulpină şi frunze ceroase, capacitate de a emite „rădăcini noi“ după ploaie, capacitatea de a-şi încetini creşterea în perioadele de stres hidric şi termic etc.). Datorită acestor însuşiri, planta de sorg este supranumită „cămilă vegetală“. Coeficientul de transpiraţie al sorgului este mai mic decât al porumbului, cuprins între 152 şi 190, sorgul consumând în medie cu 20% mai puţină apă decât porumbul pentru a putea produce aceeaşi cantitate de substanţă uscată. Faţă de sol - sorgul este, de asemenea, mai puţin pretenţios, valorificând diferite tipuri de sol, de la cele mai fertile până la cele sărace în elemente nutritive şi apă, cu pH cuprins între 4,5 şi 8,5. Sorgul zaharat şi cel pentru mături solicită soluri fertile, aerate, mijlocii ca textură şi cu capacitate bună de reţinere a apei pentru a se obţine randamente ridicate de extracţie a sucului dulce din tulpinile de sorg zaharat sau panicule cu ramificaţii lungi şi elastice la sorgul pentru mături. Sorgul nu suportă terenurile cu exces de apă, mlăştinoase, grele, cu viteză mică de infiltraţie a apei. Pentru România, pentru amplasarea culturii de sorg se utilizează de obicei terenurile mai puţin productive, nisipoase, sărăturate, unde porumbul nu generează recolte economice.

Lucrări de îngrijire

Lucrările de îngrijire ale sorgului sunt focalizate în principal pe două direcţii: stimularea răsăririi plantelor şi combaterea buruienilor. Pentru favorizarea răsăririi uniforme a plantelor de sorg, după semănat se execută o lucrare de tăvălugire, cu scopul de a pune sămânţa în contact intim cu solul, înlesnind astfel îmbibarea seminţelor cu apă. Principala lucrare de îngrijire o reprezintă însă combaterea buruienilor, deoarece cultura poate fi foarte uşor compromisă în prima lună de vegetaţie. În acest sens, se vor lua toate măsurile preventive, de natură agrotehnică, pentru împiedicarea proliferării buruienilor pe solele cultivate cu sorg (aşezarea culturii în asolament după o premergătoare ce lasă solul curat de buruieni, executarea la timp şi de calitate a tuturor lucrărilor solului, întreţinerea curată de buruieni a solei până la semănat, administrarea gunoiului de grajd nefermentat la premergătoare etc.). Măsurile curative, combaterea prin mijloace mecanice a buruienilor (praşile mecanice şi/sau manuale) ori combaterea chimică cu ajutorul erbicidelor sunt cele care asigură igiena culturală în timpul vegetaţiei. Erbicidele pe bază de cloroacetanilide aplicate ppi (preemergent) şi încorporate în sol cu 1-3 zile înainte de semănat, urmate de administrare în vegetaţie a unor produse comerciale pe bază de 2,4 D, sunt suficiente pentru un bun control al buruienilor la cultura de sorg. Faţă de porumb, sorgul se dovedeşte mai sensibil la acţiunea substanţelor chimice de sinteză din componenţa erbicidelor administrate, şi de cele mai multe ori planta stagnează în creştere pentru câteva zile, chiar dacă dozele de aplicare sunt moderate. Această sensibilitate se manifestă mai ales pe nisipuri, unde conţinutul de materie organică este redus şi efectul stresant este mai pronunţat. Din această cauză, la cultura sorgului se pune accent pe combaterea preventivă sau curativă, dar prin mijloace mecanice. Combaterea bolilor - în general, sorgul prezintă mai puţine boli ca alte plante de cultură, dintre acestea cele mai frecvente sunt putrezirea plăntuţelor (Pytium sp.), fuzarioza (Fusarium şo.) şi helmintospora (Helminthosporium turcicum). Combaterea curativă se face asemănător ca la cultura de porumb. Combaterea dăunătorilor - dintre dăunători, cei mai importanţi sunt reprezentaţi de răţişoara porumbului (Tanymecus sp.), păduchii verzi ai cerealelor (Schizaphis graminum) şi Elateridele (viermii albi). Apariţia şi atacul acestor dăunători se previn prin tratamentele la sămânţă indicate de specialiştii fitosanitari, dar şi curative, prin stropiri în vegetaţie cu produse comerciale de tip Decis 2,5 CE - 300 mililitri/hectar, Fastac 0,1 litri/hectar, Calypso 480 SC 0,08 - 1 litru/hectar etc. Irigarea - deşi este o plantă rezistentă la secetă, sorgul poate valorifica udările aplicate prin irigare şi le poate converti în producţii mari şi de calitate, datorită metabolismului de tip C4. Faţă de porumb, regimul de irigare este mult redus, solicitând o udare de aprovizionare înainte de semănat sau o udare de răsărire după semănat, cu norme de 200-400 metri cubi, în funcţie de tipul de sol. Se mai pot aplica 1-3 udări în vegetaţie, dar tot cu norme de udare moderate, eficienţa utilizării apei în cazul sorgului fiind mult mai mare decât la porumb. Răritul şi copilitul - sunt lucrări specifice numai sorgului pentru mături, aplicate în faza de 4-5 frunze a plantelor, la care trebuie asigurat un spaţiu de nutriţie optim în vederea obţinerii unei producţii de calitate superioară. Aceste lucrări se execută manual şi necesită forţă de muncă brută.

Victor VĂTĂMANU