Lucrari de sezon în pomicultură. Lucrări de întreținere a solului. Aceste lucrări constau în prașile mecanice executate cu polidiscul sau în prașile manuale, cu scopul de a distruge buruienile din livezi și de a menține solul afânat.
Udarea pomilor.
Este necesară în zonele în care precipitațiile atmosferice sunt sub 600 mm anual sau când apar perioade de secetă. Prin udare, trebuie umectat stratul de sol în care se dezvoltă masa principală a rădăcinilor, adică 40-70 cm. Norma de udare pentru fiecare pom variază între 100 și 200 de litri de apă, în funcție de vigoarea și vârsta pomilor.
Rărirea fructelor.
Se face la speciile de măr, păr, piersic, prun și cais. Pe ramurile de rod, la speciile de măr, păr și piersic, fructele se răresc la 10-12 cm, iar la speciile de prun și cais, rărirea se face la 3-4 cm, numai în scopul obținerii unor fructe cu însușiri superioare, pentru consumul în stare proaspată.
Combaterea bolilor și a dăunătorilor.
Se face conform buletinelor de prognoză și avertizare, la toate speciile pomicole, după avertizarea primită din partea Laboratorului Fitosanitar Județean.
Recoltarea fructelor de vară.
În această perioadă se recoltează căpșune, vișine, caise, piersici, mere și pere de vară. Recoltatul se face din două în două zile, dimineața, pe timp răcoros, după ce se ridică roua.
Ambalarea se face în lădițe de capacitate mică, 5-8 kg, din cauza faptului că aceste fructe au pulpa moale și, prin diverse manipulări, se pot deprecia calitativ. Fructele care necesită transport pe distanțe mari se recoltează la intrarea în pârgă.
Rezistența câștigată a ciupercilor ce produc boli la plante față de substanțele (fungicide) cu care se fac tratamentele
Etiologia fenomenului de rezistență a ciupercilor la substanțele cu care se efectuează tratamentul este complexă și include factori externi și interni. Dintre factorii externi amintim: tipul substanței și modul ei de acțiune, planta și factorii de mediu, iar plasticitatea genetică a ciupercii apare ca fiind cel mai important dintre factorii interni. Rezistența la fungicide a ciupercilor, limitată în ultimele decenii la câteva substanțe, a luat amploare în prezent, extinzându-se față de un număr mare de substanțe aplicate și de interesul economico-financiar al producătorului agricol individual. Fenomenul de rezistență a ciupercilor apare cu ușurință la acele substanțe active care inhibă activitatea unei singure gene sau care afectează o singură cale matabolică. A fost înregistrată rezistența la fungicide în cazul speciilor de ciuperci din genul Botrytis (vinovate de producerea putregaiului cenușiu la floarea-soarelui, ceapă, struguri, castraveți, fasole, salată, căpșuni, crizanteme, ciclamene,
Saintpaulia – violeta africană, bujor, crin, lalele și gladiole), din genul Monilinia (ce cauzează putregaiul fructelor de semințoase și sâmburoase), din familia Peronosporaceae (care produc mane la plante) și din familia Erysiphaceae (care produc făinări, în special la castraveți). Pentru combaterea efectului ciupercilor ce produc boli la plante se folosesc fungicide de uz curent (care au ca substanță activă produsele cuprice, organo-mercurice, dicarboximide și dodine) și fungicide endoterapeutice (care au ca substanță activă benzimidazoli, amine sau amide-carboxine, oxicarboxine, pirazofos sau triadimefon). Pentru prevenirea și combaterea populațiilor (raselor) cu rezistență la ungicide, se recomandă alternarea de fungicide cu bază chimică diferită, dar cu aceeași eficacitate, fără a mări concentrația de aplicare, și utilizarea de amestecuri, care au la bază fenomenul de sinergism. Pentru a avea o eficacitate deosebită în lupta contra ciupercilor care produc boli la plante, este indicat a se consulta „Lista pesticidelor și a altor produse de uz fitosanitar avizate în România”.
Când și cum aplicăm tratamentele împotriva bolilor la vița-de-vie roditoare
Cele mai mari pagube la vița-de-vie sunt cauzate de mană, făinare și putregaiul cenușiu, care, în funcție de condițiile de mediu, de îngrijire, tratamente aplicate, pot diminua producția de struguri în proporție 15-90%, uneori chiar în totalitate. De aceea, grija viticultorului trebuie să fie mereu trează, pentru a evita astfel de situații.
Mana atacă toate organele plantei, dar cea mai gravă formă de atac este pe ciorchini, flori și bobițele tinere, care, netratate, pe timp ploios și călduros, la vița-de-vie nestropită, numai în 3-5 zile poate lichida recolta în întregime. Pentru a evita acest lucru, lucrările de întreținere, dar și tratamentele trebuie executate în cele mai bune condiții. De regulă, se execută 4-5 tratamente, în funcție de regimul ploios. Tratamentele de siguranță, indiferent de mersul vremii, sunt două: înainte și după înflorit, pentru protejarea florilor și a bobițelor tinere; acestea se pot face cu substanțe pe bază de zeamă bordeleză 0,5-1% sau cu substanțe de tip Turdacupral 0,4-0,5%. La următoarele 3-4 tratamente, când creșterea este
intensă, se utilizează produse sistemice, de tipul Ridomil plus WP (1,5 kilograme la hectar, dizolvat în 1.000 de litri de apă). Ultimele tratamente se vor face cu produse cuprice, care stimulează coacerea lăstarilor; pentru fixarea pe frunze a soluțiilor, se utilizează subsțante de tip aracet, 0,15-0,2%. În general, pentru combaterea manei, se fac 4-6 stropiri și chiar mai multe în anii ploioși.
Făinarea produce ravagii în verile secetoase, călduroase și, pentru că este mai puțin cunoscută de către viticultori, atacul este foarte grav când apare pe ciorchini și boabe. Pe acestea, boala apare sub forma unui praf cenușiu, cu puncte negre și miros caracteristic, boabele crapă, mustul se scurge și se dezvoltă mucegaiurile pe boabe. Tratamentele contra manei sunt insuficiente și pentru făinare, necesitând tratamente combinate pentru combaterea lor, atât a manei, cât și a făinării. Înainte de înflorit și în timpul înfloritului se fac
tratamente cu substanțe specifice pentru mană, dar și pentru făinare, prin prăfuire umedă 20-40 kg de sulf pulbere la hectar sau cu sulf muiabil 0,4% concentrație. Tratamentele se continuă apoi până la pârgă, prin stropiri permanente cu substanțe ce conțin permanganat
de potasiu 0,125% sau cu produse sistemice specifice pentru viță-de-vie.
Putregaiul cenușiu poate compromite producția în totalitate în toamnele ploioase. Boala apare mai târziu, după intrarea strugurilor în pârgă, pe toate organele plantei, mai ales dacă acestea au fost afectate de grindină sau insecte. Pielița boabelor se acoperă cu un praf cenușiu, cu puncte negricioase, boabele se înmoaie, crapă și putrezesc. Ca măsuri de prevenire a bolii amintim: se va respecta igiena culturii (distrugerea buruienilor, legatul și cârnitul lăstarilor, desfrunzirea parțială, recoltarea puțin mai timpurie). Pe vreme ploioasă, se aplică tratamente chimice – primul imediat după înflorit, al doilea la intrarea strugurilor în pârgă, iar al treilea, cu 3-4 săptămâni înaintea recoltării strugurilor. Substanțele care se vor folosi în tratamentul contra putregaiului cenușiu, doza și momentul aplicării se vor stabili de către Laboratorul Fitosanitar Județean.
Victor VĂTĂMANU
