Semănatul culturilor de porumb și floarea soarelui

Semănatul culturii de porumb
Întreaga suprafață cultivată cu porumb în România se seamănă în prezent cu sămânță hibridă. Calitatea seminței hibride depinde atât de puritatea biologică a formelor parentale, cât și de măsura în care este evitată contaminarea cu polen străin a plantelor din câmpul unde se produce sămânța hibridă. Pentru păstrarea nealterată a capacității germinative, sămânța pentru semănat trebuie adusă la umiditatea de 10-12 %. La o umiditate mai mare boabele de porumb își reduc accentuat capacitatea de germinație. Standardele de stat în vigoare prevăd pentru semințele de porumb destinate însămânțării puritatea fizică minimă de 98%, iar facultatea germinativă de minim 90 %.
Importanța deosebită prezintă tratarea semințelor cu substanțe insecto-fungicide printr-un tratament pe cale umedă, care asigură rezistența seminței în sol la răsărire, față de diferite ciuperci și dăunători și la ”clocire”, în cazul când răsăritul întârzie din cauza temperaturilor scăzute. Tratamentul semințelor de porumb este în prezent generalizat în România, iar sămânța tratată devine toxică și nu mai poate fi folosită în alimentația oamenilor și animalelor.
Epoca de semănat a porumbului este determinată, pe de o parte, de particularitățile biologice ale plantei, iar pe de altă parte, de nivelul tehnologic de înzestrare a unităților agricole. Cum este cunoscut, temperatura minimă la care germinează semințele de porumb (temperatura de prag) este de 8 grade Celsius ca atare, regula generală, semănatul porumbului trebuie să înceapă când în sol ( la ora 8 dimineața), la adâncimea de 10 cm, se înregistrează cel puțin 8 grade Celsius, iar vremea este spre încălzire. Pentru ca tulpinița să străbată cei 6-8 cm de sol care acoperă sămânța, sunt necesare la hibrizi din diferite grupe de precocitate, 78-80 de grade Celsius temperaturi active (mai mari sau egale de 8-9 grade Celsius (Gh. Bilteanu).
Intervalul de timp în care se înregistrează condițiile necesare pentru semănatul porumbului este destul de scurt și el variază de la un an la altul. Nivelul înzestrării tehnice din România permite însă oricărei unități agricole să efectueze semănatul porumbului în numai 5-10 zile, deci în epoca cea mai potrivită pentru zona unde se găsește unitatea. În urma a numeroase cercetări efectuate în România, au rezultat (orientativ) următoarele perioade în care se încadrează epoca optimă de semănat a porumbului: 1–20 aprilie în câmpia de vest și sud a țării, Dobrogea și sudul Moldovei; 15–30 aprilie în câmpia Transilvaniei și centrul Moldovei; 20 aprilie–10 mai în zonele submontane și cele din nordul țării.
Întârzierea semănatului porumbului are influență negativă asupra producției. În condițiile unei primăveri secetoase sau în cazul depășirii cu mult a epocii optime de semănat, pierderile de recoltă datorită întârzierii semănatului devin deosebit de mari, în același timp se întârzie perioada de vegetație, fapt ce se răsfrânge negativ asupra recoltării și depozitării, asupra valorii porumbului ca plantă premergătoare pentru grâul de toamnă.
Densitatea optimă a plantelor – se consideră ”densitate optimă” numărul de plante de porumb la hectar la care se asigură cea mai mare producție de boabe.
Dintre toți factorii care influențează producția la hectar a porumbului dublu hibrid, densitatea culturii are cea mai mare importanță. Densitatea optimă a plantelor de porumb este funcție de numeroși factori, dintre care cei mai importanți sunt: hibridul, umiditatea și fertilitatea solului. Discutând densitatea în funcție de caracteristicile hibrizilor, trebuie adăugat că diferențele ce apar nu sunt determinate numai de perioada de vegetație, ci și de alte însușiri ale hibrizilor (înălțimea plantelor, numărul de frunze, lățimea frunzelor și a poziției acestora față de tulpină și rezistența la cădere).
Fertilitatea și umiditatea solului sunt factori ce diferențiază mult densitatea optimă la care același hibrid asigură cele mai ridicate producții. În diferite condiții pedoclimatice, porumbul hibrid trebuie cultivat la densități diferite, acest fapt fiind clar pus în evidență de experiențele efectuate în unitățile de cercetare. Densitățile sunt diferite și funcție de teren: îngrășat sau neîngrășat.
Densitatea plantelor de porumb variază în limite foarte largi sub influența umidității solului. Consumul de apă din sol este legat de suprafața foliară a lanului de porumb, iar aceasta crește cu creșterea densității plantelor.
Suprafața mare de transpirație, sub influența temperaturilor ridicate din timpul verii, a insolației și a curenților de aer conduce la epuizarea rapidă a rezervelor de apă pe toată adâncimea sistemului radicular, când aceste rezerve sunt mici sau când apa consumată nu se completează prin precipitații sau irigare.
Fenomenul de secetă la cultura porumbului se agravează la o densitate prea mare a plantelor. Elementul de bază în stabilirea densității plantelor la porumb în regiunile țării cu regim de precipitații redus ( Câmpia Dunării, Dobrogea, Moldova), îl constituie cantitatea de apă aflată în sol în momentul semănatului sau altfel, rezerva de apă a solului acumulată din toamnă, iarnă și primăvară, la data când începe semănatul porumbului.
Limitele densității optime la hibrizii de porumb sunt cuprinse (orientativ) între 45–70 mii plante/hectar (hibrizii extratimpurii), 35–60 mii plante /hectar (hibrizii semitimpurii) și 30–55 mii plante/hectar (hibrizii tardivi).
Cantitatea de sămânță la hectar, care asigură densitatea stabilită variază în funcție de pierderile de plante ce se înregistrează pe timpul vegetației. Luând în considerare toți factorii care pot determina pierderi de plante (boli și dăunători, condiții mai puțin corespunzătoare germinării și răsăririi, lucrările mecanice și manuale, coeficientul de alunecare etc) cantitatea de sămânță la hectar trebuie mărită cu 20–25 %. Cel mai adesea, cu mașina pneumatică de semănat porumb (SPC-6) se seamănă la hectar o cantitate de 10–15 kg.
Distanțele de semănat – distanța între plante pe rând este variabilă în funcție de numărul de plante pe hectar ce trebuie asigurat (20–25, 30 cm etc) , iar distanța între rânduri cea optimă este de 70 cm.
Adâncimea de semănat a boabelor de porumb variază cu textura și umiditatea solului. În regiunile de stepă, pe soluri cu textură mijlocie, porumbul se seamănă la adâncimea de 6–8 cm, iar pe solurile din regiunile mai umede la 5-6 cm.
 
Semănatul culturii de floarea soarelui
Sămânța folosită la semănat trebuie să fie din prima înmulțire F1 pentru hibrizi, obținută în anul precedent, să nu conțină semințe sparte, semințe de lupoaie, semințe atacate de boli de putrezire.
Puritatea minimă este de 97 %, iar capacitatea germinativă minimă de 85 % (la facultatea germinativă de peste 95 % se obțin sporuri de producție semnificative.). Numai semințele cu MMB de 70–80 grame permit folosirea semănătorilor de precizie ce asigură lanuri viguroase, uniforme.
În acest caz, este suficient un plus de sămânță de 10–15 % față de densitatea preconizată, chiar atunci când stratul superior al solului este relativ sărac în apă. În cazul folosirii de semințe mici, pierderile de la semănat la răsărit sunt de circa 20–25 %, și nu se realizează o răsărire și o densitate uniformă a plantelor pe teren.
Este însă obligatoriu ca semănatul să fie asigurat cu semințe tratate cu substanțe insceto-fungicide pentru a asigura atât protecția contra putregaiului alb și cenușiu, cât și contra gărgărițelor, viermilor sârmă, falșilor viermi sârmă.
Epoca de semănat este atunci când în sol – dimineața la ora 8 se realizează temperatura de 7–8 grade Celsius, la 10 cm adâncime. La semănatul mai timpuriu, multe semințe pier prin mucegăire, răsăritul este lung și eșalonat, plantele sunt debile, atacurile de mană și putregai alb sunt mai pronunțate, producția de semințe scade și, de asemenea, diminuează procentul de ulei.
Calendaristic semănatul se face între 25 martie (zone cu desprimăvarare mai timpurie) și 15 aprilie (orientativ). Durata optimă de semănat în fiecare an este de 8–10 zile. Întârzierea semănatului până la sfârsit de aprilie a dus la scăderi de producție.
Densitatea de semănat – în condiții bune de vegetație, la formele cultivate semitardive, producțiile cele mai mari se obțin dacă la recoltare există 40.000 plante/hectar la cultura neirigată și 45–50.000 plante/hectar în cultura irigată. La semănat se vor asigura în condiții normale densități mai mari cu 12–15 % (exprimate în semințe germinabile/metrul patrat) față de densitatea de recoltare. Germinația și proporția de plante răsărite este influențată de umiditatea solului. De aceea, se va semăna o cantitate mai mare de sămânță când solul nu este bine aprovizionat cu apă în straturile superficial în momentul semănatului și se va evita semănatul plantei, când solul este saturat cu apă.
Distanța între rânduri cea mai indicată este de 70 cm, care permite și producții mari și folosirea mai economică a mașinilor de recoltare (suprafața efectiv recoltată mai mare la o trecere), deși teoretic se dovedește la fel de bună distanța de 60 cm între rânduri, care asigură o mai bună repartiție a plantelor pe unitatea de suprafață (și un spor de producție de circa 2–4 %).
Adâncimea de semănat este de 7–9 cm. Se poate reduce la 5–6 cm pe solurile mai grele și numai dacă nu se folosesc erbicide specifice, care la adâncimi mici de semănat vin în contact cu sămânța în curs de germinație și provoacă pagube (cu atât mai mari cu cât solul este mai ușor).
Practica a demonstrat că rezultate bune se obțin, în ceea ce privește răsărirea și vigoarea plantelor, și prin semănatul mai superficial. (5–6 cm).
Dacă floarea soarelui se seamănă pe teren cultivat 2–3 ani în șir cu porumb, se vor face tratamente pe rând (la semănant) cu insecticide granulate, asigurându-se astfel o bună protecție contra gărgărițelor.
 
Victor Vătămanu