Semănatul grâului de toamnă

​Sămânța de grâu de toamnă pentru semănat trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să aparțină soiului recomandat în zonă, să fie grea (MMB cât mai ridicată), să prezinte un grad mare de puritate (cel puțin 98%) și capacitatea de germinație mare (cel puțin 95%), să fie tratată cu fungicide și insecticide.

​Folosirea la semănat a semințelor de grâu de toamnă cu masă ridicată este de mare importanță pentru realizarea unor producții sporite.
Utilizarea semințelor de grâu tratate cu fungicide asigură combaterea malurii, a fuzariozei și în același timp asigură protecția semințelor până la răsărire împotriva diferitelor infecții din sol. Tratamentul semințelor de grâu și cu insecticide sau cu substanțe insectofungicide, mărește și mai mult rezistența lor în sol, până la răsărire, la factorii nefavorabili.
Este interesantă perspectiva pe care o prezintă tratarea semințelor de grâu cu microelemente. Zincul, împreună cu manganul, au asigurat un spor de recoltă de minim 300 kg/hectar.
 
Epoca de semănat - pe baza observațiilor îndelungate s-a desprins că, în general, semănatul grâului de toamnă trebuie să înceapă când temperatura medie a aerului este de 13-15 grade Celsius și să se termine când temperatura scade la 8-9 grade Celsius. Înainte de a intra în iarnă, plantele de grâu trebuie să vegeteze timp de 40-50 de zile la temperaturi medii zilnice mai mari de plus 5 grade Celsius. Pentru a putea rezista iarna la acțiunea condițiilor nefavorabile (temperaturi scăzute, strat gros de zăpadă etc.), plantele trebuie să acumuleze în nodul de înfrățire și frunze cantități mari de zaharuri, să înfrățească și să se înrădăcineze bine, fără să aibă o creștere prea puternică a părții aeriene.
La stabilirea epocii de semănat a grâului trebuie să se plece de la faptul că la intrarea în iarnă, plantele trebuie să fie înfrățite, cu 2-3 frați. Aceasta este starea optimă a plantelor de grâu pentru parcurgerea perioadei de iarnă.
De la semănat până în faza de 2-3 frați, grâul solicită o sumă a gradelor termice de cel puțin 500, după cum urmează: 120-130 grade Celsius pentru răsărit; 220-230 grade Celsius de la răsărit până la începutul înfrățirii și 210-230 grade Celsius de la începutul înfrățitului până la formarea a 2-3 frați. În aceste condiții de temperatură faza optimă pentru iernare se realizează numai dacă este asigurată umiditatea solului pentru răsărire și continuarea vegetației, fie din ploi, fie prin irigare.
În România, în câmpia din sud și din vest, se acumulează cel puțin 500 de grade între 01 octombrie și 01 decembrie. Excepție de la această regulă fac vestul țării (semănatul se va face între 25 septembrie-15 octombrie) și nordul țării (semănatul se va efectua în perioada 20 septembrie-10 octombrie).
Efectuarea semănatului grâului de toamnă în afara limitelor menționate atrage după sine scăderi de producție, mai mici sau mai mari, în funcție de condițiile din perioada de însămânțare.
Scăderea producțiilor de grâu, în cazul semănatului prea timpuriu se explică astfel: plantele cresc prea mult în toamnă, înaintează prea mult în dezvoltare, din care cauză devin mai sensibile la temperaturile scăzute; temperaturile ridicate de la începutul vegetației determină formarea nodului de înfrățire mai spre suprafață, din care cauză plantele sunt mai mult expuse acțiunii negative a gerului; este mai frecvent atacul dăunătorilor (musca de Hesa, afide etc.), care în toamnele calde și secetoase produc mari pagube; culturile sunt expuse îmburuienării încă din toamnă; temperaturile ridicate determină tulburări fiziologice în tinerele plante, tulburări care în primăvară duc la stagnarea creșterii, reducerea taliei, îngălbenirea și apoi pieirea plantelor; semănăturile timpurii sunt predispuse la cădere și sunt atacate în toamnă de diferite boli: făinare, rugini, etc.
Întârzierea semănatului grâului de toamnă peste timpul optim are, de asemenea, efect negativ asupra producției. Astfel, semănatul în prima decadă a lunii noiembrie a dus la scăderea producției față de semănatul în epoca optimă cu 850 kg/hectar, iar în decada a doua a aceleiași luni, cu 1270 kg/hectar.
Scăderea producției prin întârzierea semănatului se explică prin intrarea în iarnă a plantelor de grâu firave, slab înfrățite și slab înrădăcinate, neadaptate pentru parcurgerea îndelungată a condițiilor nefavorabile din timpul iernii. Din această cauză, plantele sunt sensibile la ger, iar pentru 10 zile întârziere la semănat, vegetația plantelor până la recoltare se prelungește de regulă cu 5-6 zile.
Există unele zone din România unde semănatul grâului trebuie să înceapă totuși mult mai timpuriu. În Podișul Sucevei, de exemplu, cele mai mari producții s-au obținut când semănatul s-a efectuat în a doua și a treia decadă a lunii septembrie. Semănatul între 1 și 10 octombrie a determinat scăderi de producție; la fel pentru perioada 15-25 octombrie, față de perioada considerată martor, 15-25 septembrie.
În zona de nord a României și în depresiunile intramontane, precum și în zonele submontane, semănatul grâului trebuie să înceapă imediat după 20 septembrie și să se termine cel mai târziu până la 10 octombrie. În aceste zone, temperaturile scăzute se înregistrează mai devreme, iernile sunt mai timpurii. Chiar și în zonele de câmpie ale țării semănatul grâului de toamnă poate începe cu 4-5 zile mai devreme, adică la 25-26 septembrie, dacă este asigurată umiditatea solului pentru răsărirea și vegetația grâului. De fapt, în toate zonele de cultură, umiditatea solului determină, în cadrul epocilor optime menționate mai sus, alegerea momentului de semănat. În toamnele secetoase, semănatul se deplasează în a doua jumătate a epocii optime.
Este important să se rețină că soiurile de grâu cu capacitate mare de producție sunt mai pretențioase față de epoca optimă de semănat, decât soiurile obișnuite. Pentru acestea, epoca optimă de semănat se încadrează într-un interval de numai 10-15 zile. Pierderile de recoltă prin întârzierea semănatului se ridică la 30-50 kg/ha pentru fiecare zi din cursul lunii octombrie și la 60-100 kg/ha pentru fiecare zi din cursul lunii noiembrie.
Dacă unitățile agricole sunt bine dotate din punct de vedere tehnic, semănatul grâului de toamnă trebuie executat în 8-10 zile, putând pune grâul, în funcție de an, în cele mai bune condiții de vegetație.
Densitatea plantelor - la grâul de toamnă, ca și la celelalte cereale de toamnă - păioase, densitatea plantelor se apreciază la maturitate prin numărul de spice recoltabile la metrul pătrat.
Densitatea la hectar a spicelor de grâu reprezintă un factor important al producției. S-a pus însă în evidență că numărul de boabe în spic și masa a 1000 de boabe, alte două componente ale producției, sunt corelate negativ cu densitatea. Aceasta înseamnă că la un număr prea mare de spice se reduce producția unui spic, fapt care duce în final la reducerea producției pe hectar. Dacă se ține seama și de faptul că densitatea mai mare a tulpinilor atrage după sine și reducerea rezistenței la cădere și mărirea sensibilității la făinare și rugină, se înțelege mai bine că densitatea la grâul de toamnă trebuie să se încadreze în limitele precizate de cercetarea științifică.
 
Densitatea la grâu se stabilește la semănat, prin numărul de boabe germinabile la metrul pătrat. În general, numărul de boabe germinabile ce se seamănă la metrul pătrat ar trebui să asigure 600-700 spice recoltabile. Este adevărat că numărul de spice recoltabile este influențat de soi, dar nu-i mai puțin adevărat că potențialul soiului de a forma un număr mai mare de spice pe metrul pătrat este puternic influențat de condițiile de răsărire și de condițiile care asigură realizarea formării a doi-trei frați viguroși, care să fructifice normal.
Între limitele 400 și 600, numărul de boabe germinabile care se seamănă la metrul pătrat va fi condiționat de umiditatea solului, de pregătirea patului germinativ, de epoca de semănat și de unele particularități ale soiurilor, între care nu trebuie pierdută din vedere capacitatea de înfrățire.
Când solul este uscat, patul germinativ insuficient pregătit, numărul de boabe germinabile la metrul pătrat va fi la limita superioară. Și invers, când solul are umiditate, numărul de boabe germinabile pe metrul pătrat va fi la limita inferioară.
Este important de reținut că, în condiții de irigare, numărul de boabe germinabile pe metrul pătrat la grâul de toamnă nu crește față de neirigat. Datorită condițiilor optime de umiditate la răsărire și pe tot timpul vegetației, el rămâne în limitele a 400-6000 boabe germinabile. O cantitate mai mare de semințe este nefavorabilă unui lan de grâu în condiții de irigare, din cauza creșterii peste limita optimă a indicelui suprafeței foliare. Acest fapt atrage după sine sensibilitatea plantelor la boli și cădere cu consecințe negative asupra producției.
Distanța între rânduri - grâul de toamnă în România se seamănă la distanță între rânduri de 12,5 cm. În cultura grâului, în timpul vegetației se administrează îngrășăminte, se combat buruienile cu erbicide și se execută tratamente împotriva ploșnițelor, și nu în ultimul rând, se aplică tratamente împotriva bolilor foliare.
Pentru acoperirea integrală a acestor lucrări de îngrijire, devine obligatoriu folosirea mijloacelor mecanice terestre. Pe urma de trecere a acestor mijloace, grâul se distruge în cea mai mare parte. Din această cauză se cer lăsate ”cărări” chiar de la semănat, prin acest sistem realizându-se mai multe avantaje, dintre care enumerăm: se intră în cultură cu tractorul numai pe cărări, fără a distruge plantele prin treceri mai puțin controlate; trecând numai pe cărări; nu mai este necesară jalonarea pentru orientarea tractoarelor, făcându-se economie de muncă umană; prin trecerea numai pe cărări se asigură o repartizare uniformă a substanțelor (îngrășăminte, erbicide, insectofungicide), evitându-se astfel ”greșeli”, care duc la supradozări sau la lăsarea de fâșii netratate.
 
Adâncimea de semănat a grâului de toamnă depinde în primul rând de umiditatea solului, apoi de textura și de regiunea de cultură. Când condițiile de umiditate pentru răsărire sunt asigurate, adâncimea de semănat a grâului de toamnă nu trebuie să treacă de 4-5 cm. La această adâncime de semănat grâul răsare repede, plantele se dezvoltă viguros și nodul de înfrățire are toate condițiile pentru a se forma la adâncimea specifică a soiului (2-3 cm). Cunoscând faptul că pentru fiecare centimetru adâncime față de suprafața solului temperatura iarna crește cu 3 grade Celsius, se înțelege că la nivelul nodului de înfrățire, temperatura va fi întotdeauna mai mare cu cel puțin 6 grade Celsius față de temperatura aerului. Luând ca limită minimă de rezistență la ger a grâului cultivat în România minus 15 grade Celsius la nivelul nodul de înfrățire rezultă că plantele (chiar în lipsa zăpezii) nu sunt expuse pericolului de înghețare nici atunci când temperatura în aer trece de minus 20 de grade Celsius. Din aceste considerente, în condițiile din România nu apare necesară mărirea adâncimii de semănat în ideea măririi adâncimii nodului de înfrățire. Este de reținut că pentru a străbate un strat de sol de 1 cm grosime, embrionului de grâu îi sunt necesare o sumă de 10 grade Celsius. La un semănat mai adânc cu 2 cm, la o temperatură medie de plus 5 grade Celsius, grâul întârzie în răsărire cu cel puțin 3-4 zile. În regiunile cu ierni aspre, orientarea rândurilor perpendicular pe direcția vântului prezintă interes, deoarece împiedică antrenarea de către vânt a particulelor de sol, și în consecință, dezvoltarea nodului de înfrățire.
 
Victor Vătămanu