Semanatul semintelor de arbori si arbusti ornamentali

_Intervalul însămânțării semințelor de arbori și arbuști ornamentali depinde de însușirile biologice ale semințelor, de procedeele aplicate pentru a influența germinația și de condițiile climatice ale zonei, de condițiile de sol (mai ales pentru semănăturile în terenul pepinierei).

---

_Majoritatea speciilor autohtone se seamănă toamna, după recoltare: brad, castan, lemn câinesc, dracilă ș.a.; tot toamna se seamănă și speciile ale căror semințe au fost recoltate în sezonul precedent și au fost supuse unor tratamente de favorizare a germinației: tei, ienupăr, frasin, sâmbovină, mălin ș.a. Semănatul de toamnă are avantajul că exclude păstrarea și stratificarea la o serie de specii și totodată permite folosirea mai bună a rezervei de apă din sol de către puieți.
Varianta de cultură se stabilește în raport cu biologia speciilor, mărimea semințelor, lucrările de îngrijire necesare semănăturilor, mijloacele tehnice, condițiile staționale.
Majoritatea speciilor lemnoase se seamănă direct în terenul pepinierei, dar există și un număr redus de specii la care semănatul se face în substraturi artificiale, în condiții neprotejate sau sub adăpost. Pentru semănarea în teren există două variante de sistem de cultură: în teren nemodelat și semănarea pe straturi (teren modelat).

Semănarea în teren nemodelat
este generalizată pentru speciile foioase autohtone cu creștere mai viguroasă (castan, frasin, arțar, stejar ș.a.). Semănatul se face în rânduri (rigole), după anumite scheme de semănat, astfel: în rânduri simple, cu echidistanța de 40 cm; în benzi de câte 2-3 rânduri cu echidistanța de 10-45 cm și distanța între benzi de 35-70 cm. Distanțele dintre plante pe rând se aleg în funcție de rapiditatea și puterea de creștere, cele mai utilizate fiind 15 cm, respectiv 20 cm. Normele de semănat se stabilesc pentru fiecare specie și depind de calitatea semințelor, de desimea optimă a puieților, de agrotehnica aplicată și de condițiile staționale.
De exemplu, la scumpie (Cotynus coggygria) și cătină roșie (Tamarix ramosissima) norma este de 2,5 grame, în timp ce la castan (Castanea sativa), norma de semănat este de 280 de grame. În ceea ce privește adâncimea, se seamănă mai adânc semințele mari (7-8 cm, exemplu: stejar) și mai superficial cele mici (1-2 cm, exemplu: măceș); de asemenea, adâncimea de semănat este mai mare la semănăturile de toamnă, comparativ cu cele de primăvară și pe solurile ușoare comparativ cu solurile grele.

Semănarea pe straturi (teren modelat) se practică la speciile care necesită un pat germinativ mai fin sau ameliorat cu nisip, turbă, pământ de frunze, la speciile care necesită îngrijiri deosebite și la speciile care produc cantități mici de puieți.
Straturile se amenajează pe un teren foarte bine pregătit, având lățimea de 1,2 m și lungimea în funcție de lungimea parcelei. Metoda și schema de semănat se stabilesc în raport cu specia ce urmează a fi semănată: de exemplu, pentru rășinoasele care germinează ușor se recomandă semănatul în rânduri distanțate la 20 cm, iar în cazul semințelor foarte mici (anin, mesteacăn ș.a.) rezultatele cele mai bune se obțin semănând prin împrăștiere. Semințele foarte mici se seamănă la suprafață, fără să se acopere, multe putând germina la lumină (Spirae, Rhododendron ș.a.).
Semințele rășinoaselor, având o putere de strabatere mai mică, se acoperă cu un strat de 0,5 cm de nisip, iar semințele mijlocii se pot acoperi cu un strat de 1-2 cm de pământ de frunze.

Victor VĂTĂMANU