Sf. Prooroc Ilie

În multe feluri, Dumnezeu și-a manifestat grija și iubirea Sa față de oameni. Modul cel mai frecvent a fost acela în care mijlocitorul a fost ales chiar în persoana omului, bineînțeles a celor care s-au învrednicit prin curățirea inimii și sfințenia vieții. Acesta este cazul cu profeții și cu proorocii, cei dintâi fiind învățătorii omului în cele dumnezeiești, iar ceilalți, mustrători pentru faptele rele și îndemnători spre căință și fapte bune. Și unii, și alții lucrau la îndemnul și porunca lui Dumnezeu, care, fără contenire, poartă de grija neamului omenesc, pentru a-l izbăvi de păcate și a-l mântui. Astfel, la 20 iulie, Biserica îl pomenește pe Sfântul Prooroc Ilie Testeviteanul, care apare în istoria omenirii cu 900 de ani înainte de Hristos, pe vremea nelegiuitului și idolatrului rege Ahab și a Izabelei, ale cărui răutăți ajunseseră „strigătoare la Cer”, căci „Ahab, fiul lui Omri, a făcut ce este rău înaintea Domnului mai mult decât toți ce fuseseră înaintea lui“ (III Regi, 16,30).

---

Născut în ținuturile Arabiei, în localitatea Tesbe, de unde și numele de Testeviteanul, proorocul Ilie, îndemnat de dragostea și râvna pentru adevărul divin, se prezintă înaintea lui Ahab și îl mustră pentru nelegiuirile prin care a jignit iubirea și bunătatea lui Dumnezeu. „Viu este Domnul Dumnezeu, al cărui slujitor sunt, că în anii aceștia nu va fi nici rouă, și nici ploaie, decât după cuvântul meu” (III Regi, 17,1).

Ilie se retrage apoi lângă pârâul Crit, „care este fața Iordanului”. Aici este hrănit în mod minunat de corbii cerului. Apoi merge în Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă, care, cu înțelegere și bunătate, îi oferă ultima turtă de pâine. Pentru bunătatea ei, Dumnezeu face ca făina și uleiul să nu se mai împuțineze din casa ei câtă vreme a bântuit seceta. Murind fiul văduvei, Ilie înalță rugăciuni către Dumnezeu și-l readuce la viață, zicându-i femeii: „Iată, fiul tău este viu”, la care femeia, fericită că-și vede copilul viu, zice: „Cunosc semn că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevăr”. (III Regi, 17,24). Pentru că Ahab nu contenea cu fărădelegile înaintea lui Dumnezeu, Ilie îl ceartă și-i arată puterea adevăratului Dumnezeu, făcând să fie mistuite cu foc din cer altarul de jertfă și apa din șanțul dimprejur. Astfel, Ahab și slujitorii idolilor au fost rușinați, iar Ilie, care prin rugăciunea lui dovedește că „Dumnezeu este Cel ce este”, iar închinarea la idoli este închinarea adusă închipuirii și minciunii. Dumnezeu însă își arată îndurarea Sa față de popor, căci, îndată după biruința lui Ilie asupra închinătorilor la idoli, a dat o ploaie binefăcătoare, pământul însetat s-a răcorit și toată făptura s-a înviorat după 3 ani și 6 luni de secetă. Izabela, suflet viclean, plină de răutate și de duhul răzbunării, aflând de faptele minunate ale lui Ilie și de înfrângerea idolilor, pune la cale omorârea lui. Pentru că misiunea sa nu era încă îndeplinită, Ilie se retrage pe muntele Horeb, unde este hrănit și apărat de un înger. Ahab și Izabela, prin mijloace necinstite și josnice, răpesc via unui oarecare om sărac, Nabot. Acesta este adus în fața judecății, unde doi martori mincinoși depun jurământ strâmb împotriva lui, Nabot fiind omorât cu pietre. Aflând de această nelegiuire strigătoare la cer, Ilie merge înaintea lui Ahab cu tot curajul și, fără teama că-și pune viața în pericol, îl înfruntă, zicând: „Așa grăiește Domnul: «Nu ești tu un ucigaș și un hoț?»”. Scriptura ne arată că atât Ahab, cât și Izabela au murit după puțină vreme de o moarte năprasnică, îndeplinindu-se astfel cuvântul profetic al „trimisului lui Dumnezeu”, Ilie.

După ce își săvârșeste misiunea, Ilie merge în părțile Iodanului, împreună cu Elisei, pe care cu putin timp înainte l-a uns ca urmaș al său. Aici, el este învăluit de un nor și înălțat la cer, într-un car cu foc. Acestea sunt, pe scurt, viața și faptele Sfântului Prooroc Ilie. Între ceilalți profeți, el este figura cea mai populară, cea mai iubită de popor, iar pentru lumea creștină se află în rândul marilor profeți și e numit chiar „temeiul proorocilor”.

Biserica i-a alcătuit un imn de laudă, cinstindu-l cu frumoasele cuvinte: „Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea întâimergător al venirii lui Hristos, Ilie proorocul”. A fost prețuit și iubit de popor pentru curajul său, râvna și dragostea cu care apăra credința în Dumnezeu. Ilie mărturisește cu deplină siguranță ființa și existența lui Dumnezeu, că „Cel ce este” și, de multe ori, cuvântul său începe astfel: „Viu este Domnul Dumnezeu, viu este Domnul Savaot” (III Regi, 17, 1-15). Proorocul Ilie este atât de cunoscut de popor, astfel că, atunci când cei trimiși din Ierusalim la Ioan Botezătorul să afle cine este, îl întreabă: „Tu cine ești? Nu cumva ești Ilie?” (Ioan 1,21). De asemenea, lângă Cezareea lui Filip, Iisus îi întreabă pe apostoli: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” Apostolii răspund: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul, alții zic că ești Ilie, alții Ieremia sau unul din prooroci” (Matei, 16, 13-14).

Iisus, vorbind despre Ioan Botezătorul, spune: „Și dacă voiți să înțelegeți, el este Ilie care trebuia să vină”. (Matei 11,19). Când Iisus s-a schimbat la față pe muntele Tabor, „strălucea fața Lui ca soarele, iar hainele Lui erau albe ca zăpada”, atunci s-au aratat și Moise și Ilie, stând de vorba cu El (Matei, 17, 2-3). Iar Sfantul Apostol Petru, întrezărind frumusețea vieții veșnice, exclama plin de uimire: „Doamne, bine este să fim aici; să rămânem totdeauna aici. Să facem trei colibe, dintre care una să fie pentru Ilie“ (Matei 17,4). În cântările sale, Biserica îl numește pe Ilie al doilea „înaintemergător”, pentru că tradiția spune că la a doua venire a lui Iisus Hristos, pe care îngerii o vor anunța cu sunete de trambitță și vor chema din cele patru vânturi lumea la judecată, atunci, ca un înaintemergător, prooorocul Ilie îl va arăta lumii pe Iisus ca Fiul lui Dumnezeu. De aceea, Biserica îl aseamănă pe Ilie cu Iisus. Ilie a apărut în timpul regelui idolatru Ahab; Iisus se naște în vremea regelui Irod, când poporul își pierduse curățenia sufletească, iar sub cârmuirea romanilor de înfiripează idolatria; Ilie fuge din fața lui Ahab și a Izabela, după cum Iisus va fugi din Egipt, din fața lui Irod. Ilie îl învie pe fiul vaduvei din Sarepta Sidonului; Iisus îl va învia pe fiul văduvei din Nain. Ilie a înmulțit făina și uleiul, după cum Iisus va înmulți pâinile și peștii în pustie, săturând mii de oameni. Ilie a pogorât foc din cer ca să mistuie jertfa de pe altarul idolilor, iar Iisus va trimite în ziua Cincizecimii focul Sfântului Duh peste apostoli.

Victor VĂTĂMANU

revista, agricultura, magazin, obiceiuri romanesti, sarbatoare crestina, sfantul ilie