Sistemul lucrărilor solului pentru culturile de toamnă, primăvară şi vară

Pregătirea terenului în vederea însămânţării unei culturi necesită aplicarea mai multor lucrări agrotehnice într-o anumită ordine bine stabilită. (Constanţa Marinescu şi V. Bîrnaure) Totalitatea lucrărilor, felul lor şi ordinea de executare pentru o cultură sau pentru un grup de culturi se numeşte şi sistem de lucrare a solului.

Stabilirea unui sistem raţional de lucrare a solului depinde de mai mulţi factori, şi anume: plantele care urmează a se cultiva; planta premergătoare; modul de folosinţă al terenului; condiţiile de climă; tipul de sol; textura şi starea lui agrotehnică; posibilităţile de fertilizare de care dispun fermele agricole şi mijloacele agrotehnice ce se pot aplica în acest scop; sistemul de maşini de care dispune unitatea etc. Lucrările solului necesare pentru o cultură se grupează în mod obişnuit în: lucrarea de bază, care cuprinde arătura de vară şi de toamnă. Dacă este urmată sau precedată de o altă lucrare superficială de afânare, atunci alcătuiesc sistemul lucrării de bază (al arăturii).

Arătura de vară sau de toamnă urmată de mai multe lucrări de întreţinere a solului şi de pregătire a patului germinativ poartă numele de sistemul lucrării solului pentru semănat. În condiţiile climatice din România, culturile de câmp se însămânţează în trei sezoane de lucru, şi anume: toamna, primăvara şi vara (în mirişte).

Lucrările solului pentru culturile de toamnă

În România, toamna se seamănă culturile de grâu, orz, secară, borceaguri. Culturile de toamnă se pot însămânţa după: plante care părăsesc terenul timpuriu, cum sunt cerealele păioase, borceagurile de toamnă şi de primăvară, rapiţa, mazărea sau în mijlocul verii fasolea, soia, floarea-soarelui, lintea, inul de ulei, porumbul pentru siloz şi cartoful timpuriu; sau după culturi care se recoltează târziu, cum sunt: cartoful de toamnă, sfecla, tutunul şi în special porumbul pentru boabe. 

Felul şi ordinea lucrărilor care se execută sunt determinate în cea mai mare măsură de cultura premergătoare, de climă şi de tipul de sol.

Astfel: 

a) După plantele care părăsesc terenul timpuriu, arătura adâncă de vară se execută imediat sau în cel mult 2-3 zile de la recoltare. Arătura normală de vară se execută ţinând seama de tipul de sol şi aprovizionarea cu apă a stratului arabil. Pe cernoziomuri, solurile brun-roşcate de pădure şi alte tipuri asemănătoare de sol, arătura se face în mod obligatoriu în agregat cu grapa stelată, la cel puţin 20-25 cm adâncime, dacă solul este bine aprovizionat cu apă. Dacă vara este secetoasă şi solul uscat se poate face imediat o lucrare superficială la 10-15 cm cu discul (de preferinţă cu cel crestat). Pe solurile grele, de tip podzol, lacovişti şi sărături, arătura de vară se execută la adâncimea stratului cu humus, afânarea adâncă efectuându-se cu scormonitorul la 10-15 cm sub nivelul brazdei. În acest fel, adâncimea arăturii cu subsolaj va fi de 30-35 cm adâncime, iar pe lacovişti chiar 40-42 cm. Când se cultivă grâu de toamnă după grâu (caz nerecomandat), dacă se prevede un atac de dăunători, şi în special de gândac ghebos, se recomandă arătura la 20-25 cm adâncime, executată în agregat cu grapa stelată. (Se interzice arderea miriştilor ca măsură de protecţie împotriva dăunătorilor.) Indiferent când este executată, arătura de vară va fi menţinută afânată şi curată de buruieni până la însămânţarea culturilor de toamnă. În acest scop se execută lucrări repetate cu grapa cu discuri în agregat cu colţi reglabili, cu grapa stelată sau cu cultivatorul urmat de grapa cu colţi. Ultima lucrare cu cultivatorul urmat de grapă se execută înainte de semănat, numai la adâncimea de încorporare a seminţelor. Pe solurile grele, podzoluri şi lacovişti se execută cât mai adânc şi numai în preajma semănatului.

b) După plantele care părăsesc terenul târziu (porumb, cartof, sfeclă), arătura de toamnă de face până la adâncimea de 18-20 cm, care se tăvălugeşte cu tăvălugul inelar şi grapa înainte de semănat, în scopul de a se asigura un pat germinativ aşezat. În regiunile mai secetoase se recomandă ca arătura să se execute cu 2-3 săptămâni înainte de semănat. Dacă solul este foate uscat, după cultura porumbului, imediat după eliberarea terenului de resturile de coceni, se aplică o discuire care taie resturile de coceni şi afânează solul. Dacă nu se poate executa arătura adâncă, înainte de semănat se mai discuieşte o dată. La această metodă este obligatoriu însă să se aplice îngrăşăminte chimice înainte de prima discuire a terenului. Semănatul grâului după porumb se recomandă să se facă în aceeaşi zi cu lucrările de pregătire a solului, fiind însă necesară o lucrare de tăvălugire, înainte sau imediat după semănat.

Pregătirea terenului pentru însămânţarea grâului de toamnă după porumb se face mai uşor dacă se cultivă hibrizi dubli de porumb timpurii şi semitimpurii. În acest caz, îngrijirea culturii de porumb trebuie să se facă cu multă grijă, pentru ca solul să fie afânat şi curat de buruieni. Numai aşa se poate semăna grâul după porumb. Solul se pregăteşte prin discuire, în cazul când acesta este foarte uscat. Dacă sunt buruieni, va trebui să arăm; dacă se scot bulgări mari, aceştia vor fi sfărâmaţi cu tăvălugul şi grapa cu discuri. Se fac astfel multe cheltuieli cu pregătirea terenului şi grâul se seamănă prost. Acestea sunt dezavantajele neîngrijirii culturii premergătoare de porumb.

Lucrările solului pentru culturile semănate primăvara şi vara

Culturile de primăvară pot fi însămânţate după plante care părăsesc terenul timpuriu sau târziu. După plantele care se recoltează timpuriu, se execută arături de vară la fel ca pentru culturile de toamnă. Arăturile de vară se întreţin curate de buruieni şi afânate prin grăpări şi discuiri repetate. Se poate folosi şi cultivatorul urmat de grapa stelată sau de grapa cu colţi reglabili. Ultima lucrare la intrarea în iarnă se recomandă să fie mai vălurată, pentru că opreşte mai bine zăpada şi nu face crustă groasă în primăvară. Arătura adâncă de toamnă se execută diferenţiat în funcţie de tipul de sol, de textura solului şi de cultura care urmează. Astfel, pe cernoziomuri şi soluri brun- roşcate de pădure se va ara la adâncimea de 20-30 cm, în orice condiţii. Pe podzoluri şi soluri brune de pădure se va ara la adâncimea stratului cu humus, afânându-se  10-15 cm sub nivelul brazdei cu scormonitorul. Pe lacovişti se ară la 27-30 cm şi în plus se afânează 10-15 cm cu scormonitorul.

În Câmpia Dunării şi în Dobrogea, arăturile adânci de toamnă se grăpează imediat după executarea lor. În restul ţării ele rămân în brazda crudă peste iarnă.

După timpul când se seamănă, culturile de primăvară se grupează în trei epoci de însămânţare:
epoca I, a II-a şi a III-a.

În primăvară, pentru semănăturile din prima epocă, arăturile se grăpează imediat după zvântarea terenului. Dacă arăturile sunt bătătorite şi îmburuienate, se face o lucrare cu cultivatorul sau cu discul în agregat cu grapa până la adâncimea în care se încorporează sămânţa. Această lucrare asigură pregătirea unui pat germinativ, curăţirea solului de buruieni şi păstrarea apei în cantităţi mai mari. Pentru culturile care se însămânţează în epocile a II-a şi a III-a, prima lucrare se face la fel ca pentru culturile ce se seamănă timpuriu. În continuare, pentru prevenirea îmburuienării, pentru afânarea solului şi păstrarea apei, se vor executa lucrări cu cultivatorul, grapa cu discuri sau sapa rotativă. După lucrarea cu cultivatorul sau grapa cu discuri se foloseşte şi grapa cu colţi. Înaintea semănatului se execută discuitul în agregat cu grapa stelată, dacă terenul este mai uscat şi cu grapa cu colţi reglabili, dacă solul este mai umed. Ultima lucrare de întreţinere a arăturilor înaintea însămânţărilor de primăvară se excută până la adâncimea la care se încorporează sămânţa.

În zonele umede, lucrările solului înaintea semănatului se execută în funcţie de natura solului. Pe solurile grele, primăvara, pe terenul arat din toamnă se lucrează cu cultivatorul sau cu plugul după cum a ieşit terenul de tasat din iarnă; după care se dă cu grapa. În preajama semănatului, se lucrează cu cultivatorul însoţit de grapă.

Pe solurile uşoare se aplică 1-2 lucrări cu grapa cu discuri, după care urmează, înainte de semănat, o lucrare cu grapa cu colţi reglabili.

Lucrările solului pentru însămânţările de primăvară, pe terenul nearat din toamnă, se efectuează în funcţie de zonele climatice şi data semănatului. Astfel, pentru semănăturile timpurii de primăvară, în zonele mai umede se va efectua o arătură la adâncimea de 18-20 cm în agregat cu grapa cu colţi reglabili. În regiunile secetoase, dacă solul este prea afânat şi uscat, după arătura mai întâi se tăvălugeşte şi apoi se grăpează. Pentru semănăturile târzii de primăvară, în zonele umede după arătură se grăpează şi se efectuează 1-2 lucrări cu grapa cu discuri sau cu colţi, după starea agrotehnică a solului.

În zonele secetoase, arătura la 18-20 cm se grăpează de 1-2 ori cu grapa cu discuri, cu grapa obişnuită sau cu tăvălugul, după starea de afânare a solului, astfel încât sămânţa să găsească în sol un pat germinativ dedesubt aşezat, iar deasupra afânat.

Lucrările solului în vederea semănatului a două culturi pe an, cea de-a doua însămânţându-se după plantele care se recoltează devreme. În anii cu precipitaţii mai scăzute, în zonele de stepă şi silvostepă, a doua cultură nu reuşeşte decât pe terenurile irigate. Cerealele de toamnă, în special grâul şi orzul în cultura irigată, dau posibilitatea extinderii culturilor duble şi în special a porumbului pentru siloz.

În condiţii de neirigare, culturile duble, şi în special porumbul, iarba de Sudan, sorgul etc., dau rezultate bune în zone cu precipitaţii abundente în vară sau pe luncile râurilor. Culturile care se pot semăna în condiţiile din România în mirişti sunt: porumbul pentru masă verde sau pentru siloz, iarba de Sudan, floarea-soarelui, sfecla furajeră, sfecla pentru obţinerea butaşilor seminceri, lupinul pentru îngrăşământ verde. Semănatul celei de-a două culturi se face numai după plante care părăsesc terenul timpuriu, cum sunt cerealele păioase, borceagul, mazărea, rapiţa, cartoful timpuriu. Ordinea lucrărilor şi modul de executare pentru semănatul
în mirişte sunt următoarele:

• imediat după recoltarea plantelor premergătoare se execută o arătură superficială de 12-15 cm. Sub arătură, se încorporează şi îngrăşămintele necesare plantei ce urmează a fi cultivată. Uneori, această lucrare se execută cu grapa cu discuri. Pentru asigurarea unui bun pat germinativ, discuirea se poate face de două ori;
• se tăvălugeşte, se grăpează şi apoi se seamănă. Uneori, tăvălugirea se execută şi după semănat, grăpându-se apoi cu grapa cu colţi.

​
Când ferma are posibilităţi de irigare, înaintea culturii se poate face o udare de aprovizionare. Acest lucru permite efectuarea unor lucrări de calitate mai bună, o arătură adâncă fără a scoate bulgări sau bolovani, executarea semănatului în cele mai bune condiţii, precum şi răsărirea viguroasă şi uniformă a plantei ce se cultivă în mirişte.

Victor VĂTĂMANU