Soi nou de usturoi obţinut la SCDL Buzău

„Usturoiul este cultivat în sistem gospodăresc în tot judeţul, în special o varietate perenă, numită popular «usturoiul călugăresc». În bazinul Râmnicul Sărat s-a dezvoltat în timp, o populaţie foarte apreciată, cu denumirea localităţii. Legumicultorii din zonă păstrează bulbili de la an la an, creându-se în timp mai multe varietăţi asemănătoare în cadrul acestei populaţii, multiplicate de familii renumite din zonă. S-a încercat extinderea ei şi în alte areale geografice, chiar din anii 1980“, spune dr. Costel Vînătoru, de la SCDL Buzău.

Între timp, la staţiune a fost creată o bază valoroasă de germoplasmă (la care au contribuit ing. I. Stan, ing. D. Ditu), care însă s-a pierdut după ’90. Începând cu 2010, Laboratorul de Ameliorare a reluat cercetările, adunând un număr mare de genotipuri, din mai multe zone de cultură, aflate în diverse stadii de ameliorare. Dintre acestea, o varietate cultivată în zona Râmnicelu a atras atenţia prin productivitate, uniformitate, aromă şi gust, remarcându-se şi printr-o bună plasticitate ecologică. Rezultatele obţinute sunt pozitive, motiv pentru care în 2018 a fost depusă documentaţia la ISTIS, iar anul acesta se aşteaptă omologarea şi introducerea sa în Catalogul Oficial cu denumirea de Benone. A fost aleasă această denumire de la renumitul interpret de muzică populară Benone Sinulescu, originar din Buzău.

Producător de sămânţă certificată

Unul dintre fermierii din zonă care a fost alături de echipa de la Buzău şi a sprijinit-o în tot acest timp a fost Valentin Jecu, care a ajutat la selecţia acestei varietăţi şi a cultivat-o. Spune că este singurul în judeţ care multiplică şi produce usuturoi românesc pentru sămânţă din populaţii locale. Este mai mult decât optimist cu privire la selecţia ce urmează să fie omologată şi îşi doreşte ca de la anul să vândă sămânţă certificată. El este de părere ca la acordarea ajutorului de minimis să se facă o diferenţiere între un simplu cultivator şi un producător de sămânţă. „Cred că ar fi trebuit să condiţioneze ajutorul de minimis de utilizarea materialului săditor de origine locală, pentru că banii daţi fermierilor provin din bugetul nostru, nu din cel spaniol“, a mai adăugat el. Deocamdată are 20 de hectare cultivate cu usturoi. Ar vrea să mai extindă suprafaţa, pentru că a făcut investiţii în utilaje de plantat, sortat etc. (care sunt foarte specializate) şi a făcut un efort pentru a produce sămânţă. „Matematic, este mai convenabil să cumpăr din Spania cu 1 euro/kg decât să îl produc eu aici, cu 12-13 lei/kg. Anul trecut l-am vândut cu 15 lei/kg şi nu mi-a ajuns să acopăr cererea. Diferenţa de calitate faţă de soiurile de import este foarte mare privind rezistenţa la climă, la boli. Nu mai vorbim de gustul dulce-acrişor, pe care nu îl găsim la alte soiuri străine“, a explicat Valentin Jecu.

Usturoiul Benone - câteva recomandări tehnologice

Soiul prezintă căpăţâni cu greutate medie de 46 g, înălţime de 4,5 cm, diametrul de aproximativ 5,2 cm; diametrul discului este de 2,7 cm, grosimea sa de 1,2 cm; căpăţâna este formată din 12 bulbili (căţei), greutatea bulbilului fiind de 3,8 g. Bulbilii în căpăţână sunt acoperiţi de şase tunici albe, pergamentoase, iar bulbilul, la rândul său, este acoperit cu trei tunici, oferindu-i o capacitate bună de păstrare după recoltare. În condiţii optime, se poate păstra de la o recoltă la alta. Tunicile care acoperă căpăţâna sunt albe, cele ale bulbililor - albe cu nuanţe uşoare de roşu, iar pulpa este alb-gălbuie. Soiul poate fi cultivat cu succes pe tot teritoriul ţării, iar cultura poate fi înfiinţată toamna sau primavara devreme. Suportă diverse variante tehnologice de înfiinţare a culturii, de la sistemul gospodăresc, plantat des, până la sistemul intensiv, plantat cu maşina şi întreţinut mecanic. În acest caz, se plantează în benzi, cu 20 cm între rânduri şi 30 cm între benzi, la o distanţă de 5-6 cm între plante pe rând, asigurându-se o densitate între 600.000 şi 700.000 plante/hectar. Producţia diferă în funcţie de tehnologia aplicată, de la 12 la 16 tone/hectar. Lucrările de îngrijire constau în praşile mecanice şi manuale şi în combaterea bolilor şi a dăunătorilor. Dăunătorul cel mai cunoscut este nematodul de sol, Ditylenchus dipsaci, în special atunci când este cultivat pe terenuri umede, grele şi reci. Bulbii atacaţi sunt lipsiţi de discul radicular şi acesta se desprinde cu uşurinţă la smulgerea plantei. Tulpina în jurul coletului este umflată, deformată şi crăpată, iar frunzele în partea terminală sunt uscate şi răsucite. Un alt dăunător este tripsul, care se hrăneşte cu sucul celular al plantei şi care poate transmite boli de la o plantă la alta. Caracterul forte al soiului este dat de gustul şi aroma specifice şi poate fi consumat în stare proaspătă, ca usturoi verde, începând de primăvara devreme până la apariţia tunicilor/bubililor, precum şi uscat, pe toată perioada anului.

Roxana DRĂGHICI