Sorin Ignat: «Până nu duci producţia în hambar, nu ştii dacă ţi-ai acoperit costurile»

FOTO: Sorin Ignat, director departament agribusiness - Banca Transilvania

Directorul departamentului de agribusiness din cadrul Băncii Transilvania, Sorin Ignat, crede că riscul de default în rândul fermierilor a crescut faţă de acum câţiva ani. Acesta a declarat nu demult pentru revista «Agrimedia» şi «site-ul Agrikultura.ro» că riscul de încetare de plăţi s-a majorat simţitor faţă de acum câţiva ani în sectorul agricol românesc. Chiar şi aşa, a mai spus bancherul, dacă 2015 va fi un an bun pentru agricultură, ratele de default şi insolvenţă vor scădea.

Aproape totul, spune el, depinde de experienţa fermierului în ceea ce face, în special de echilibrul investiţional. Prea mulţi bani injectaţi în dotarea cu utilaje şi instalaţii specifice sau, dimpotrivă, dotarea slabă cu tehnică de specialitate generează probleme şi presiuni asupra preţurilor de vânzare a producţiei agroalimentare.

„Este foarte important 2015. Anul trecut au fost defaulturi şi insolvenţe cu rezonanţă la nivel de presă. Dacă anul acesta va fi unul bun, probabil că ratele vor scădea. În agricultura autohtonă, până nu reuşeşti să duci producţia în hambar, este greu să spui ce fel de an este şi dacă volumul şi valoarea producţiei îţi acoperă toate costurile“, a menţionat Ignat. „Există clar o evoluţie din perspectiva managementului unei ferme. Diferenţele majore sunt date însă de experienţa fermierului în activitatea agricolă. (...) Din observaţiile noastre, un potenţial risc este generat, pe de-o parte, atât de gradul redus de dotare cu echipamente care să asigure efectuarea lucrărilor la timp, dar şi de supradotare cu echipamente, situaţie mai greu vizibilă de către unii şi care generează costuri care se adună în timp - amortizări, costuri de finanţare ş.a., mai greu de apreciat la începutul investiţiei.“

Nu în ultimul rând, oficialul BT a discutat cu noi despre finanţările pentru achiziţia de capacităţi de stocare, despre investiţii sprijinite de băncile de specialitate, dar şi despre achiziţia de terenuri şi de gajarea cu suprafeţe arabile la contractarea de credite de specialitate. Datele oficiale are BT arată că, în prezent, cota de piaţă pe finanţări a băncii depăşeşte 13% în anul 2014. BT are peste 25.000 de clienţi agribusiness activi. Numai în 2014, BT a finantat peste 1.000 de clienţi agribusiness cu mai mult de 1,3 miliarde lei.

Care este viziunea dumneavoastră asupra sectorului agribusiness autohton, în contextul schimbărilor la nivel politic din noiembrie 2014 şi al deciziilor luate la Moscova?

Sorin Ignat: În general, piaţa de agribusiness autohtonă este mai mult legată de partea de politici decât de politică în sine. Dacă este să discutăm de influenţa Rusiei asupra a ceea ce înseamnă afacerile din sectorul agricol românesc, s-a putut observa clar anul trecut efectul indirect, dar vizibil, al deciziilor de la Moscova asupra sectorului legume-fructe şi celor de lactate şi carne de la noi din ţară. Pe partea de cereale însă nu s-au semnalat neapărat influenţe majore, în acest context fiind mai pregnant influenţe asupra sectorului, altele decât cele strict legate de Rusia şi Ucraina. Până la urmă, preţurile la cereale s-au reglat şi s-au dovedit în final a fi în concordanţă cu producţiile obţinute, astfel încât fermierii care au reuşit să-şi gestioneze resursele au avut posibilitatea să nu parafeze tranzacţii la recoltă şi, astfel, să iasă într-un final pe plus. Probleme majore au fost pentru cei care nu au reuşit să-şi gestioneze resursele şi nu au avut capacităţile de depozitare menite să le asigure o vânzare cu câteva luni întârziere faţă de perioada recoltei.

Aţi adus în discuţie o mai veche hibă a pieţei cerealelor de la noi, şi anume capacităţile de depozitare. Avem îndeajuns de multe capacităţi de stocare astfel încât dezideratul de a nu mai vinde la recoltat să se transforme în realitate? A finanţat BT achiziţia de silozuri?

Noi, ca bancă, am finanţat în ultima perioadă achiziţia unui număr important de capacităţi de depozitare, însă ceea ce urmărim este ca investiţiile de acest gen să fie oarecum corelate cu capacităţile de producţie ale fermierului. Din punctul nostru de vedere, în ceea ce priveşte potenţialul optim al spaţiilor de depozitare, idealul ar fi reprezentat de o formă de asociere în vederea stocării, astfel încât fermierii să nu ajungă în situaţia de a deţine supracapacităţi. Plecând de la momentul actual, în care există o nevoie acută de depozitare, şi ajungând în extrema cealalată, acolo unde toţi fermierii au capacitate de depozitare mai mare decât au nevoie, în momentul în care există mai mulţi producători agricoli într-o zonă relativ restrânsă, toţi cu capacităţi de stocare mari mari, ajung să se concureze şi vor avea toţi de pierdut.

Programul nou de dezvoltare rurală va deveni funcţional în perioada următoare. În acest context, vă aşteptaţi la un aflux mai mare de cofinanţare bancară necesară accesării de fonduri FEADR faţă de ceea ce a însemnat programarea anterioară?

Ar trebui să existe un grad mai mare de accesare a fondurilor FEADR prin proiecte cu cofinanţare faţă de perioada 2007-2013, având în vedere că, în mod normal, din greşeli învăţăm. Gradul de absorbţie la nivelul fondurilor dedicate agriculturii a fost cel mai ridicat, conform declaraţiilor oficialităţilor de 87,1 la sută, sprijinit în mare măsură şi de plăţile directe. Credem că prin uşurarea unor proceduri, prin faptul că vor exista sesiuni permanente de depunere de proiecte şi nu sesiuni punctuale, printr-o mai bună colaborare între Autoritatea de Management, pe de-o parte, şi beneficiar (fermieri), bancă şi consultant, pe de altă parte, se va reuşi o implementare mai rapidă pe următoarea programare 2014-2020.

O bună parte din fermieri arată cu degetul către costurile cu care băncile li se adresează. La ce nivel se află în acest moment dobânzile aferente creditelor acordate susţinerii activităţilor agricole, fie că vorbim de cele pentru investiţii, fie despre cele uzuale (credit-furnizor, credit-punte APIA etc.)?

În România, dobânzile bancare au scăzut continuu în ultima perioadă. Dacă este să luăm în calcul cofinanţările pentru proiecte europene sau creditele APIA, de exemplu, marjele de dobândă sunt undeva la 4,5% peste ROBOR. Acesta este nivelul agreat şi cu autorităţile de management, şi cu Ministerul Agriculturii. Ca nivel standard, la nivelul ROBOR de acum, asta înseamnă sub 6,5% la un credit de investiţii. Comparând cu dobânzile de acum câţiva ani, nivelul este scăzut. Este posibil să existe loc de scăzut în continuare, dar depinde foarte mult şi de riscurile aferente fiecărui proiect în parte. Există situaţii şi situaţii, iar atenţia acordată de sistemul bancar diferă de la industrie la industrie, de la caz la caz. Oricum, dobânda este o componentă a unui cost şi nu trebuie s-o vedem ca pe un principal element într-o finanţare. De cele mai multe ori accesul la finanţare este mai important decât costul în sine.

Care este viziunea BT privind gajarea cu terenul agricol la contractarea de credite? Dar achiziţia de suprafeţe arabile?

BT acordă credite pentru achiziţia de terenuri agricole. Bineînţeles, în România, la fel ca şi în alte domenii, preţurile sunt ceva mai mici decât celele din ţările UE. Influenţele asupra costurilor de achiziţie sunt date atât de productivitatea la hectar, cât şi de capacitatea terenului şi de fertilitatea lui. Piaţa în România încă nu este una bine aşezată şi există diferenţe de preţ majore între diferite zone ale ţării. BT finanţează achiziţia de terenuri agricole şi ia în garanţie aceste suprafeţe până la un nivel de 80-85% din valoarea de piaţă a acestora.

În momentul de faţă unde vă situaţi ca paletă de produse destinate sectorului agribusiness?

Deţinem un portofoliu care se adresează tuturor categoriilor de fermieri, plecând de la cei care activează în cultura mare, în legumicultură, pomicultură, precum şi în creşterea animalelor, ca şi categorii de exploataţii finanţabile. Acoperim atât nevoile de capital de lucru, cum ar fi înfiinţarea şi întreţinerea culturilor sau asigurarea necesarului de furaje, cât şi investiţii, cum sunt achiziţiile de terenuri, dezvoltarea de spaţii de depozitare sau achiziţia de echipamente. Avem, de asemenea, o bună colaborare cu APIA pentru acordarea de credite pe baza subvenţiilor plătite pentru fermieri.

Ministrul Agriculturii a afirmat recent că intenţia instituţiei pe care o conduce este de gestionare a fondurilor europene printr-o singură bancă, referindu-se la faptul că una dintre instituţiile financiare de stat ar trebui să fie mai aproape de fermieri. Cum vedeţi dvs. crearea acestei bănci (probabil una agricolă)?

Se vorbeşte de mult timp de necesitatea unei astfel de bănci. Ceea ce pot să vă spun din experienţa noastră este că specializarea ajută.

În prezent, credeţi că fermierul român (cel care produce pentru piaţă) este unul profesionist? Se vede clar că majoritatea investesc. O fac însă în mod raţional? Au un management al riscului sau în continuare joacă periculos?

Există clar o evoluţie din perspectiva managementului unei ferme. Diferenţele majore sunt date însă de experienţa fermierului în activitatea agricolă. Şi spun asta pentru că, din observaţiile noastre, un potenţial risc este generat, pe de-o parte, atât de gradul redus de dotare cu echipamente care să asigure efectuarea lucrărilor la timp, cât şi de supradotare cu echipamente, situaţie mai greu vizibilă de către unii şi care generează costuri care se adună în timp - amortizări, costuri de finanţare ş.a., greu de apreciat la începutul investiţiei. Amortizarea este un aspect foarte important. Ca un exemplu, o combină de 250.000-300.000 de euro generează costuri suplimentare vizibile per kilogramul de cereale doar din amortizare, făra a lua în calcul alte costuri cu finanţarea, salariul mecanizatorului sau cheltuieli cu întreţinerea.

În momentul de faţă, unde ne aflăm ca situaţie a falimentelor? Există risc mare de default?

Riscul de default a crescut faţă de acum câţiva ani, având în vedere că în multe situaţii s-au suprapus investiţii mari peste ani agricoli cu preţuri mici la cereale în momentul recoltării. Este foarte important 2015. Anul trecut au fost defaulturi şi insolvenţe cu rezonanţă la nivelul presei. Dacă anul acesta va fi unul bun, probabil că ratele vor scădea. În agricultura autohtonă, până nu reuşeşti să duci producţia în hambar, este greu să spui ce fel de an este şi dacă scapi de faliment, dacă a fost bun sau rău şi dacă veniturile obţinute vor acoperi costurile.

Cei din sectorul laptelui se plâng de acel „tsunami“ de materie primă care ar urma să ne invadeze piaţa după dispariţia cotelor. Ştim că BT creditează şi sectorul zootehnic. Merită investiţia nouă în acest domeniu?

Credităm şi, nu mai devreme de 2014, am lansat un produs dedicat achiziţiei de vaci de lapte şi susţinerii exploataţiilor dedicate, care s-a bucurat de succes. Începutul anului 2014 a fost mai bun decât sfârşitul său şi există o oarecare reţinere vizavi de investiţia în animale noi, având în vedere conjunctura cu Rusia şi cu dispariţia cotei de lapte. Probabil că influenţele vor fi pe termen scurt. Pe termen mediu şi lung piaţa se va regla şi nu considerăm că vor fi efecte importante.

Care sector va fi cel mai avantajat de apariţia/funcţionarea unui sistem de tranzacţionare manageriat de cei de la ringul de cereale din cadrul Bursei Române de Mărfuri?

În primul rând, cei care vor fi avantajaţi de existenţa unui sistem de tranzacţionare sunt producătorii agricoli, urmaţi de traderii locali şi zonali sau naţionali. Existenţa sistemului despre care am vorbit este de bun augur, atât pentru clienţii BT, cât şi pentru noi, pentru că ne va oferi o predictibilitate mai bună vizavi de preţul la cereale şi va oferi o piaţă de desfacere mai bine pusă la punct pentru producători. Problema majoră este că trebuie să depăşească momentul de tranzacţie spot şi să ajungă către cotaţiile futures.

Ionel VĂDUVA

---