Analiști economici de toate orientările politice promovează tot mai des teza potrivit căreia armonia socială, respectiv discordia domestică trec și prin stomac.
Prozaic, dar în mare parte adevărat, războaiele, marile mișcări sociale, dar și dezbinările familiale au ca substrat sărăcia lucie, generatoare de înfometare.
Instabilitatea politică și legislativă a fost de-a lungul istoriei omenirii un catalizator al pauperizării unor semnificative pături sociale. În prezent, explozia demografică fără precedent, dar și mutațiile climatice influențează negativ posibilitatea asigurării hranei a peste 1,6 miliarde de oameni, care nu au posibilitatea să-și asigure un trai decent. Nu întâmplător, recent, domnul Robert Zoellich, președintele Băncii Mondiale, le-a solicitat liderilor omenirii „să pună pe primul plan ALIMENTELE” și să fie conștienți de necesitatea unor măsuri urgente, menite să reducă volatilitatea prețurilor acestora. În acest sens, atât G20, cât și FAO au inclus pe agenda lor de lucru problema creșterii prețului la alimente, iar Franța, care asigură președinția țărilor industrializate și emergente, a solicitat un raport al Băncii Mondiale referitor la cauzele și impactul creșterii acestor prețuri, în vederea luări unor măsuri adecvate. Ministrul francez al agriculturii, domnul Bruno Le Maire, a lansat recent un avertisment referitor la posibilitatea declanșării unor revolte populare în anumite zone ale lumii, cauzate tocmai de creșterea prețului la produsele alimentare.
FAO a anunțat la începutul lunii februarie că prețul la produse alimentare a ajuns la un nivel record, indicele lunar care măsoară modificările de preț ale unui coș de produse alimentare de bază pe plan mondial a înregistrat valoarea de 230,7 puncte, față de 221,1 puncte în decembrie 2010. Cauzele acestei stări de fapt ar fi puse pe seama secetei severe din bazinul Mării Negre și din zona Europei de Est, pe seama ploilor diluviene din Australia, dar și pe tulburările sociale din Africa de Nord și Orientul Mijlociu. După cum afirma recent directorul Programului alimentar mondial, doamna Josette Sheeran, „omenirea intră într-o eră de penurie de alimente și întreruperi în aprovizionare”. Domnia sa a avertizat că, în situația în care nu vor avea suficiente alimente, oamenii vor avea doar trei opțiuni: revolta, imigrarea sau moartea. Pentru evitarea unor astfel de tragedii, guvernele sunt chemate să fie responsabile și să dispună măsuri adecvate. Avertizări autorizate vin din toate direcțiile, existând preocupări ferme la cel mai înalt nivel în ceea ce privește soarta omenirii. Mai rămâne ca factorii de decizie naționali să-și facă treaba.
Și în România, prețurile, potrivit datelor INS, înregistrează o dinamică ascendentă, fapt ce a determinat o reducere galopantă a volumului vânzărilor cu 7,4% pe ultimele luni și asta pe fondul unei oferte de produse alimentare din producția internă sub nivelul cerințelor. Deci nu stăm pe roze! În această conjunctură, nu ne mai putem permite să ne bazăm pe importuri. Nu ne mai putem permite să nu cultivăm peste 2,5 milioane de hectare, care ne diminuează volumul de produse agricole cu 25%, și nici să pierdem 300 de milioane de euro pe an reprezentând subvențiile UE aferente terenurilor nelucrate. Nu este normal ca agricultorul care ne asigură pâinea să plătească pentru litrul de motorină 1,2 euro, la fel ca beizadelele din Dorobanți. Când Dumnezeu ne-a hărăzit să trăim într-o țară cu un atât de bogat și variat potențial agricol, este nepermis să suferim de foame. Acest fapt, real și trist, trebuie să îl conștientizeze toți, „de la vladică la opincă”. Trebuie să știm cu toții că siguranța alimentară și bunăstarea noastră sunt condiționate mai mult ca oricând de cultivarea fiecărei palme din terenul arabil al țării.
De aceea se impune ca negocierile asupra reformării PAC, programate să aibă loc în acest trimestru, să fie responsabile, iar interesele agriculturii țării noastre să fie promovate, în cunoștintă de cauză, de către cei mai competenți specialiști. În caz contrar, spectrul foamei ne va bate la ușă!
Simona MUNTEANU
