Sprijin pentru pierderile cauzate cartofului de organismele de carantina

Cartoful este o cultură susceptibilă de a fi infestată de numeroase organisme de carantină. De aceea, aceasta a fost supusă unei atente monitorizări fitosanitare în toate statele membre ale Uniunii Europene, cu scopul de a preveni introducerea organismelor de carantină în Comunitate şi, în cazul apariţiei unui focar, prevenirea răspândirii şi eradicării lui.

---

Principalele organisme de carantină ale cartofului sunt putregaiul inelar (Clavibacter michiganensis ssp. sepedonicus) şi putregaiul brun (Ralstonia solanacearum). Potrivit unei recente hotărâri de Guvern, producătorii de cartofi afectaţi de atacul acestor organisme pentru recolta 2012 vor beneficia de ajutor de stat. Valoarea totală a ajutorului de stat este de 2.000 mii de lei şi se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru anul 2014.

În prezent, nu există nici o metodă chimică pentru controlul celor doi agenţi patogeni de carantină, iar cele mai importante componente ale strategiei de control sunt menţinerea zonelor de producţie libere de organismele dăunătoare, prin utilizarea cartofilor de sămânţă certificaţi şi aplicarea strictă a măsurilor de control. În UE, Clavibacter michiganensis este prezent în 17 ţări, iar în România primul focar a fost depistat în anul 2004. Cartoful este singura plantă-gazdă importantă pentru Clavibacter michiganensis, respectiv Ralstonia solanacearum.

Simptomele putregaiului inelar sunt foarte variate, greu de depistat şi pot fi uşor confundate cu cele produse de alte organisme, cum ar fi: Phytophthora infestans, Verticillium albo-atrum, Thanatephorus cucumeris sau cu simptomele produse de secetă. Frunzele au marginile rulate spre interior, pierd din strălucire şi treptat îşi schimbă culoarea de la verde-pal la gri-verzui, apoi galben, pentru ca în final să devină brune şi necrozate. Un climat cald şi uscat favorizează apariţia simptomelor. Observarea simptomelor pe plante în câmp se completează obligatoriu cu analiza în laborator a tuberculilor. Pe tuberculi, simptomele pot fi observate doar atunci când sunt secţionaţi. Într-o fază incipientă de contaminare, ţesutul din jurul inelului vascular apare sticlos şi înmuiat, apoi se necrozează, tuberculii devin moi cu exudat bacterian abundent.

În cazul atacului putregaiului brun, frunzele se ofilesc şi în final se usucă, iar pe turbeculi simptomele pot fi sau nu vizibile, în funcţie de stadiul de evoluţie al bolii. Simptomele pe tuberculi pot fi confundate cu cele produse de bacteria Clavibacter michiganensis. La secţionarea tuberculilor infectaţi se poate observa un inel vascular de culoare maro-negricioasă, iar la câteva minute după secţionare apare un exudat cremos pe inelul vascular. Cele mai importante mijloace de răspândire a bacteriilor Clavibacter michiganensis şi Ralstonia solanacearum constau în: utilizarea la plantare a cartofilor de sămânţă necertificaţi; nerespectarea rotaţiei culturii şi în general a măsurilor ce se impun în câmpul declarat contaminat; nerespectarea măsurilor privind decontaminarea depozitelor, echipamentelor, utilajelor contaminate; eliminarea necorespunzătoare a deşeurilor şi resturilor vegetale contaminate.

Metodele de control al atacului de Clavibacter michiganensis presupun eliminarea corespunzătoare a tuberculilor de cartofi contaminaţi şi prosibil contaminaţi; dezinfectarea depozitelor, echipamentelor, utilajelor, ambalajelor contaminate etc. şi carantinarea terenului contaminat pe o perioadă de 3 sau 4 ani, în funcţie de măsurile ce se aplică. În fermele agricole desemnate contaminate cu Ralstonia solanacearum, carantinarea terenului contaminat se realizează pe o perioadă de 4-5 ani sau pe o perioadă mai lungă dacă cerinţele nu sunt îndeplinite. Printre măsurile care vizează carantinarea terenului contaminat se numără interzicerea plantării de cartofi pentru o anumită perioadă de timp, eliminarea plantelor spontane de cartof şi plantarea doar a cartofilor de sămânţă certificaţi oficial.

Pentru a stopa răspândirea bacteriei şi pentru eradicarea focarului se impune aplicarea cu stricteţe a tuturor măsurilor atât de către autoritatea fitosanitară, cât şi de către fermieri.

Ana MUSTĂŢEA