Stațiunea Experimentală Agricolă Studina, județul Romanați, 1943

Pentru prima dată, dorim să aducem în atenția cititorilor revistei unități agricole, respectiv stațiuni de cercetare științifică agricolă care au pus bazele cercetării agricole românești. Astăzi prezentăm, în forma originală, activitatea științifică a Stațiunii Experimentale Agricole Studina.

Extras din Darea de Seamă de Activitatea Institutului de Cercetări Agronomice al României în anul 1943 Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională București, 1945

Stațiunea Experimentală Agricolă Studina este situată pe șoseaua națională Corabia-Caracal, la distanță de 17 kilometri de orașul Caracal și la 22 de kilometri de orașul Corabia. Terenul pe care-l posedă este cernoziom degradat și are o altitudine de 95 m față de nivelul mării. Cantitatea de precipitații în anul 1942/1943 a fost următoarea: anul 1942, luna august - 12,8 mm apă; luna septemvrie - 3,7 mm; luna octomvrie - 27,7 mm; luna noiemvrie - 74,9 mm; luna decemvrie - 10,6 mm; anul 1943, luna ianuarie - 74,3 mm; luna februarie - 0,3 mm; luna martie - 0,1 mm; luna aprilie - 22,3 mm; luna mai - 80,7 mm; luna iunie - 62,2 mm; luna iulie - 54,2 mm; total 423,8 mm apă. Lunile august și septemvrie au fost extrem de secetoase, din care cauză desmiriștirile s-au făcut în condițiuni foarte grele și în unele tarlale au fost chiar imposibile. Porumbul a avut mult de suferit de pe urma acestei secete, care a trebuit să ajungă la maturitate forțat. Cel mai bine a rezistat porumbul semănat rar, două fire la metrul pătrat, cu un singur fir la cuib și care a primit cele trei prașile la timp. S-au semănat epocile de grâu pentru a se studia atacul de Cecydomia destructor, dar nu au răsărit toate după ploile din luna octomvrie. La fel s-a întâmplat cu rapița, care, deși a fost semănată la începutul lunii septemvrie, totuși nu a răsărit decât la sfârșitul lunii octomvrie, neavând astfel timp să se dezvolte suficient pentru a putea rezista în timpul iernii. Luna noiemvrie s-a caracterizat ca o lună de toamnă, deși a nins puțin și apoi zăpada s-a topit. Lucrările de însămânțare și de facerea ogoarelor de toamnă au continuat cu mare sârguință. Noaptea era îngheț, iar ziua cald, ceea ce a făcut ca rapița să sufere și chiar o parte să fie distrusă. Grâul a răsărit complet, putând spune că a trecut printr-o perioadă de călire în cursul lunii decemvrie. În această lună s-a continuat activitatea cu facerea ogoarelor și căratul gunoiului. În luna ianuarie, pământul a fost acoperit cu zăpadă, care a avut o grosime variabilă între 20 și 40 cm. Luna a fost călduroasă, încât pe 16 ale lunei zăpada s-a topit, putând face grăpările de primăvară, în condițiuni optime, în decadă a treia. Deși a fost cald, totuși plantele nu și-au pornit vegetația. Se constată că pământul are o cantitate mică de umezeală acumulată. Martie, lună foarte secetoasă și rece, a făcut ca semănăturile de primăvară să răsară uniform și rare și aceasta pe la sfârșitul lunii, când s-a mai încălzit. Orzul de toamnă prezintă frunze puțin arse de brume și geruri. După primele ploi căzute în aprilie, semănăturile de toamnă s-au dezvoltat bine, iar semănaturile de primăvară încep să se încheie. Se începe semănatul porumbului. În luna următoare sunt ploi abundente, încât au fost salvate toate culturile. Singur, bumbacul, care nu răsare decât ici-colo, și acesta în urma. Pentru prima dată, dorim să aducem în atenția cititorilor revistei unități agricole, respectiv stațiuni de cercetare științifică agricolă care au pus bazele cercetării agricole românești. Astăzi prezentăm, în forma originală, activitatea științifică a Stațiunii Experimentale Agricole Studina.

Extras din Darea de Seamă de Activitatea Institutului de Cercetări Agronomice al României în anul 1943 Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională București, 1945 unei brume, a fost distrus. Lunile iunie și iulie au avut ploi, totuși lucrările de recoltare s-au făcut în condițiuni bune. După aceea a urmat o perioadă de secetă prelungită, care a avut același efect asupra facerii ogoarelor și culturii porumbului ca în anul precedent. În cursul anului 1942/1943, activitatea Stațiunii Experimentale Agricole Studina s-a desfășurat în următoarele condițiuni: a) activitate experimentală pe teren; b) activitate tehnică de aplicare a datelor științifice și experimentale (exploatări agricole); c) Difuziune, propagandă, publicații. În cele ce urmează, vom prezenta activitatea experimentală pe teren și vom avea posibilitatea de a rememora cele mai importante teme de cercetare agricolă ale vremii.

Activitatea experimentală
Lucrări de ameliorare și experimentare la plante

1. Selecțiunea porumbului „Românesc de Studina“ a fost continuată în anul 1943, an în care cele mai bune jumătăți au fost semănate amestecat, procedându-se la o alegere în masă.

2. Lucrări culturale statice în asolamentul de 3 ani
Se studiază influența adâncimii arăturii, executat câțiva ani de-a rândul la fel, în una și aceeași parcelă, la următoarele plante: porumb, mazăre și ovăz. Tratamentele aplicate au fost: arat primăvara la 10 cm; arat toamna 10 cm, primăvara cultivator; arat toamna 20 cm, primăvara cultivator; arat vara 10 cm, arat toamna 20 cm, primăvara cultivator. Se constată următoarele rezultate: la porumb arătura de vară la 10 cm, combinată cu arătura de 20 cm, dă o producție mai mare decât celelalte tratamente; la mazăre, producția cea mai ridicată s-a obținut în tratamentul care a primit o arătură de toamnă de 10 cm, însă toate sporurile de producție față de martor (arat primăvara, 10 cm) sunt foarte mici și neasigurate. Prin urmare, se observă influența arăturii de vară sau de toamnă la mazăre; la ovăz, tratamentul arat vara 10 cm și arat toamna 20 cm, dă sporul cel mai mare de producție față de toate celelalte tratamente, spor însă neasigurat.

3. Lucrări culturale statice în asolamentul de 4 ani
Scopul și tratamentele sunt aceleași ca la asolamnetul de 3 ani la următoarele plante: sfecla, ca și în anii precedenți, a fost compromisă din cauza secetei îndelungate și cu deosebire a lipsei borului (după prof. dr. Tr. Săvulescu), precum și a atacului de Bacillus Betae. Dughia ne arată un spor mai mare de producție de fân la arătura de vară - 10 cm, urmată de o arătură de toamnă la 20 cm, de altfel ca și în anii precedenți. Anul acesta sporul a fost de 13%. Fasolea a dat sporuri de recoltă de 11 și 12% la tratamentele arat vara - 10 cm, arat toamna - 20 cm, precum și tratamentul rată toamnă - 20 cm, care sunt cele mai bune variante. Orz de primăvară. Sporul evident este la varianta arat vara la 10 cm și arat toamna - 20 cm, dând un plus de producție de 254 de kilograme la hectar, dar neasigurat.

4. Arături la porumb
Sporul cel mai mare de recoltă s-a obținut la arătura de vară - 10 cm, urmată de arătura de toamnă la 20 cm, urmând în ordinea producției arătura de vară 20 cm, apoi ogorul de primăvară la 20 cm.

5. Arături la mazăre
Producția cea mai mare s-a obținut la tratamentele cu arături de toamnă, care au dat un spor de 152 de kilograme la hectar, precum și tratamentele de care a beneficiat arătura de vară, cu un spor de 400 de kilograme la hectar.

6. Arături la soia
Se studiază influența adâncimii arăturii asupra producției de soia. Tratamentul arat vara 10 cm, arat toamna 20 cm și cultivator primăvara dă un spor evident de producție de 287 de kilograme la hectar.

7. Arături la borceagul de toamnă
Cantitatea cea mai mare de masă verde obținută, ca și la fân, a produs-o tratamenmtul arat vara 20 cm și arăt toamna 10 cm (care a dat 5.989 de kilograme de fân). Un rezultat apropiat a dat tratamentul arat vara 10 cm, arat toamna 20 cm (care a dat 5.678 de kilograme de fân), adică borceagul de toamnă are nevoie de arătură de vară.

8. Arături la cânepă pentru fuior
Tratamentul necesar unei producții ridicate este arat vara 10 cm, arat
toamna 20 cm și cultivator primăvara, în care caz a dat un plus de producție asigurat de 1.517 kilograme la hectar.

9. Arături la in pentru fuior
Producția cea mai mare s-a obținut la tratamentul arat toamna 30 cm, ceea ce înseamă că inul are nevoie de arături adânci. Anul acesta s-a obținut la acest tratament un spor de 1.076 de kilograme la hectar tulpini și 277 de kilograme la hectar sămânță față de tratamentul-martor, care a primit numai o arătură de primăvară.

10. Arături la cartofi
Nu s-au obținut sporuri de producție la nici un tratament, în afară de tratamentul care a primit tratamente cu arătura de vară la 10 cm, urmată de o arătură de toamnă la 20 cm, unde s-au obținut sporuri mici și neasigurate.

11. Arături la floarea-soarelui
Această experiență au primit-o arăturile pentru rapiță. Din cauza secetei din toamnă, rapița a rămas mică, iar gerul de primăvară și brumele au distrus-o. În locul ei a fost semănată floareasoarelui, cu următoarele tratamente: arătura de însămânțare la 10 cm, arat în luna iunie la 10 cm, dat cultivator la semănare, arat în iunie 20 cm + arătura de însămânțare la 10 cm, arătura la 20 cm în iunie, cultivator la semănat arătură la 30 cm în iunie și cultivator la semănat. Rezultatele sunt neconcludente.

12. Kalkamonsalpeter și superfosfat în una și două doze, singure și combinate, la grâu
Se adeverește anul acesta, ca și în ceilalți, că nevoia principală este de azot, dar care reacționează mai bine în prezența fosforului. Tratamentul kalkamonsalpeter 240 de kilograme la hectar și superfosfat 200 de kilograme la hectar dă sporul cel mai mare de recoltă față de varianta neîngrășată, și anume cu 977 de kilograme la hectar mai mult.

13. Kalkamonsalpeter - dat atât singur, cât și împreună cu superfosfatul la rapiță
Experiența din acest an nu poate fi considerată mai mult decât o cultură demonstrativă, deoarece condițiunile climatice au produs multe goluri pe parcele și mai ales pe cele neîngrășate, încât sporurile de producție față de martor ajung până la 700%, cum a fost în cazul variantei kalkamonsalpeter - 249 de kilograme la hectar și superfosfat - 200 de kilograme la hectar.

14. Kalkamonsalpeter, superfosfat și sare potasică, date atât singure, cât și combinate, la sfecla de zahăr
Anul acesta, sfecla a mers destul de bine până în luna iulie și, odată cu secetă, ce s-a prelungit până în octomvrie, au început să se usuce frunzele, iar rădăcina să se înmoaie și să putrezească, din aceleași cauze ca și sfecla furajeră.

15. Superfosfat și sare potasică în doze progresive, la sfecla de zahăr
Aceleași observațiuni ca și la experiență precedentă.

16. Superfosfat, dat singur, dar și împreună cu kalkamonsalpeter, precum și diamonfosfat, la rapiță
Ca și experiența cu kalkamonsalpeter la rapiță, datele nu sunt concludente, deoarece din cauza secetei de toamnă și a gerurilor din primăvara, rapiță a rămas foarte rară în tratamentul neîngrășat, ca și în cele cu îngrășământul dat singur

17. Gunoiul de grajd și nitrofoska la rapiță
La fel ca și celelalte experiențe cu rapiță

18. Gunoiul de grajd și nitrofoska la porumb
Variantele sunt: neîngrășat, 20.000 de kilograme, 40.000 de kilograme, 60.000 kilograme de bălegar la hectar și nitrofoska. Varianta 40.000 de kilograme de bălegar dă producția cea mai mare, urmând apoi 20.000 de kilograme la hectar; 60.000 de kilograme și nitrofoska.

19. Gunoiul de grajd și nitrofoska la grâu
Aceleași variante ca și la experiența precedentă. Rezultatul cel mai bun s-a obținut în acest an la 40.000 de kilograme la hectar de gunoi de grajd, având un spor de producție față de martorul neîngrășat de 1.181 de kilograme la hectar. După această variantă, urmează nitrofoska, cu un spor de producție de 1.079 de kilograme la hectar, 60.000 de kilograme gunoi la hectar, cu un spor de 1.043 de kilograme la hectar și 20.000 de kilograme la hectar de gunoi de grajd, cu un spor de 735 de kilograme la hectar.

20. Epoci de însămânțare la porumb
Se urmărește cea mai potrivită epocă de însămânțare a porumbului în regiune. Variantele au fost: 1 aprilie, 10 aprilie, 20 aprilie, 1 mai, 10 mai și 20 mai. În acest an, cea mai potrivită epocă a fost între 10 și 20 aprilie.

21. Cultura comparativă cu soiuri de floarea-soarelui
Urmărindu-se soiul cel mai productiv din regiune, s-au comparat următoarele soiuri: Maslinica, Târgu-Frumos, Zelenka și Crasnodar 631. Nici unul din celelalte trei soiuri nu au putut întrece soiul Maslinica, soiul care a fost luat ca martor și a cărei proveniență este de la dl I. Marian.

22. Cultura comparativă cu proveniențe de lucernă
Această experiență a fost înființată în primăvara anului 1942, când a avut mult de suferit din cauza primăverii întârziate și a secetei. Din cauza golurilor de pe parcele, concluziile nu pot fi valabile. Totuși, după observațiile de vegetație și rezultatele obținute, cea mai bună lucernă a fost cea de Banat, care, fiind luată drept martor, nu a putut fi ajunsă în privința producției de nici un alt soiu de lucernă.

23. Cultura comparativă cu soiuri de porumb germane
Au fost experimentate următoarele soiuri: Gelber Badisher, Gaspermeyer’s II, Janetzki’s V, Brauner Schindelmais, Românesc de Studina, Gaspermeyer’s Silozahn. Maturitatea acestor soiuri a fost forțată din cauza secetei, în afară de soiul Românesc de Studina. Cele mai bune soiuri s-au dovedit a fi soiul Românesc de Studina, iar din soiurile germane - Caspermeyer’s  Silozahn. S-a continuat și în anul acesta studiul asupra câtorva soiuri-părinți, alături de hibrizii rezultați din încrucișarea lor, spre a se vedea dacă heterozisul obținut în Bărăgan nu s-ar putea obține și din încrucișarea altor soiuri și folosi ca atare în cultura mare din diferite regiuni ale țării. Soiul-martor, față de a cărei producție comparăm producțiile celorlalte soiuri, este porumbul luat de la un țăran, fiind un corci natural între Românesc de Studina și Dinte de cal, ce se cultivă în regiune.

Stațiunea Studina a fost vizitată în cursul anului 1943 de un grup de 20 de studenți din anul IV ai Facultății de Agronomie Timișoara, ingineri agronomi din județele Dolj și Romanați, de circa 200 de agricultori din județ (primari, notari și fruntași ai satelor), de ingineri agronomi din județele Olt, Teleorman și Romanați și de elevi ai diferitelor școli din vecinătate. La 13 septemvrie 1943, stațiunea a fost vizitată de dl prof. Gheoghe Ionescu-Șișești, însoțit de dnii prof. A. Munteanu, N. Săulescu, Șt. Ionescu, precum și de șefii stațiunilor experimentale agricole din întreaga țară.

Mulțumim colegilor cercetători de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Caracal, care ne-au pus la dispoziție materialul original în vederea publicării.

Victor VĂTĂMANU