Statusul actual al sectorului de biogaz

Federatia Naţională a Producătorilor Agricoli din România - FNPAR, prin proiectul FARMAGAS, cofinanţat de Uniunea Europeană în cadrul programului Energie Inteligentă pentru Europa (IEE), are drept scop informarea agricultorilor despre avantajele obţinute din producerea de biogas din surse agricole în România, ţară cu un potenţial ridicat, care este în mare măsură neexploatat în momentul de faţă.

---

La ora actuală, la noi în ţară, în sectorul agricol nu există nici o instalaţie funcţională de biogaz, din cauza impedimentelor administrative şi financiare, deşi Uniunea Europeană încurajează promovarea energiilor regenerabile şi a energiei provenite din biomasă. Pentru o dezvoltare durabilă a sectorului de biogaz în România, este necesară creşterea nivelului general de cunoştinţe cu privire la beneficiile biogazului şi E-RES, în general, precum şi modificarea legislaţiei actuale. Potenţialul pentru producerea de energie regenerabilă din resurse agricole este exploatat diferit în ţările membre UE. Germania este cel mai mare producător de biogaz, datorită facilităţilor acordate producătorilor, în timp ce România, Polonia şi Ungaria au un potenţial ridicat, dar acesta nu este valorificat din cauza lipsei resurselor financiare.

Germania
Germania este principalul producător european de biogaz, cu 4.984 de instalaţii de biogaz operaţionale în 2009, care generează jumătate din totalul de energie pe bază de biogaz produsă în Europa. Dezvoltarea sectorului biogazului a fost iniţiată de creşterea costurilor tratamentului deşeurilor solide, dar creşterea exponenţială a numărului de instalaţii în ultimul deceniu se datoreză adoptării Actului pentru Energii Regenerabile (EEG) în 2000. EEG combină un sistem de tarife preferenţiale pentru energie din surse regenerabile cu bonusuri substanţiale pentru energia din biomasă. Această schemă de promovare favorizează instalaţiile de biogaz din surse agricole de capacitate mică, operând pe bază de culturi energetice. 3.700 de astfel de instalaţii (capacitate <500 kWh el) existau în Germania în 2007 şi numărul lor este în continuă creştere. Noua legislaţie, care dă acces preferenţial producătorilor de biometan la reţeaua de distribuţie pentru gaze, va susţine dezvoltarea viitoare a sectorului biogazului şi va ajuta Germania să-şi reducă dependenţa faţă de importurile de gaze naturale.

Ungaria
Producţia actuală de biogaz a Ungariei este de aproximativ 20 ktep, producţie ce reprezintă doar 10% din potenţialul fezabil al ţării. Până în 2006, în Ungaria exista o singură instalaţie de biogaz, la Nyírbátor, care opera pe bază de substraturi agricole. După adoptarea Strategiei pentru Energii Regenerabile pentru 2007-2020 de către guvern, în 2007, şi după ce au fost alocate fonduri europene pentru sprijinirea investiţiilor în energiile regenerabile, numărul instalaţiilor a crescut. În 2009, existau deja 7 instalaţii de biogaz pe lângă ferme şi peste 40 de instalaţii de biogaz pe bază de deşeuri comunale. Deşi cadrul legal necesar pentru promovarea biogazului există, progresul sectorului este frânat de lipsa stimulentelor financiare. Energia din surse regenerabile (E-SRE) este promovată prin subvenţii acordate celor care investesc în noi instalaţii (fonduri europene nerambursabile, fonduri naţionale, împrumuturi cu dobânzi reduse) şi prin sistemul de „preţ fix” minim garantat pentru producătorii care livrează energie electrică din SRE în reţea. În 2009, acesta a fost de 7,3 eurocenţi/kWh. Având în vedere atât preţul fix, cât şi nivelul subvenţiilor în Ungaria, producătorii de electricitate din biogaz primesc în total circa 11,5-12,9 eurocenţi/kWh. Subvenţiile substanţiale şi preţurile fixe mici încurajează producătorii agricoli să construiască instalaţii de biogaz de mare capacitate. Acestea pot fi susţinute doar de fermele cu suprafeţe de peste 50 ha, care reprezintă 2% din numărul total de ferme. În agricultura din Ungaria, la fel ca şi în România, fermele de subzistenţă sunt majoritare, ceea ce face nerentabilă investiţia într-o instalaţie de biogaz. Spre deosebire de majoritatea ţărilor europene dependente de cărbune şi petrol, producţia energetică din Ungaria se bazează, în principal, pe gaze naturale provenite, în mare măsură, din import. Biogazul din dejecţii agricole şi deşeuri din abatoare (produse în cantităţi semnificative) poate ajuta Ungaria să-şi asigure securitatea energetică.

Polonia
Încă din anul 2001, Polonia, printr-un program menit să alinieze ţara la standardele europene, a început să sprijine sectorul de producere de biogaz. Astfel, astăzi, în clasamentul producţiei de biogaz din Europa, Polonia se situează pe locul 12. Cea mai mare parte a acestei producţii se bazează pe digestia anaerobă a nămolurilor de la staţiile de epurare a apei şi pe recuperarea gazelor de haldă provenite de la gropile ecologice. Inexistenţa unui cadru legal adecvat a condus la o slabă dezvoltare a sectorului de biogaz şi, inevitabil, la lipsa investiţiilor în acest domeniu. Adevăratul progres al sectorului a început însă recent, o dată cu adoptarea Strategiei de sprijinire a SRE în 2009 şi a Legii Energiei, în ianuarie 2010. Legea garantează acesul la reţeaua electrică a producătorilor de electricitate pe bază de biogaz şi reglementează promovarea E-SRE prin sistemul de cote obligatorii, combinat cu tranzacţionarea certificatelor verzi. Venitul total care poate fi obţinut de un producător de electricitate din biogaz este de 8 eurocenţi/kWh, sumă ce reprezintă venitul obţinut din vânzarea electricităţii şi cel obţinut din tranzacţionarea certificatelor verzi. Cu toate acestea, veniturile din biogaz nu sunt suficiente pentru a acoperi costurile investiţiei şi pentru a genera un profit atractiv. Pe lângă slaba promovare financiară, investitorii interesaţi se confruntă şi cu proceduri complicate şi îndelungate în ceea ce priveşte obţinerea avizelor, ceea ce face ca accesul la reţeaua de distribuţie, deşi garantat prin lege, să fie deficil. Un alt impediment este reprezentat de dificultatea de a obţine contracte pe perioade îndelungate, în vederea asigurării substraturilor necesare instalaţiei. Toate aceste aspecte trebuie îmbunătăţite, pentru a garanta pe viitor o dezvoltare corespunzătoare a sectorului de biogaz.

Romania
În România, sectorul de biogaz este într-un stadiu incipient de dezvoltare. Barometrul pentru biogaz EurObserv’ER raportează o producţie de biogaz de 1.3 ktep în 2009, în mare parte din fermentarea nămolurilor de la uzinele biologice de tratare a apei, şi 0.1 ktep gaz de haldă a fost recuperat de la gropile ecologice. Infrastructura pentru captarea gazului a fost construită în colaborare cu Danemarca, în cadrul unui proiect JI, proiect cu finanţare obţinută de la guvernul danez. Astfel de proiecte sunt finanţate, în general, de ţări care şi-au luat angajamentul, prin protocolul de la Kyoto, să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. E-SRE au devenit un punct în agenda politică românească în 2003, în cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. HG 1892/2004 a fost prima măsură de promovare a energiilor regenerabile, prin emiterea de certificate verzi pentru producătorii de E-SRE, şi stabilirea de cote obligatorii de E-SRE pentru distribuitorii de energie. Cotele se acoperă prin achiziţionarea energiei de la producătorii de RSE şi a certificatelor verzi (CV) corespunzătoare (1 CV echivalent 1 MWh livrat în reţea). Prima lege de promovare a energiilor regenerabile a fost Legea 220/2008, modificată în 2010 pentru a corespunde noii Directive Europene pentru E-RES 28/2999/CE. Prin această lege s-a stabilit acordarea a 3 CV/MWh pentru electricitatea obtinută din biogaz şi 6 CV/MWh pentru cea obţinută din energia solară. Preţul obţinut din vânzarea CV a fost fixat între 27 şi 55 de euro până în 2025. Legea nu a fost niciodată aplicată, din lipsa legislaţiei secundare necesare pentru implementarea ei, respectiv a normelor de aplicare, ce constituie principalul factor care împiedică dezvoltarea producţiei de biogaz în sectorul agricol. În România, prin legislaţia actuală (inclusiv Legea 220/2008), nu se acordă certificate verzi instalaţiilor cu capacitate sub 1 MWh. Acest fapt măreşte cuantumul investiţiei necesare şi îngreunează procedurile de obţinere a aprobărilor. Chiar dacă şi la noi în ţară sunt disponibile aceleaşi fonduri nerambursabile ca şi în Ungaria, pentru subvenţionarea investiţiilor în instalaţii de E-RES, deocamdată, din cauza crizei economice, nu se pot obţine împrumuturi pentru a cofinanţa proiecte de instalaţii de biogaz. Pe lângă dificultăţile economice, procedurile de obţinere a aprobărilor pentru proiecte de E-RES sunt complicate şi pot implica până la 15 instituţii, durând şi până la 36 de luni. Şi în ultimă instanţă, stadiul avansat de uzură a reţelelor de transport al electricităţii în România face dificil accesul la reţea pentru producătorii de E-RES, deşi este garantat prin lege. În ciuda potenţialului ridicat în ceea ce priveşte producerea de biogaz din surse agricole, România, Polonia şi Ungaria au printre cele mai scăzute producţii pe cap de locuitor. Principala cauză este lipsa stimulilor economici similari cu cei oferiţi de legislaţia germană. Fără o revizuire pertinentă a legislaţiei, progresul sectorului de biogaz în aceste ţări va fi limitat.