Strugurii de masă vor beneficia de finanțare printr-o măsură specială

​În 2020, conform datelor de la OIPA Legume-Fructe, suprafața totală în România era estimată la puțin peste 3.000 ha, în top fiind Constanța (470 ha), Vrancea (1.585 ha), Buzău (130 ha) și Tulcea (110 ha). ICDVV Valea Călugărească, unde este director dr. Ion Marian, încearcă de 7-8 ani să readucă în atenția producătorilor și autorităților noastre strugurii de masă, printr-un concurs național organizat la Institut, și să promoveze în special soiurile autohtone.

Pentru că această cultură nu primit finanțare nici prin programul viticol, nici prin cel pomicol (sunt țări unde strugurii de masă intră la categoria ”fructe”), ea nu a trezit interesul viticultorilor.
Producătorii care au struguri de masă sunt foarte puțini, cu suprafețe reduse și fac mari eforturi să mențină cultura. Se pare însă că situația se va schimba.
Directorul de la Valea Călugărească spune că se lucrează deja la stabilirea unor costuri standard. ”La viticultură sau pomicultură a existat un interes național care a mișcat lucrurile. Acum urmează și strugurii de masă. MADR a dat drumul la un contract pentru stabilirea costurilor standard, pe care l-am câștigat noi (ICDV Valea Călugărească). Suntem aproape de final, în luna noiembrie ar trebui să dăm Ministerului aceste costuri. Se lucrează de asemenea la (sub)măsura respectivă, similară cu cea de la pomicultură, care să fie inclusă în PNDR, cu finanțare prin AFIR. Se vor finanța inclusiv plase antigrindină, folii anti ploaie și sisteme de susținere. Eu cred că este un pas cert. Ceea nu știm sigur este dacă se va da drumul în 2022 sau 2023”, explică optimist dr. Ion Marian.
Un alt element important este zonarea, care, conform directorului de la Valea Călugărească, trebuie revizuită (și se lucrează deja la reevaluarea zonelor de favorabilitate) deoarece s-au schimbat condițiile climatice de acum 30 de ani.
”Criteriul principal este cel al datelor climatologice, acolo unde există, dar în aceeași localitate condițiile pot fi foarte diferite. În Legea Viei și Vinului există o precizare prin care se poate planta și în afara zonei delimitate, după un studiu prealabil realizat de specialiști din Institut”, precizează directorul.
El nu crede că acordarea banilor va fi condiționată de plantarea unui anumit procent dintr-un soi autohton, dar Institutul a propus acordarea unei bonificații pentru proiectele care includ și soiuri românești.
Riscul este, așa cum s-a întâmplat în programul pomicol, să nu se poată asigura necesarul de material săditor certificat. De aceea directorul Ion Marian insistă și pe stimularea dezvoltării sectorului pepinieristic în egală măsură. Ultimele date ale Institutului cu privire la pepinierele care produceau material săditor viticol certificat estimează un număr de 40, dar acum nu se mai știe exact cine ce produce.
“Un aspect pozitiv, dacă putem să îl numim așa, este faptul că la un soi precum Victoria, chiar dacă este adus de la o pepinieră din afara țării, nu sunt probleme deosebite să se ”readapteze” arealului în care a fost creat”, mai spune directorul.

​Degustare de struguri de masă românești la Ambasada Elveției
Pe lângă cele 7 ediții ale concursului de la Valea Călugărească, Institutul și Stațiunea de la Pietroasa (USAMV București) au participat, pentru prima dată, și la o acțiune de promovare a strugurilor românești organizată în cadrul unei ambasade străine la București: pe 18 septembrie a avut loc o degustare la reședința ambasadorului extraordinar şi plenipotențiar al Confederației Elvețiene în România, E.S. dl. Arthur Mattli (chiar la inițiativa acestuia, după participarea sa de la concursul de anul trecut), la care au fost invitați și reprezentanți ai altor ambasade în România (Maroc, Grecia, Tunisia, Nigeria, Armenia, Albania, Bosnia și Herțegovina, Canada, Vietnam, Egipt, Estonia, Congo, Muntenegru), directorul Institutului Francez din România. Ambasadorii au avut de ”jurizat” varietăți precum: Victoria , Cetățuia, Transilvania, Xenia, Tamina, Afuz Ali 93 Mf, Silvania, Coarnă neagră selecționată, Select, Roz românesc, Azur , Splendid, Mihaela, Otilia, Istrița, Muscat de Hamburg 5 Pt și Muscat d’Adda 5 Pt .
 
Un producător și un pepinierist
Elena Badea are o plantație de 7 hectare pe rod (cu varietăți ca: Prima, Black Magic, Victoria, Cardinal, Matilde, Michele Palieri, Afuz Ali, Sultanina), plus 1 ha viță tânără, conduse pe sistem de pergolă. Este un producător ”mare”, pentru că în zona Valea Călugărească (jud. Prahova) cei mai mulți abia dacă ajung la 1 ha. Este și unul dintre motivele pentru care nu a reușit să se asocieze cu alți viticultori în vederea comercializării unei cantități mai mari, nici măcar pentru strugurii de vin. Costurile de producție sunt mari, mai ales într-un an ca acesta, când a pierdut o mare parte din din struguri. Vânzarea producției este cea mai mare provocare. În general marfa pleacă spre București (Piața Pucheni, Rahova), unde vinde en-gros. A încercat și la retail, a fost bine primită, dar cantitatea este prea mică pentru nevoile unui supermarket. 
 
Adrian Druga deține din 1999 o pepinieră pomi-viticolă (de cca. 8.000 mp) cu 95% soiuri de struguri de masă, circa 20 de varietăți care acoperă toate cele 7 epoci de maturare) și 1 ha de plantație. Spune că este o activitate profitabilă, în condițiile în care cea mai mare parte a anului lucrează doar membrii familiei (care au și un serviciu de bază, iar pepiniera este în plus ca și activitate). Majoritatea clienților este alcătuită din cei care cultivă pentru hobby, dar are contracte și cu magazine agricole, fitofarmacii. Plantele sunt certificate, ambalate, etichetate. Costurile de producție la strugurii de masă sunt mai mari decât la cei de vin, 4-4,5 lei, și vinde cu 6 lei /buc pe cele cu rădăcină nudă sau 8 lei/buc cele ambalate.
”Din profituri am reușit să ne și tehnologizăm cu câteva utilaje. Pentru că producem de ceva timp, avem clienți fideli, stabili, nu rămânem cu material de a un an la altul. Cererea , mai ales pe sectorul de hobby, este foarte mare la strugurii de masă”, spune Adrian Druga.
El crede că, cel puțin în zona Buzăului, suprafețele de struguri pentru masă, chiar și în fermele mari sunt aproape inexistente. Apreciază că cererea internă este acoperită maxim 30% din producție internă. Soiurile cele mai cerute la plantare sunt: Hamburg, AfuzAli, Italia, Cardinal, Atikka (mai recent). Producătorii de struguri din zonă merg spre Brașov, la en-gros, unde se vând cu 3-4 lei/kg.
 
Roxana Drăghici