Syngenta, în topul preferinţelor legumicultorilor

Syngenta a fost prezentă şi în acest an la târgul IndAgra cu un stand atrăgător aflat în pavilionul destinat domeniului legumicol. Despre reuşitele companiei, performanţele genetice şi problemele din sector ne-a vorbit dl Vasilică Hoarcă, manager vânzări clienţi-cheie din cadrul firmei.

La seminţele de pepeni ocupăm de departe primul loc. Cei mai vânduţi hibrizi sunt cei extratimpurii, în speţă Sorento, care este cel mai cultivat de către agricultorii din zona Dăbuleni, fiind primul care apare pe piaţă, urmat imediat de Mirsini, un hibrid de pepene verde diferenţiat atât prin calitatea internă, cât şi externă deosebită. Avem şi alţi hibrizi consacraţi: Arashan şi Karistan, dar şi Topgun, un hibrid mai vechi, dar actual. Nu există cultivatori de pepeni care să nu folosească seminţe Syngenta. Noi spunem că avem o cotă de piaţă de peste 50%, ceea ce ne plasează pe locul 1 în România. La tomatele extratimpurii lideri sunt Gravitet şi Qualitet, doi hibrizi care au preluat controlul pe segmentul de profesionişti, iar pentru ciclu prelungit şi cultura a doua avem de doi ani un hibrid numit Sandoline, care are avantajul că este rustic, este mai timpuriu faţă de alţi hibrizi din aceeaşi categorie şi, cel mai important, are toleranţă la virusul petelor de bronz, care din 2010 încoace a devenit o mare problemă în marile bazine legumicole. Virusul este transmis de un vector, respectiv tripsul, care este destul de dificil de combătut pentru că are foarte multe generaţii, iar la temperaturi ridicate este agresiv şi prolific. Cei care ne-au vizitat standul au întrebat ce noutăţi avem cu toleranţă la virusul solanaceelor, ele fiind cele mai afectate. Sunt cultivatori care au avut pierderi de 100%. Au fost nevoiţi să defrişeze cultura şi să înfiinţeze alte culturi, care nu sunt afectate de acest virus, spre exemplu dovlecei sau castraveţi. Soluţia  este să se cultive hibrizi cu toleranţă la virus, deoarece rezistenţă nu există. La ardeiul gras galben suntem lideri cu hibridul Barbie, care se comportă foarte bine atât în solar, cât şi în câmp deschis. În zona Lunguleţu, renumită pentru cartofi şi vărzoase, a început sa se cultive pepeni, pentru diversificarea culturilor. Anul acesta am vândut foarte bine în acea zonă. La varză avem o bună poziţie pentru că am venit cu un hibrid foarte bine adaptat denumit Escazu, care se pretează culturii de toamnă. Anul acesta avem mai puţine noutăţi, dar anul viitor vom introduce în portofoliu atât hibrizi de tomate pentru ciclul II, cât şi de ardei capia, toţi având toleranţă la virusul petelor de bronz, respectiv specialităţi: tomate roz, cherry kumato şi altele. Hibrizii care ajung în portofoliul comercial sunt testaţi ani la rând, pentru că ei trebuie să performeze în toate tehnologiile de cultură. La porumbul zaharat avem mai mulţi hibrizi: Spirit, cel mai timpuriu de pe piaţă şi foarte bine vândut, cu 65 de zile perioadă de vegetaţie; Starshine, cu 70 de zile perioadă de vegetaţie şi Jubilee, cu perioade de vegetaţie 75-80 de zile, respectiv un porumb superdulce - GSS5649, cu 75 de zile de vegetaţie. Anul acesta avem la vânzare hibridul Bomber, un castravete cu fruct lung, care s-a diferenţiat prin toleranţa la atacul de acarieni pe tot parcursul ciclului de vegetaţie. Nu există o constanţă în ceea ce priveşte numărul de legumicultori, sunt ani profitabili şi mulţi sunt influenţaţi, se apucă să cultive, dar dacă prind un an dificil renunţă. Această categorie este numeroasă, însă şi în acest caz lucrurile încep să fie făcute profesionist. Există o mare carenţă de specialişti în marile bazine legumicole, dar, cu toate acestea, se simte o evoluţie. Piaţa creşte ca valoare, nu neapărat ca suprafaţă, dar  pentru tranziţia de la soiuri la hibrizi. Anul acesta au fost producători din anumite zone care s-au confruntat cu căderile de grindină, dar şi zone unde au fost probleme cu controlul bolilor sau al dăunătorilor. Dacă vorbim de un an secetos, de regulă sunt probleme cu dăunătorii, nu doar cu cei cunoscuţi, cum ar fi tripsul şi musculiţa albă, ci şi alţii: omida fructelor, tuta absoluta, ploşniţa etc. Nu numai cei care nu fac tratamente la timp şi nu au un program tehnologic bine delimitat au aceste probleme, ci şi vecinii cultivatori, mai ales în bazinele legumicole unde suprafeţele sunt concentrate. Când am ajuns prima oară în zona Jirlău, judeţul Buzău, am rămas impresionat de faptul că după plantat şi în timpul vegetaţiei toţi cultivatorii, indiferent de suprafaţa pe care o lucrau, aplicau toţi tratamentele în aceeaşi zi.“

Ana IONIȚĂ