Tăierile de vară pentru pomii fructiferi

Experienţa dobândită în tăierile ornamentale arată că tăierile în verde la pomii fructiferi sunt şi ele importante, după cum prezintă Heiner Schmid, şi nu trebuie ignorate aşa cum s-a întâmplat multă vreme şi cum se întâmplă şi acum.

Pomii fructiferi

Gardurile vii, aranjamentele florale ornamentale din grădini şi din parcuri n-ar arăta atât de frumos dacă n-ar fi meticulos corectate prin tăierile în vegetaţie. În urma acestor tăieri se obţine un control asupra taliei, o îndesire sau o rărire a vegetaţiei în funcţie de cerinţele concrete. Pomicultorii au preluat această experienţă şi au aplicat-o în forme adaptate pomilor fructiferi. Înainte de a intra în amănunte, trebuie lămurite câteva aspect generale de care trebuie ţinut cont. Astfel, tăierile în verde elimină din coroană anumite părţi aflate în vegetaţie. Prin scăderea numărului de frunze va fi redusă implicit forţa de hrănire a pomului. Această reducere vegetală determină şi frânarea dezvoltării sistemului radicular, care la rândul ei conduce la scăderea dezvoltării trunchiului şi a coroanei, stimulând însă rodul. Iată aşadar că sunt situaţii când tăierea de vară este necesară (îndesire excesivă, creştere deosebit de viguroasă) şi când trebuie aplicată moderat sau deloc. În coroanele pomilor mai în vârstă, de obicei foarte dese la periferie, tăierile de vară vor asigura iluminarea centrului coroanei. Aceste tăieri au influenţe sigure asupra culorii fructelor, dar nu este mai puţin adevărat că provoacă o oarecare scădere a mărimii fructelor datorată forţei de hrănire. Deosebit de importantă este şi alegerea datei la care se vor aplica tăierile de vară. Experienţele făcute pe trei soiuri de măr au demonstrat că perioada de la sfârşitul lunii iulie şi până la începutul lunii august este optimă. La această dată mugurii terminali ai mlădiţelor scurte îşi încetează creşterea. În cadrul tăierilor de vară se pot îndepărta porţiunile de lemn şi vegetaţie care sunt bolnave.

Tăieri de vară în coroane tinere

Puieţii plantaţi proaspăt de regulă rămân neatinşi, pentru a putea trece peste şocul de plantare cât mai uşor. Aşadar, în anul plantării nu va fi îndepărtată nici o mlădiţă. Uşoare reglări pot fi totuşi aplicate dacă este nevoie. Astfel, dacă există lăstari concurenţi care printr-o dezvoltare puternică tind să depăşească prelungirea ramificaţiei respective, aceştia vor fi frânaţi în creştere prin ciupirea vârfului. Pentru aceasta lăstarul va avea deja 15-20 cm lungime. Aceasta se poate întâmpla pe la sfârşitul lunii mai sau începutul lunii iunie. Tot acum vor fi rupte mlădiţele ce cresc în interior sau în sus, precum şi mlădiţele infestate de boli. Celelalte tipuri de lăstari crescuţi în coroană nu fac obiectul vreunei intervenţii acum, ci doar în vară. Cum s-a mai spus, abia atunci când formaţiunile scurte au un mugure terminal stabil este momentul aplicării tăierii de vară şi aceasta se întâmplă de regulă la sfârşitul lunii iulie. Pentru soiurile cu creştere slabă poate avea loc şi mai devreme, iar pentru cele viguroase, mai târziu. La tăierile de vară, mlădiţele crescute lateral vor fi tăiate reductic, scurt. Cele de la baza crengii pot fi eliminate. Lăstarii cu lungime medie crescuţi în sus se vor tăia reductiv până la coroniţa de frunze aflată la baza acestuia. Mlădiţele slabe, dar cu o lungime de peste 30 cm vor fi tăiate reductiv la 2-3 frunze deasupra coroniţei de la bază (tăiere ciot). Mlădiţele verticale scurte cu lungime sub 30 cm se lasă ca atare. Tăierile reductive ale acestor mlădiţe verticale au ca scop dezvoltarea florilor din ochii dorminzi de la bază. Deoarece aceasta nu se întâmplă mereu din prima încercare, rezultatul se va vedea anul următor. Este posibil ca în locul mugurilor de floare să se formeze mlădiţe scurte care au câte un mugur floral la capăt. Dacă în urma tăierii a rezultat o mlădiţă nefloriferă, aceasta va fi tăiată până la coroniţă. Mlădiţele apărute lateral pe ramificaţiile principale vor fi dirijate către orizontală. Când se observă aglomerări de vegetaţie se vor opera răriri corespunzătoare. Dacă tăierea de vară a fost bine aplicată, în iarna viitoare se vor aplica numai tăierea reductivă a prelungirii ramurilor scheletelui. La coroanele fus subţire se va proceda puţin diferit, în funcţie de specie. La măr abia dacă este necesară o singură intervenţie, primăvara. La perii cu creşteri mai viguroase, lăstarii concurenţi vor fi ciupiţi mai devreme, atunci când au 20-25 cm. La sfârşitul lunii iulie vor fi aplicate măsurile de tăiere (coroniţă, ciot), rărire şi formare. Dacă se face transfer de ax, se va face înaintea răririi.

Tăierile de vară în coroane productive

Soiurile altoite pe portaltoi cu creştere viguroasă dezvoltă pe tulpină şi pe părţile mai vechi ale ramificaţiilor principale lăstari lacomi cu creştere verticală. Aceştia aglomerează centrul coroanei şi de aceea mlădiţele lor vor fi rupte cu mâna, de la începutul lunii mai până la începutul lunii iunie, când pot avea o lungime de 20 cm. Această măsură, numită „ruperea de vară“ se execută cu mâna liberă, dar la anumite soiuri mai sensibile (cireş, eventual piersic) se va folosi un cuţit. Dacă interiorul coroanei a fost rărit prin ruperea de vară, atunci la tăierea din iulie-august se va pune accent pe rărirea zonelor de vârf cu creşteri viguroase ale ramurilor de schelet şi fructifere care pot aglomera excesiv periferia coroanei. Se va începe cu tăierea lăstarilor concurenţi de pe ramurile principale şi eventual a mlădiţelor cu creştere abruptă. Dacă pe lemnul de 2 ani aflat sub prelungirea anuală lăstarii laterali sunt prea deşi, se recomandă o tăiere de rărire. În continuare, mlădiţele crescute pe partea superioară a ramurii conducătoare şi având direcţia verticală pot fi îndepărtate complet sau pot fi tăiate reductiv (coroniţă sau ciot). În acest mod va fi abordată şi tăierea pe ramificaţiile lor secundare care poartă formaţiuni fructifere. Se vor păstra neapărat lăstarii de întinerire de la vârfuri deoarece astfel nu este posibilă înnoirea lemnului fructifer. În situaţiile de rod bogat se poate renunţa la tăierile de vară asupra lemnului fructifer pentru a nu rări excesiv numărul de frunze din coroană. Trebuie reţinut faptul că pentru un fruct sunt necesare 20-25 de frunze sănătoase. Tăierile de vară amănunţite, ramură cu ramură, sunt o anticipaţie la tăierile de iarnă. Dacă vara este necesară păstrarea lemnului fructifer purtător de rod, în cadrul tăierilor în uscat se vor lua măsuri de întinerire a lemnului fructifer. Tăierile de vară au avantajul că indică mai bine timpul şi locul intervenţiei decât se întâmplă în cazul unei coroane desfrunzite. Să ne gândim numai la tăierile de iluminare a interiorului coroanei şi vom fi de acord cu această afirmaţie. Ca şi la tăierile în uscat, nici pentru tăierea de vară nu poate fi expusă o schemă-şablon. Proporţia intervenţiei se va ghida după vigoarea pomului, după puterea de ramificare a soiului şi după desimea fructelor. Cu cât o coroană este mai puternică şi are mai puţin rod, cu atât se va interveni mai energic. Invers, dacă pomul are o coroană cu creştere slabă, dar rodul este foarte bun, intervenţia se va face moderat.

Tăierile de vară la altoi şi în corone întinerite

În continuare facem o enumerare a celor mai importante lucrări în verde. Acestea sunt tăierea de eliberare a capetelor de altoire, curăţarea portaltoiului, îndepărtarea lăstarilor concurenţi pe mlădiţele nobile. La coroanele întinerite intervenţiile de vară au ca scop principal o puternică formare de mlădiţe noi. Dacă apariţia lor este şovăielnică, tăierile se amână pentru iarna viitoare.

Particularităţi ale speciilor

Principiile de bază ale tăierii de vară au fost expuse. În continuare, vom expune câteva orientări legate de specificul soiurilor.

Cireşul

La soiurile altoite pe portaltoi cu creştere mai slabă tăierea de vară se va rezuma la tăierea lăstarilor prea deşi. Din cauza scurgerilor mari de clei tăierile reductive ale lăstarilor până la coroniţă sau ciot trebuie evitate. În cazul soiurilor altoite pe portaltoi viguroşi, care au o dezvoltare puternică, tăierile de vară vor fi completate cu formarea orizontală. Prin repetarea reglărilor de vară, tendinţa de dezvoltare puternică diminuează.

Vişinul

În special la vişinii tineri apar o mulţime de mlădiţe timpurii care aglomerează foarte mult coroana. Pe lângă intervenţiile descrise în cazul cireşului, în plus vor fi rărite aceste mlădiţe timpurii şi în special în părţile superioare ale ramurilor. În cazul pomilor pe rod se practică rărirea imediat după recoltare. Ramurile plate, lungi şi desfrunzite în afară de capete, vor fi îndepărtate sau deviate pe ramificaţii din apropierea bazei. Ramurile atacate de monilioză vor fi tăiate după înflorire şi arse.

Piersicul

Specia este avidă de lumină şi, în jurul paralelei pe care se situează şi România, se obţin avantaje mari dacă tăierile în verde se aplică vară de vară. Acestea impulsionează formarea unor muguri florali viguroşi şi grăbesc maturizarea lemnului, extrem de importantă în cazul sâmburoaselor. Mlădiţele prea dese sau crescute către interiorul coroanei se vor îndepărta încă de la sfârşitul lunii mai. La începutul lunii iulie este recomandată a doua intervenţie de tăiere când vor fi îndepărtaţi lăstarii lacomi şi cei cu dezvoltare neconvenabilă. În faza următoare vor fi rărite zonele prea aglomerate şi vor fi legate orizontal ramificaţiile viguroase cu tendinţă verticală de creştere.

Victor VĂTĂMANU