Tăierile speciale pentru viţa-de-vie

Această categorie de tăieri cuprinde: tăierea viţelor afectate de îngheţurile şi brumele târzii de primăvară, tăierea viţelor bătute de grindină, tăierea viţelor afectate de gerurile din timpul iernii, tăierea viţelor afectate de secetă.

Tăierea viţelor afectate de îngheţurile târzii de primăvară

Îngheţurile târzii de primăvară pot surveni până la jumătatea lunii mai. La această dată, în majoritatea centrelor viticole, viţa-de-vie se află într-o fază de vegetaţie destul de avansată, cu lăstarii în creştere intensă şi inflorescenţele degajate de lăstari. Îngheţurile sau brumele ce apar în această perioadă afectează în special ţesuturile cele mai tinere: vârfurile de creştere, lăstarii tineri, inflorescenţele. Baza lăstarilor şi frunzele adulte sunt mai rezistente. Sunt afectate mai puternic viţele conduse în formă joasă decât cele în formă semiînaltă şi înaltă, viile plantate la baza pantei faţă de cele aflate pe înălţimi, cele plantate pe văi faţă de cele plantate pe dealuri. Dacă bruma survine la începutul vegetaţiei, când lăstarii sunt în formare, având câţiva centimetri, aceştia sunt distruşi în întregime şi nu se mai execută nici o tăiere, deoarece din mugurii secundari vor creşte alţi lăstari care îi vor înlocui pe cei distruşi. În această situaţie, producţia de struguri este în bună parte compromisă, deoarece lăstarii proveniţi din mugurii secundari sau terţiari au o fertilitate scăzută, fiind cuprinsă între 20 şi 50% din fertilitatea lăstarilor proveniţi din mugurii principali. Dacă îngheţul survine într-o fază mai avansată de creştere a lăstarilor (când aceştia au peste 15-20 cm), distrugerea lor se produce numai parţial (vârfurile şi inflorescenţele). Într-o astfel de situaţie se aşteaptă câteva zile pentru brunificarea completă a ţesuturilor afectate, apoi se intervine prin tăieri, eliminând părţile afectate de îngheţ. De la baza lăstarilor rămasă neafectată vor porni copili, care trebuie păstraţi întrucât aceştia asigură atât lemnul de rod pentru anul următor, cât şi o producţie mică la unele soiuri. Se recomandă un tratament fitosanitar cu zeamă bordeleză 0,7% pentru protecţia lăstarilor secţionaţi împotriva bolilor criptogamice (în special putregaiul cenuşiu).

Tăierea viţelor bătute de grindină

Grindina cauzează pierderi foarte mari viţei-de-vie, ducând până la compromiterea totală a producţiei de struguri, dar şi cu repercusiuni pentru producţia din anul următor. Distrugerile se pot manifesta prin: ruperea lăstarilor şi inflorescenţelor; ruperea frunzelor sau chiar desfrunzitul viţelor; rărirea lăstarilor şi boabelor strugurilor; căderea şi fisurarea boabelor de pe ciorchine, scurgerea mustului şi instalarea masivă a mucegaiului pe struguri; rănirea coardelor prin ruperea scoarţei; rănirea lemnului multianual etc. Mărimea pagubelor depinde de intensitatea şi dimensiunea grindinei, dar şi de fenofaza vegetaţiei în care se afla viţa-de-vie, de forma de conducere (formele înalte sunt mai afectate decât formele joase). Imediat după căderea grindinei se recomandă efectuarea unui tratament cu zeamă bordeleză 0,7-0,8%, în scopul cicatrizării rănilor şi a protecţiei impotriva atacului de ciuperci patogene. După câteva zile de la căderea grindinei, se intervine prin tăieri, înlăturându-se lăstarii ofiliţi sau rupţi, iar lăstarii afectaţi parţial se scurtează la 4-5 frunze, menţinând porţiunile cu inflorescenţe. Pentru a ajuta diferenţierea mugurilor de rod pentru anul următor sunt necesare 2-3 fertilizări cu îngrăşăminte foliare. Dacă intensitatea grindinei a fost puternică şi distrugerea lăstarilor depăşeşte 75%, se impune o tăiere radicală, prin suprimarea în totalitate a lăstarilor pe coardă şi scurtarea lor la 2-3 frunze (sau ochi). Şi în acest caz, este obligatoriu tratamentul cu zeamă bordeleză. Dacă grindina cade spre sfârşitul perioadei de vegetaţie, după încetarea creşterii lăstarilor şi începutul lemnificarii ţesuturilor, este afectată mai mult  producţia de struguri (spargerea boabelor, scurgerea mustului, instalarea mucegaiului pe struguri). Pentru cicatrizarea rănilor, viţa-de-vie va consuma o parte din substanţele de rezervă, având ca efect scăderea rezistenţei butucilor la temperaturile scăzute din timpul iernii. Nu se recomandă formarea cordoanelor din coarde lovite de grindină.

Tăierea viţelor afectate de gerurile din timpul iernii

Temperaturile mai scăzute de minus 20 de grade Celsius afectează mugurii, organele lemnoase anuale şi multianuale.  Efectul distructiv al temperaturilor scăzute este amplificat de factori ca: amplasarea plantaţiilor pe văi sau pe pante cu expoziţie nordică sau nordestică; persistenţa curenţilor reci, a fenomenelor de chiciură sau lapoviţă urmate de temperaturi scăzute; amplasarea unor soiuri sensibile la ger în zone unde temperaturile minime sub 20 de grade Celsius se înregistrează în mai mult de 2-3 ani din 10; scăderile bruşte de temperaturi care urmează unor perioade calde (ferestre) din a doua parte a iernii, când viţa se decăleşte; menţinerea unor temperaturi scăzute o perioadă mai lungă de timp; maturarea incompletă a lemnului (provocată de o supraproducţie de struguri, de o agrotehnică deficitară, dar şi de efectele secetei, grindinei etc.). Înlăturarea efectelor distructive cauzate de temperaturile scăzute din timpul iernii se realizează prin: refacerea potenţialului vegetativ; refacerea organelor multianuale; refacerea densităţii plantaţiilor atunci când anumiţi butuci sunt distruşi complet de ger. Refacerea potenţialului de producţie al butucilor este posibil când pierderile se înregistrează în proporţie de 30-75% la mugurii de rod. Se pot întâlni două cazuri: - când îngheţul apare după efectuarea tăierilor de formare sau rodire, refacerea potenţialului de rodire se realizează numai pe seama mugurilor secundari sau terţiari din care cresc în general lăstari sterili (fără inflorescenţe). Imediat după apariţia inflorescenţelor pe puţinii lăstari fertili, se procedează la ciupitul lăstarilor sterili, având ca efect apariţia copililor, care la multe soiuri sunt purtători de rod. Prin acest procedeu se poate realiza un spor de producţie de 5-20%; - când îngheţul apare înainte de efectuarea tăierilor de rodire, refacerea potenţialului de producţie se realizează prin tăierile de compensare, ţinând cont de procentul de muguri distruşi la fiecare soi. Refacerea potenţialului vegetativ al butucilor este necesar atunci când pierderile de muguri sunt mai mari de 75%, fiind afectat parţial şi lemnul anual. Se întâlnesc, de asemenea, două situaţii: - când viile au fost deja tăiate, refacerea potenţialului vegetativ se realizează pe seama lăstarilor proveniţi din mugurii dorminzi, a mugurilor unghiulari şi a celor neafectaţi de îngheţ. Lăstarii care apar se ciupesc de timpuriu, când au 3-5 frunze pentru a stimula emiterea copililor. Producţia realizată pe copili este în acest caz nesemnificativă, dar aceştia vor servi la garnisirea cordoanelor cu elemente de rod necesare anului următor. Pentru refacerea tulpinilor sau a cordoanelor (dacă este cazul) se folosesc cordoanele protejate cu pământ provenite din cepii de siguranţă;  - când viilor nu li s-au executat tăierile de rodire, se aplică o tăiere provizorie cu sarcini de rod compensate la maximum, iar după pornirea în vegetaţie se execută o tăiere de reducţie fie prin scurtarea elementelor lemnoase, fie prin plivitul lăstarilor consideraţi de prisos. Se vor lua măsuri de reproiectare a tulpinii sau, după caz, a coardelor din lăstarii de la baza butucului, respectiv din lăstarii din partea superioară a tulpinii.

Refacerea tulpinii  şi a coardelor îngheţate

Se realizează pornind de la cepii de siguranţă sau din lăstarii proveniţi din mugurii dorminzi de la baza tulpinii. Refacerea butucilor din coardele formate din cepii de siguranţă este similară cu realizarea formelor de conducere a viţelor pe tulpini.

Refacerea butucilor din lăstarii de la baza butucilor se realizează în felul următor: după eliminarea tulpinilor îngheţate, din lăstarii formaţi la baza butucului se aleg 3-4 dintre cei mai viguroşi, iar restul se înlătură. Unul dintre lăstari va fi folosit pentru proiectarea noii tulpini a butucului, iar ceilalţi se ciupesc la 3-4 frunze. Lăstarul ales se palisează de tutore şi se ciupeşte sub sârma portanta a spalierului. În scurt timp apar copilii de gradul I. Doi dintre aceştia sunt dirijaţi pe de o parte şi de alta a sârmei portante în vederea formării cordonului bilateral. Când ajung la lungimea corespunzătoare se ciupesc, apar copilii de gradul II, care vor asigura elementele de rod pentru anul următor.

Tăierea viţelor afectate de secetă

Conducerea viţelor pe tulpini înalte, care presupune o cantitate mare de recoltă pe butuc, face ca în anii deosebit de secetoşi să se manifeste o deshidratare puternică a coardelor şi a tulpinilor, care se materializează prin crăpături adânci, longitudinal, care determină uscarea butucilor. Printre soiurile sensibile la secetă amintim: Riesling Italian, Fetească regală, Chasselas d’Ore, Afuz Ali etc. După începerea manifestărilor fiziologice produse de secetă, cum ar fi ofilirea temporară a frunzelor şi/ sau a strugurilor, se impune o serie de lucrări care are ca efect prevenirea uscării butucilor. Aceste lucrări sunt: tăierea de reducere a elementelor de rod pe butuc (coarde, cordiţe), în proporţie de 25-30%, reducerea numărului de struguri pe butuc până la 50%. Viilor afectate de secetă li se vor atribui prin tăieri în anul următor încărcături de ochi moderate pentru restabilirea treptată a potenţialului vegetativ al butucilor. Influenţa nefavorabilă a secetei poate fi înlăturată prin irigări de aprovizionare (efectuate toamna) sau prin udări efectuate vara, acolo unde plantaţiile sunt prevăzute cu sisteme de irigaţie.

Victor VĂTĂMANU