Tăvălugul trebuie să-şi recâştige locul în fermă

FLORIN NEACŞU,
director general adjunct NHR Agropartners

Din experienţa fermierilor danezi: de ce în fiecare fermă din Danemarca se găseşte câte un tăvălug?

Am vizitat recent mai multe ferme din Danemarca şi am rămas surprins că, la danezi, tăvălugul nu lipseşte din nicio fermă. Am discutat cu mai mulţi fermieri, încercând să-mi explic de ce la noi, cel puţin în ultima vreme, tăvălugul este aproape uitat, iar la ei este un utilaj folosit cu succes în situaţii variate, dar în special pentru conservarea apei în sol, deşi Danemarca se bucură de o cantitate anuală de apă din ploi aproape dublă faţă de România. Tăvălugul nu este o maşină agricolă nouă, nici complicată şi a fost folosit destul de intens acum câteva decenii şi în România. Conform  Dicţionarului de mecanică agricolă (publicat de Editura Ceres în 1972, sub coordonarea unor somităţi din domeniul mecanizarii agriculturii - prof. Toma Dragoş, Marcel Segărceanu, Valentin Scripnic, Ştefan Căproiu, Pavel Babiciu etc.), tăvălugul este „o unealtă agricolă care poate executa sfărâmarea bulgărilor de pământ de pe un teren arat, semănat sau pregătit în vederea însămânţării, nivelarea suprafeţei terenului, distrugerea crustei, tasarea stratului superficial al solului sau a straturilor adânci de sol concomitent cu afânarea celor superficiale. Se mai utilizează şi pentru presarea îngrăşămintelor organice verzi sau a gunoiului de grajd înainte de încorporarea în sol“. Cu scop similar, diferite utilaje cum ar fi grapele cu discuri, grapele rotative, combinatoarele sau scarificatoarele sunt dotate cu tăvălugi similari, dar şi cu tăvălugi cu bare plate sau tubulare, cu colţi, cu inele sau cu discuri de tasare din metal sau din cauciuc, iar unele pluguri lucrează în combinaţie cu tăvălugi cu inele mari cunoscute ca „packer“ sau cu grape stelate.

Tăvălugii sunt realizaţi dintr-unul sau mai mulţi cilindri cu suprafaţă netedă, profilată sau cu colţi, sau din baterii de inele din diferite materiale, cu conturul exterior profilat, ascuţit, prevăzut cu nervuri sau cu pinteni etc. Cele mai cunoscute tipuri de tăvălugi sunt cei netezi sau inelari, Cross Combi, Croskill sau Cambridge, cu variaţiuni de forma obadei sau a braţelor. Pentru a asigura o greutate mare, suficientă pentru lucrarea de efectuat, în general se fabrică cu diametru mare, iar tăvălugii netezi se pot umple cu apă sau cu nisip, iar cei inelari se fabrică din fontă.

Unii tăvălugi au în faţă bare de nivelare sau câmpuri de elemente elastice pentru spargerea bulgărilor şi pentru nivelarea terenului. După arătură, tăvălugul poate face spargerea bulgărilor, tasarea şi nivelarea terenului, fără „răscolirea“ acestuia cu grapa cu discuri sau cu combinatorul, reţinând apa în sol. Nivelarea şi tasarea arăturii sunt operaţii foarte necesare dacă dorim să reducem evaporarea apei.

Principiul de lucru la tăvălugul Crosskill

Inelele Crosskill sunt montate pe ax în perechi, un inel cu diametrul circa 53 cm fix şi unul de circa 60 cm mobil, acesta având gaura cu diametrul mai mare, care îi permite, când se roteşte, o mişcare relativă faţă de inelul fix, ideală pentru autocurăţare.

Pregătirea patului germinativ

Tăvălugul cu inele Crosskill este o opţiune excelentă pentru pregătirea patului germinativ. În majoritatea tipurilor de sol poate lucra perfect în combinaţie cu o baterie de elemente elastice „cracker board“ cu poziţie reglabilă hidraulic, care are capacitatea de a crea un pat germinativ bun direct în arătură. Acest tăvălug poate lucra şi în spatele unui cultivator, lăsând un strat ferm, dar afânat în nivelul superficial, în care se poate semăna, bulgării fiind cu uşurinţă distruşi şi solul nivelat.

Tasarea după semănat

În special la seminţele mici, dar şi la culturi de grâu, după semănat se face o trecere cu tăvălugul pentru a asigura tasarea solului şi contactul seminţelor cu solul, eliminarea pungilor de aer din sol şi intreruperea capilarelor prin care se poate pierde apa. În acest fel se poate creşte gardul de germinare a seminţelor, iar răsărirea este mai uniformă. Se ştie că uniformitatea răsăririi este esenţială pentru dezvoltarea uniformă a plantelor, nu se ajunge în situaţia ca plantele răsărite să le umbrească pe cele care răsăr mai târziu, toate plantele se dezvoltă aproximativ în acelaşi ritm şi timp, evitându-se diferenţele de perioadă de coacere. Tăvălugirea la plante prăşitoare are, de asemenea, o mare importanţă, deoarece se tasează toată suprafaţa terenului şi se reduce spaţiul de evaporare a apei. Dacă terenul rămâne afânat, se usucă foarte repede. În plus, dacă după semănat vine o ploaie, pe urmele roţilor de tasare ale secţiilor de semănat se poate creea o crustă rezistentă, care face dificilă răsărirea plantelor. Dacă se face tăvălugirea, aceasta nu mai apare, iar dacă se face o tăvălugire după ploaie se poate sparge crusta formată.

Tăvălugirea culturilor descălţate

O altă aplicaţie este în cazul „descălţării“ culturii la ieşirea din iarnă, când, din cauza alternanţei între îngheţ şi dezgheţ, o parte din rădăcini sau nodul de înfrăţire pot rămâne neacoperite cu sol. Acestea pot fi prevenite cu o tăvălugire cu tăvălug neted când solul este zvântat. Pentru a evita deteriorarea plantelor se recomandă tăvălugirea la un unghi de circa 30° faţă de direcţia de semănat.

Supraînsămânţarea pajiştilor sau semănarea de culturi verzi

Pentru însămânţarea culturilor verzi sau supraînsămânţarea pajiştilor, pe tăvălug se poate monta un echipament de semănat cu distribuţie pneumatică care împraştie seminţe de ierburi pe toată lăţimea tăvălugului în spatele barei sau a elementelor elastice de nivelare şi spargerea bolovanilor în faţa bateriilor de inele de tasare care  le acoperă şi le presează în sol.

Tocarea resturilor vegetale

Cu precădere în ultima perioadă, domeniul de utilizare a tăvălugilor a fost extins şi pentru tocarea resturilor vegetale. În funcţie de lăţimea de lucru, aceştia sunt formaţi din unul sau mai multe rulouri cilindrice cu diametru mare, care au pe generatoare mai multe lame de tăiere care taie şi toacă resturile vegetale. Se folosesc în special la tocarea culturilor verzi sau a tulpinilor de floarea-soarelui, rapiţă etc. Pentru creşterea greutăţii şi agresivităţii, se pot umple cu apă. Pentru creşterea eficienţei, unele modele sunt prevăzute cu baterii de discuri riflate în faţa tăvălugilor, care toacă resturile vegetale aşezate pe sol perpendicular pe direcţia de înaintare.

Aceşti tăvălugi pentru tocarea resturilor vegetale au avantajul unei viteze ridicate de lucru, productivităţi mari şi consumuri reduse de combustibil în comparaţie cu tocătoarele clasice acţionate de la priza de putere. În plus, mobilizează stratul superficial al solului şi fac o uşoară amestecare a resturilor vegetale cu sol, creând un start de mulci care stimulează germinarea seminţelor de buruieni şi protejează solul împotriva eroziunii şi reduce evaporarea apei din sol.

În cazul când se cuplează în faţa tractorului, se poate lucra în combinaţie cu o grapă cu discuri ataşată în spatele tractorului.  Deşi sunt lucruri cunoscute, iată cât este de uşor să pierdem din vedere o serie de avantaje ale unor operaţii care, având în vedere viteza şi lăţimea mare de lucru, se pot executa cu productivitate mare şi cu consumuri reduse de combustibil, dar cu efecte pozitive asupra dezvoltării plantelor şi asupra recoltelor. Pentru înţelegerea diferenţelor constructive între diferite tipuri de tăvălugi am exemplificat cu fotografii ale unor utilaje fabricate de fima daneză Dal-Bo, care este unul din liderii mondiali cu tradiţie în construirea tăvălugilor, însă sunt mulţi producători de astfel de utilaje şi pot exista variaţii de dimensiuni şi soluţii constructive.