Taximetria face mai mulţi bani decât lăptăria

România anului 2015 a ajuns în punctul în care de pe urma a doar două taximetre, autovehicule care circulă în Cluj în baza unei singure licenţe (lucru aflat anterior declaraţiilor publice), un crescător de bovine (deţinător a circa 200 de capete) reuşeşte să câştige mai mult decât o face din producţia de lapte.

Dorel Secară, căci despre el este vorba, a declarat la începutul lunii septembrie în plenul Comisiei de Agricultură din Camera Deputaţilor că are un câştig de 7.000 de lei lunar de pe urma practicării taximetriei, unul mai mare decât cel pe care reuşeşte să-l obţină din exploataţia sa de 300 ha şi de 200 de capete de vaci cu lapte. „Noi, cu fermele noastre, suntem în degringoladă. Eu vă voi da un exemplu ca să mă ţineţi minte: am o fermă de 200 de vaci, 300 ha de pământ; în Ardeal este mult. Aici în sud, sigur că este puţin. În acelaşi timp, am două Dacia Logan cu care fac taximetrie în Cluj. Din cele două (...) eu câştig 7.000 de lei pe lună şi din ferma mea de 200 de vaci cu lapte, de 300 ha de pământ, de 5-6 tractoare, utilaje, nu câştig această sumă. Vă rog să vă daţi seama cam care este dimensiunea tragediei afacerii noastre“, a declarat Secară, în cadrul unei întâlnirimaraton care a durat mai bine de trei ore şi care a avut ca temă analiza situaţiei din sectorul laptelui în România.

Potrivit datelor existente, vehiculate de producătorii de lapte de la noi din ţară, aceştia vând laptele cu un preţ care gravitează în jurul sumei de un leu. Şi asta în condiţiile în care preţul a scăzut de 10 luni cu aproximativ 40 la sută (cel puţin în ceea ce-l priveşte pe Secară, afirmaţiile corespund realităţii). În opinia fermierului, fabricile de lapte acţionează ca un cartel asupra producătorilor de lapte, aşa cum acţionează retailerii, supermarketurile ca un cartel asupra fabricilor de lapte. „De cuvântul acesta ne ferim, este ilegal, imoral, dar aşa se întâmplă. Eu vând laptele la poarta fermei cu un leu, iar procesatorului de lapte îi rămân 1,5 lei. Este o şmecherie acolo, se fac facturi de 4 lei, la sfârşitul lunii se cer discounturi, taxă de raft, promovare, la laptele cu 1,5% grăsime procesatorului îi rămân 1,5 lei, iar la cumpărător, al doilea mare păcălit pe lanţul acesta al preţului laptelui, după fermier, laptele ajunge pe raftul supermarketului la 4,2-4,5 lei. De la 1 leu preţul laptelui la poarta fermei, 1,5 lei cât vinde procesatorul, oare nu este prea mare diferenţa dintre 1,5 lei şi 4,5 lei? Nu există aici o marjă de profit mult prea mare, exagerată, pentru cineva?“, a mai precizat fermierul Dorel Secară. Intervenţia „Cavalerului laptelui de Maramureş“, aşa cum îl alintă colegii din presa agricolă pe dr. Claudiu Frânc, preşedintele Federaţiei Crescătorilor de Bovine din România (FCBR), nu s-a lăsat mult aşteptată. Acesta a venit în plenul comisiei cu date mult mai bine agregate decât taximetristul-fermier şi a vorbit de un preţ mediu de achiziţie a laptelui materie-primă (pe bază de contract) în luna aprilie a acestui an de 0,8 lei. Chiar şi aşa, la o diferenţă de 0,2 lei pe litrul de lapte constatată între datele vehiculate de Secară şi cele ale lui Frânc, întrebarea persistă: unde se duce diferenţa de bani dintre preţul la producător şi cel din retail? Şi mai este şi un alt aspect, TVA este 9% acum la alimente faţă de aprilie 2014, când TVA era de 24 la sută, iar preţul 1,27 lei litrul.

„În aprilie 2014, preţul mediu de achiziţie a laptelui era undeva la 1,27 lei. Preţul la raft al acestui produs era 4,5 lei, cu TVA de 24%. În aprilie-mai 2015, preţul la poarta fermei (mediu, naţional) calculat de noi (deocamdată avem o singură raportare a preţului în România, făcută de procesare) a ajuns undeva la 0,80 lei litrul (este şi de 1,7 lei în marile ferme, dar este şi 0,4 lei în anumite centre de colectare), preţul în raft este tot de 4,5 lei, cu TVA 9%. Oare nu câştigă cineva prea mult şi fermierii din România sunt obligaţi să-şi închidă afacerea?“, s-a plâns Frânc. Conform datelor publicate de observatorul european al laptelui, a mai spus el, în aprilie-mai 2015, singura ţară care a avut o scădere de 15 la sută a preţului la poarta fermei a fost România, întrebându-se totodată retoric: „Oare nu cumva retailul a venit şi a spus către procesator: «Eu vreau de aici să câştig. Tu dacă mai vrei să intri în raft la mine, îmi dai lapte cu 15 la sută mai ieftin». Noi altfel nu ne explicăm de ce a venit procesatorul în aprilie-mai la poarta fermierilor şi a spus: «Dacă mai vrei să-ţi iau laptele, mi-l dai cu 15 la sută mai ieftin, altfel nu ţi-l mai iau»“, a punctat dr. Frânc.

Un posibil răspuns la diferenţa de preţ: marjele procesatorilor

Nelipsit de la evenimente de acest gen, şeful APRIL, Dorin Cojocaru, a venit cu clarificări. Diferenţele de preţ ar fi diferite taxe, marketing, servicii, promoţii etc. „Dacă vrem să sprijinim acest sector, trebuie să ne uităm la marjele de profit şi vă spun că (să mă ierte hipermarketurile) a depăşit 45%. Laptele cu 3,5% grăsime de la un procesator român din Mureş se vinde cu 2 lei la hipermarket, TVA inclusă. Restul, ce vedeţi pe raft, sunt diferite taxe, marketing, servicii, promoţii ş.a.m.d.“, a precizat Cojocaru.

Că aşa ar fi, îi dă dreptate însuşi contestatarul lui Cojocaru, în speţă „Cavalerul laptelui de Maramureş“, dr. Frânc. Potrivit spuselor sale, în urma cercetărilor personale efectuate pe site-ul ANAF, în toate raportările bilanţurilor anuale ale profiturilor pe lanţurile de mari magazine, profitul este de doar... 1-3 la sută. „De la 45% la 1-3 procente...“, s-a întrebat retoric Frânc. „Să vă spunem noi, văcarii, cum funcţionează, că procesatorii n-or să vă spună în veci: se face preţul, preţul din fabrică cu care pleacă produsul este de 4 lei, livrare către hipermarket. De acolo, la sfârşitul lunii, hipermarketul face aşa: marjă între 24 şi 32 la sută (sunt documente, nu le putem face publice pentru că ştim de ce), care sunt discounturi, taxe peste taxe, pe care hipermarketurile le facturează înapoi la procesator. Se compensează, dar oare sumele pentru aceste servicii de ce nu se relifează? Tot pleacă afară, la firmele-mamă“, a acuzat dr. Frânc şi a ameninţat cu perdea că s-ar putea ca de la 1 octombrie „să nu mai intre nimeni în hipermarket, pentru că nu va avea pe unde“, făcând aluzie la proteste similare ale fermierilor vestici din ultimele luni. „Nu vrem să ajungem acolo. Noi am fost oamenii dialogului, chiar în relaţia cu Ministerul Agriculturii, dar dacă nu se mai poate, vom apela şi aceste mijloace“, a conchis el. De lipsă de interes din partea autorităţilor statului, demers care nu face altceva decât să perpetueze şi să adâncească această stare de incertitudine şi de circulaţie obscură a banilor (chiar dacă Consiliul Concurenţei a anchetat fenomenul de cartel), a acuzat şi deputatul Tinel Gheorghe.

„Pe lângă lipsa relaţiilor contractuale, o problemă este şi cea a lipsei de eficienţă şi de funcţionare normală a autorităţii statului. Aceasta nu se simte în acest moment că există - ANSVSA, Consiliul Concurenţei, MADR nu există în prezent pe piaţa asta a laptelui. Ce să facem noi? Să luăm locul autorităţii statului? Ar trebui o discuţie cu ministrul Agriculturii, cu preşedintele ANSVSA, cu cel de la Concurenţă şi întrebaţi de aspectele sesizate pe preţ, trasabilitate etc.“, a menţionat politicianul.

Totul s-a încheiat cu o subcomisie

Chiar dacă totul părea la un moment dat o luptă pe viaţă şi pe moarte (producătorii de lapte se adresau tuturor, politicienilor din comisie, reprezentanţilor instituţiilor statului, aceştia ţineau lecţii atât primilor, cât şi deputaţilor, nefiind prezent vreun reprezentant al consumatorilor, ci doar o sumedenie de oficialităţi din partea retailerilor), totul s-a terminat cu delegarea sarcinii de a duce mai departe discuţiile către o subcomisie. Şi totul părea că începe atât de bine (cel puţin asta reieşea din declaraţiile deputatului PSD şi vicepreşedintelui comisiei, Valeriu Steriu). „Am considerat că este necesar să avem, în primul rând, o discuţie, astăzi, în care să putem identifica soluţii pe care noi, ca membri ai Comisiei pentru agricultură, să le adoptăm în plan legislativ. Discutăm de ceva vreme că dorim nu doar să îmbunătăţim legislaţia pe multe domenii, dar şi să urmărim cum se aplică aceasta, pentru că, până la urmă, legi avem destul de multe, şi unele chiar foarte bune, dar nu sunt corect aplicate sau nu sunt aplicate în multe situaţii şi va trebuie să căutăm la nivelul Camerei Deputaţilor şi mecanisme de a interveni pe aceste segment“, preciza Steriu în deschiderea evenimentului.

Rezultatele discuţiilor din subcomisie vor fi date publicităţii în curând

Până atunci, să digerăm puţin spusele unui alt fermier prezent la eveniment şi care readuce în discuţie aceeaşi problemă, diferenţa de bani de la producătorul/procesatorul de lapte şi până la consumator: „Eu produc cu 1,05 lei lapte cu 3,7% grăsime şi cu 1,29% proteină. De la 1,05 lei la 4,5 lei înseamnă o diferenţă. Unde sunt banii şi cine îi ia? Sigur că sunt nişte cheltuieli, dar adaosurile sunt enorme“, a conchis Tuchiluş Gavrilă, director general Agrimat Matca Galaţi şi membru Holstein.ro.

În luna iunie 2015, cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploataţiile agricole şi centrele de colectare de către unităţile procesatoare a scăzut cu 0,6% faţă de luna mai 2015 şi cu 8,3% faţă de luna iunie 2014.

Ionel VĂDUVA