Tehnica plantării vițelor și lucrările specifice după plantare

​Plantarea vițelor se face primăvara, de la 15 martie până în prima jumătate a lunii aprilie, perioada în care solul și aerul s-au încălzit simțitor. În acest scop, vițele procurate și păstrate până la momentul respectiv în nisip umed se scot, li se controlează viabilitatea, apoi se fasonează și se mocirlesc.

Controlul viabilității se referă la rădăcini și codiță care, în secțiuni proaspete, trebuie să aibă culoarea specifică de viu, și turgescența (conținutul de apă) normală.
Vițele cu rădăcini mucegăite, brune-cafenii sau cordița uscată, se aruncă. Fasonarea constă în scurtarea rădăcinilor bazale la 10-12 cm, îndepărtarea totală a celor crescute din zona altoiului, iar codița se scurtează la 3-4 ochi.
Vițele astfel pregătite se scufundă cu rădăcinile și baza pețiolului într-o pastă vâscoasă alcătuită din balegă de vită, pământ galben și apă - operațiuni denumite mocirlire. Cei care plantează vițe hibrizi direct producătoare, butași neînrădăcinați, vor proceda astfel: recoltează coarde sănătoase de la butuci din soiurile pe care le doresc, din care fasonează butași lungi de 35-45 cm. Tăierea bazală se face imediat sub nod la 5 mm, iar deasupra la 2 cm de ochi. Apoi orbim ochii, cu excepția a 1-2 din partea superioară. Vițele se țin 1-2 zile în apă și astfel sunt bune de plantat.
În vederea plantării, lângă pichet, în partea de sud a acestuia se sapă o groapă cu latura de 30-40 cm și adâncimea de 40-50 cm. Apoi vița fasonată și mocirlită o așezăm pe peretele de lângă pichet, răsfirându-i rădăcinile peste un mic mușuroi de pământ, astfel ca punctul de altoire să fie deasupra nivelului solului. Dacă acest lucru s-a aranjat bine, tragem peste rădăcini pământ mărunt și reavăn aproximativ 10-15 cm din adâncimea gropii, după care se presează.
Peste cordiță se face un mușuroi înalt de 4-5 cm peste vârful ei. Este bine ca în jurul cordiței să presărăm un insecticid spre a combate larvele unor insecte care distrug lăstarii viei înainte de a ieși din mușuroi.
Vițele fără rădăcini se plantează aproape identic, dar groapa poate fi ceva mai mică, iar la bază pământul se presează și mai puternic.
 
Lucrări în anul I după plantare
Vițele tinere, mai ales în anul I sunt plăpânde, sensibile și necesită mai multe lucrări de îngrijire. Vom prezenta în continuare pe cele mai importante.
Controlul ieșirii lăstarilor din mușuroi se face de 2-3 ori, spre a se depista cauzele întârzierii apariției lor la suprafață. În acest sens se desface prin destrămare de la bază și se observă dacă lăstarii au început să crească, dacă nu sunt larve care îi retează etc. Mușuroiul se reface de fiecare dată cu pământ mărunt.
Copcitul vițelor este o lucrare de maximă importanță și constă în îndepărtarea rădăcinilor date din altoi spre a se fortifica și crește cele de la baza butașului. Lucrarea se face în luna iunie și august, iar cu această ocazie mușuroiul se desface și se taie rădăcinile date din altoi. După ultimul copcit nu se mai reface mușuroiul. Lucrarea se va face în zile noroase sau spre seară, caci lăstarul fiind mai fraged este distrus de razele soarelui.
Legatul lăstarilor de pichet se face de 1-2 ori. Cu ocazia legatului pot fi îndepărtați unii lăstari, lăsându-se doi sau trei, mai viguroși și mai bine plasați.
Udarea și fertilizarea suplimentară se face în perioada foarte secetoasă. În jurul viței se sapă o mică groapă în care se toarnă 20-30 l apă. Fertilizarea este necesară foarte rar, atunci când lăstarii cresc slab. În acest caz, în apa de udat se dizolvă 300 grame azotat de amoniu, 400 grame superfosfat și 300 grame sare potasică, socotite la 100 litri de apă.
Terenul se menține curat de buruieni, prin prășile la 5-8 cm adâncime, iar toamna se sapă mai adânc și se mușuroiesc vițele pe o înălțime de 15-20 cm
Combaterea golurilor se face toamna sau primăvara folosind vițe din același soi, de cea mai bună calitate.
 
Lucrări în anul II după plantare
Desmușuroitul se face în luna martie, când temperatura aerului nu mai coboară sub minus 8 minus 10 grade Celsius. Cu această ocazie se face și sapa mare, adică afânarea pe adâncimea de 10-12 cm.
Tăierea de formare a butucilor se face în funcție de sistemul de conducere a viței de vie. La vițele pe care le conducem ca butuci clasici, care au scaunul la suprafața solului, se aleg două coarde: una mai jos, se taie la 1-2 ochi, iar cea de sus la 3-4 ochi.
Pentru formarea butucilor cu trunchi, adică conduse în forme înalte și semiînalte, se lasă o codiță de 5-6 ochi, cea de sus și mai bine plasată și un cep de 2-3 ochi.
Copcitul se face ca și în anul I, în luna martie-aprilie și în august.
Plivitul lăstarilor constă în îndepărtarea lăstarilor de prisos și se face în luna mai. Cu această ocazie pe cep se lasă 2-3 lăstari, iar pe cordița aleasă în vederea formării butucilor cu talie înaltă se lasă 2-3 lăstari mai viguroși spre vârful ei, iar restul se înlătură.
Copilitul este mult mai important și mai necesar decât în anul I. Copilii se îndepărtează deasupra a 2-3 frunze, iar o parte chiar total.
Cârnitul este lucrarea de scurtare a lăstarilor pe la mijlocul lunii august. Lăstarii se retează deasupra a 12-14 noduri, în felul acesta substanțele asimilate se folosesc pentru lignificarea coardelor și pentru coacerea strugurilor.
Lucrările solului, combaterea buruienilor și dăunătorilor, protejarea de ger prin îngropare și mușuroirea se face ca și în anul I.
Instalarea mijlocului de susținere a spalierului este o lucrare foarte importantă și destul de greoaie. Pentru vița de vie se folosesc doar două tipuri de spalier, după cum via este condusă în formă joasă sau înaltă.
Instalarea cuprinde montarea stâlpilor fruntași (de capete) și ancorarea lor, încastrarea stâlpilor mijlocași, montarea brățărilor pe stâlpi și întinderea sârmelor, care se face de sus în jos. Sârmele trebuie să fie zincate, cu diametrul de 2,2 mm la bază și cel mult 1,8-2 mm cele superioare. Etajele 2 și 3 de sârmă trebuie să fie duble, adică de o parte și de alta a stâlpului pentru a ușura lucrarea de legare a lăstarilor (se introduc lăstari printre sârme și nu se mai leagă).
 
Lucrări în anul III după plantare
Începând cu anul III după plantare lucrările de îngrijire se aseamănă tot mai mult cu cele aplicate viilor pe rod.
Desmușuroitul se face ca și la vițele tinere.
Tăierea de rodire se face diferit la vițele cu conducere joasă (cu scaunul la suprafața solului) față de vițele cu conducere înaltă și semiînaltă.
Viile cu conducere joasă trebuie să producă în anul II, 20-40% din producția normală și trebuie tăiate astfel: hibrizii producători direct și unele soiuri care au mugurii fertili la baza coardei se taie în cepi de 2-3 muguri, 3-4 cepi, adică 10-12 muguri pe butuc. Soiurile nobile care se pretează la tăierea scurtă sunt: Roșioara, Creața, Majarca etc.
Soiurile nobile mai viguroase se taie astfel: se lasă 1-2 cepi de 2-3 muguri cât mai aproape de baza butucului și 1-2 coarde scurte de 6-8 muguri pentru rodire. Coardele reținute se arcuiesc și se leagă de sârma portantă a spalierului. La vițele care se conduc în formă înaltă sub formă de cordon se alege coarda cea mai inferioară și se scurtează acolo unde grosimea ei scade sub 7-8 cm. După scurtare se leagă vertical de un arac. În cazul în care viile sunt conduse pe spalier, dacă coarda scurtată depășește înălțimea sârmei portante, se orizontalizează pe aceasta. Viile conduse în streașină, pe balcoane etc. mai au nevoie de 1-2 ani să ajungă să fie orizontalizate.
În continuare se execută lucrările de întreținere a solului, menținându-se curat de buruieni și afânat, tratamente fitosanitare, plivitul lăstarilor, copilitul, cârnitul, legatul lăstarilor și alte lucrări specifice acestei perioade de vegetație.
 
Victor Vătămanu