Tehnologia cultivării tomatelor în solarii

​Cultura de primăvară prezintă interes alimentar și economic deosebit deoarece permite obținerea de producții începând cu ultima decadă a lunii mai. În cazul zonelor mai nordice și cu altitudine mai mare, nu trebuie neglijată posibilitatea de efectuare a culturilor de toamnă în adăposturi de mase plastice. În acest mod se poate prelungi mult perioada de recoltare și după ce cad brumele de toamnă. 

În multe cazuri pe lângă ciclul scurt (25 martie–20 iulie) se practică și un ciclu lung (25 martie –15 septembrie).
Pregătirea solului începe din toamnă, când se curăță resturile culturii anterioare, se distribuie îngrășăminte organice și îngrășămintele naturale. Se ară sau se desfundă în jurul datei de 15–25 octombrie, la adâncimea de 25–30 cm.
Primăvara se execută grapatul sau greblarea terenului, dezinfecția elementelor de schelet, mai ales când sunt din lemn, folosind diferitele soluții existente în comerț. Când este pericolul pentru atacul viermilor din sol și a melcilor fără cochilie, se pot folosi cu rezultate bune insecticidele existente în comerț, cu 10–15 zile înainte de plantarea răsadurilor.
Montarea foliei se face în funcție de etapa înființării culturii și de mersul condițiilor climatice. În general, folia trebuie montată pe schelet cu 8–10 zile înainte de plantat, iar dacă este mai frig, poate fi făcută și mai devreme
Răsadurile se produc în sere înmulțitor prin semănarea în lădițe a circa 200 grame semințe pentru 1 ha, începând cu decada a doua a lunii ianuarie. Răsadurile se repica în cuiburi nutritive cu latura de 7 x 7 x 7 cm, confecționate din turbă 40 %, mraniță 30 %, pământ de țelină 20 % și nisip 10 %.
Repicatul se poate face și în ghivece din plastic cu diametrul de 8 cm, folosind același amestec de pământ. În faza de 3 frunze adevărate răsadurile se tratează cu produsul Cycocel 0,14 %, 1 litru la 10 m2, pentru a preveni alungirea răsadurilor. Lucrările de îngrijire sunt cele obișnuite.
Plantarea – pentru culturile din primăvară, plantarea se va efectua începând cu ultima decadă a lunii martie, în zonele din sudul țării și în adăposturile înalte, continuând apoi eșalonat, și mai târziu, pentru zonele mai nordice și adăposturile temporare.
Răsadul trebuie să aibă în momentul plantării vârsta de 45–50 de zile. Atunci când se efectuează culturi pentru toamnă, plantarea va avea loc între 15–20 iulie, iar răsadul va fi bun pentru plantare după 30–35 de zile. Distanțele de plantare sunt 70/ 30–35 cm.
Lucrările de îngrijire – programul de îngrijire a culturii începe cu udatul răsadurilor după plantare, care trebuie făcut individual, folosind 0,5 litri apă, nu prea rece pentru fiecare plantă, pentru a nu se raci solul.
Se vor completa golurile, folosind răsad de rezervă. Solul se va întreține afânat și curat de buruieni aplicând 4–6 prășile.
Printre lucrările speciale, pentru susținerea plantelor se va înființa un spalier cu înălțime diferită, în funcție de adăpost. Astfel, la adăposturile înalte și la ciclu prelungit, spalierul va prezenta o sârmă la înălțimea de 120–140 cm., în schimb, la adăposturile joase și cu ciclul scurt, spalierul va fi înalt de 50–70 cm.
Fiecare plantă va fi susținută separat pe o sfoară, prinsă slab de la baza plantei și legată de sârmă, înfășurând ulterior planta după sfoară.
Pentru asigurarea legării florilor este necesar ca plantele să fie scuturate zilnic. Lucrarea se face spre mijlocul zilei, când este destul de cald. În unele cazuri, când este rece în adăposturi și nu leagă florile, se face stimularea florilor complet deschise prin introducerea în soluție de stimulatori o singură dată, în perioada mai caldă a zilei.
Frunzele de la baza plantelor, care se îngălbenesc și pot fi atacate de boli și dăunători, se îndepărtează în mai multe etape, astfel încât îndepărtarea frunzelor să nu depășească nivelul inflorescențelor purtătoare de fructe.
Plantele cultivate în adăposturi se copilesc radical, îndepărtându-se lăstarii (copilii) din faza timpurie, atunci când au crescut până la 5 cm lungime.
Pentru a stimula apariția producției și obținerea unor fructe de calitate superioară, se va aplica și lucrarea de cârnire a tulpinii. În acest mod, substanțele sintetizate de către plante vor fi dirijate către fructe. Momentul aplicării se stabilește în funcție de tipul adăpostului și culturii. Astfel, la adăposturile temporare, cârnirea plantelor se va face după 3 inflorescențe. În solarii, ciclul scurt, această cârnire se practică după 4–5 inflorescențe, iar la ciclul prelungit, până toamna, cârnirea plantelor se face după 8–9 inflorescențe.
Îngrășarea fazială se aplică în două reprize: la legarea fructelor din prima inflorescență și la legarea fructelor din a doua inflorescență. Cantitatea totală de îngrășăminte aplicată fazial se va ridica la 12–20 gr/m2 azotat de amoniu, 20–30 gr/m2 superfosfat, 10–15 gr/m2 sulfat de potasiu, 8 gr/m2 sulfat de magneziu.
Culturile în solarii se irigă de mai multe ori, folosind norme de 20–30 l/m2, în aprilie și mai și de 40 l/m2 în iunie și iulie.
Dirijarea temperaturii se va face diferențiat, în funcție de fazele de vegetație ale plantelor. Astfel, temperatura trebuie să fie de 10–12 grade Celsius în sol și de 15-20 grade Celsius în aer, în perioada de plantare; 12–15 grade Celsius în sol în perioada de înrădăcinare a plantelor; de 16–18 grade Celsius în sol și de 20–25 grade Celsius în aer, în perioada de fructificare.
Se va aerisi zilnic când temperatura tinde să depășească 20 grade Celsius, ajungându-se până la ridicarea părților laterale ale adăposturilor, când în exterior, temperatura este în jur de 25–30 de grade.
Pentru combaterea bolilor și a dăunătorilor se va ține cont de buletinele informative elaborate de specialiștii fitosanitari județeni.
Recoltarea se efectuează eșalonat și poate dura de la 25 mai până la 31 iulie, la ciclul scurt, sau până la 10-15 septembrie, la ciclul prelungit, obținându-se 4–4,5 kg fructe/m2, la ciclul scurt, și 5–6 kg fructe/m2, la ciclul prelungit. La această producție se adaugă și cea obținută din culturile asociate.
Culturile înființate în luna iulie pot fi recoltate în perioada septembrie–octombrie.
 
Victor Vătămanu