Tehnologia culturii cepei prin semănat direct în câmp (ceapa ceaclama)

​Avantajele culturii cepei prin semănat direct în câmp sunt următoarele: se câștigă timp de 1 an pentru suprafețele agricole de teren necesare producerii arpagicului; se elimină cheltuielile însemnate și dificultățile mari în cadrul procesului de producere a arpagicului; se elimină dificultățile deosebite la păstrarea arpagicului; nu se mai transmit agenți patogeni (mană) prin intermediul arpagicului; cantitatea de arpagic (800–1500 kg) costă incomparabil mai mult decât cantitatea de sămânță (6–8 kg/ha).

​La toate tehnologiile de cultivare a cepei se asigură nivelarea terenului, mărunțirea patului germinativ, prevenirea îmburuienării și combaterea bolilor și dăunătorilor din sol.
Această cultură se face în zonele cu climat umed, cu regim de precipitații uniform repartizate sau cu posibilități de irigare, având în prezent o pondere relativ mică în producția națională de ceapă.
Se seamănă toamna, în apropierea iernii, sau primăvara timpuriu, cu norme de sămânță de 8–10 kg/ha în toamnă și 5–6 kg/ha în primăvară, la adâncimea de 2–3 cm în toamnă și respectiv 1–2 cm în primăvară.
Culturile de toamnă dau producții mari. Semințele nu trebuie să germineze până la venirea iernii și pentru aceasta se asigură semănatul în a II-a jumătate a lunii noiembrie cu semințe pregătite în acest scop. Se face tratamentul termic la 45–50 grade Celsius timp de 20 de ore, care are ca urmare reducerea umidității semințelor la 10–11 %.
O tehnologie nouă permite obținerea de ceapă verde în luna mai și bulbi care ajung la maturitatea de consum în luna iunie, dacă plantele de ceapă trec peste iarnă în câmp.
Se poate folosi în acest scop, soiul mai vechi Diamant, dar mai recomandat este să se folosească soiurile create special în acest scop, cum sunt soiurile Radar și Swift. Ca epoci de înființare a culturilor se pot folosi: 20–30 august, 01–10 septembrie și 10–20 septembrie.
Prin semănatul pe straturi înălțate pe data de 20 august, 2 septembrie și 15 septembrie s-au obținut următoarele rezultate pozitive prin aplicarea tehnologiei cu trecere peste iarnă:
la soiul Diamanat, procentul de plante rezistente a variat între 40 % (semănat 15 septembrie) și 70 % (2 septembrie), iar la data recoltării (10 iulie), producția a fost cuprinsă între 21,6 tone/hectar (semănat 15 septembrie) și 42 tone/hectar (semănat 2 septembrie);
la soiul Radar, procentul de plante rezistente a fost cuprins între 58 % (semănat 15 septembrie) și 86 % (semănat 2 septembrie), iar la data recoltării (21 iunie), producția a variat între 35,8 tone/hectar (semănat 15 septembrie) și 59,3 tone/hectar (semănat 2 septembrie);
la soiul Swift, procentul de plante rezistente a fost cuprins între 61 % (semănat 15 septembrie) și 90 % (semănat 2 septembrie), iar la data recoltării (15 iunie) producția totală a fost cuprinsă între 32,9 tone/hectar (semănat 15 septembrie) și 51,3 tone/hectar (semănat 2 septembrie).
Se observă ca soiul Swift, a avut cea mai bună rezistență la frig, iar semănatul pe 2 septembrie a fost cea mai bună epocă.
La semănatul de primăvară se face un alt tratament pentru grăbirea răsăririi. După Bălașa M., acest tratament constă în umectarea semințelor 10-12 ore într-o soluție de sare potasică 1-2 % + 0,05 % borax, apoi se țin încă 2-3 zile la transpirat sub prelate la 20-25 grade Celsius și apoi încă 10-12 zile la 0-1 grade Celsius (amestecându-se de 2 ori/zi).
Alte metode preluate și descrise de Maier, I., constau în tratarea alternativă, timp de 20 de zile, a semințelor umectate: o zi la temperatura camerei (18-20 grade Celsius), cu o zi în zăpadă. Sau, se umectează semințele și se țin la 18-20 grade Celsius până germinează 5 % din ele, după care se mai țin 15-20 de zile în frigider și apoi se seamănă.
Primăvara se seamănă imediat când umiditatea solului permite efectuarea acestei lucrări, la sfârșitul lunii februarie, sau începutul lunii martie. Dacă terenul este afânat este utilă tăvălugirea sa înainte sau după semănat, de preferință cu un tăvălug inelar.
Se seamănă 4 rânduri pe coronamentul de 94 de cm, fie echidistant (25 cm), fie în două benzi cu distanță de 20 cm între rândurile benzilor.
De asemenea, rezultate bune se obțin prin folosirea uneia dintre schemele de semănat: 10-10-27-10-27-10-10; 10-8-30-8-30-8-10 cm cu densitățile de 850000 plante/hectar pe terenuri cu fertilitate mijlocie-bună și 850000–1000000 plante/hectar pe terenurile cu fertilitate bună-foarte bună.
Mărirea desimii la unitatea de suprafață aduce sporuri importante de producție.
Prin semănat pe strat înălțat a unui număr de 5 rânduri s-a reușit să se mărească desimea și, implicit, producția cu până la 25 %, iar prin semănarea a 6 rânduri pe strat s-a obținut o desime și un spor de producție de până la 50 %.

Folosind un soi și un hibrid, două densități la semănat și două tipuri de îngrășăminte s-au obținut sporuri importante de producție. Cu o desime de 450 mii plante/hectar până la 675 mii plante la hectar, cu o doză de îngrășăminte (azotat de amoniu) cuprinsă între 150 kg/ha până la 300 kg/ha, și azotat de potasiu, cuprins între 100 kg/ha și 150 kg/ha, s-au obținut producții cuprinse între 34,0 tone/hectar (soiul Diamant), 38,0 tone/hectar (soiul Daytona) și 51,0 tone/hectar (soiul Diamant) și respectiv 57,6 tone/hectar (soiul Daytona).
Daytona a asigurat producții mai mari decât soiul Diamant. Pe măsură ce a crescut desimea și doza de îngrășământ, a crescut și producția la unitatea de suprafață. Dozele de îngrășământ trebuie să crească în mod proporțional cu creșterea desimii.
Ceapa din sămânță este un foarte slab concurent al buruienilor. Pierderile de producție la ceapă ajung la 70 % când infestarea cu buruieni a fost de numai 50 %. La culturile neîntreținute, producția este compromisă. Frecvența mare a buruienilor în cultura de ceapă se datorează atât fertilității îmbunătățite a solului, cât și a aportului de apă prin irigații. Majoritatea speciilor de buruieni prezente în cultura de ceapă au o răsărire în tot cursul anului, din primăvară până în toamnă, cu perioade scurte de vegetație, cu mare capacitate de înmulțire și cu multe generații pe an.
O combatere eficientă a buruienilor din culturile de ceapă se poate face numai printr-un sistem rațional de combatere integrată din cadrul căruia nu trebuie să lipsească practicarea unei rotații raționale a culturilor, un sistem rațional de lucrări ale solului, folosirea de semințe de calitate, care să permită un avans în vegetație a plantelor de ceapă față de buruieni, folosirea judicioasă a îngrășămintelor, efectuarea lucrărilor de îngrijire a culturilor de ceapă.
 
Victor Vătămanu