Tehnologia culturii sfeclei de zahăr pentru butași și seminceri

​Această tehnologie nu se deosebește practic de tehnologia culturii sfeclei industriale. Sunt indicate aceleași plante premergătoare, aceleași lucrări ale solului, aceleași lucrări de întreținere etc. Menționăm totuși câteva particularități din tehnologia culturii pentru obținerea butașilor.

Aplicarea îngrășămintelor în cultura butașilor ridică nu numai producția, dar și vigoarea acestora, vigoare ce se răsfrânge pozitiv și asupra producției de semințe și chiar asupra producției sfeclei industriale. Se consideră că aceeași influență asupra vigorii butașilor o au și celelalte măsuri agrotehnice, aplicate la timp și în cele mai bune condiții.
Pregătirea solului și a patului germinativ se fac ca și pentru sfecla industrială, luând toate măsurile pentru a obține cele mai bune condiții pentru răsărire.
Semănatul sfeclei pentru obținerea de butași se face în același timp sau imediat după ce s-a însămânțat sfecla pentru industrie.
Butașii se pot produce și în cultura de vară în condiții de irigare, după recoltarea plantei premergătoare (orz de toamnă), în prima jumătate a lunii iulie. În zona de sud a țării există posibilitatea ca la producerea butașilor, prin semănatul în vară, să se folosească sămânța din recolta aceluiași an.
Din cercetările efectuate, butașii obținuți prin însămânțări de vară sunt mai valoroși decât cei obținuți prin însămânțări de primăvară, datorită faptului că sunt mai tineri ca vârstă și crescuți în condiții de vegetație mai favorabile. Temperatura moderată din timpul toamnei, umiditatea solului asigurată la timp prin irigare, lipsa atacului de boli și dăunători favorizează dezvoltarea primordiilor viitoarelor ramuri florifere.
Distanța între rânduri în cultura pentru butași este de 45 cm, iar distanța pe rând, între semințe, de 5 cm. În acest caz, fără lucrare de rărit, se pot obține 200 mii butași/ha buni de plantat. Reducerea distanței între rânduri la 30-35 cm (în cazul în care lucrările de îngrijire se fac manual) asigură obținerea a 250-300 mii butași/ha buni de plantat.
Orientativ, cantitatea de semințe la ha. este de 12-14 kg. la sămânța plurigermă șlefuită (440-500 mii glomerule/hectar) și 6-8 kg/ha., la soiurile monogerme.
Semănatul se execută cu semănătoarea SPC, cu discul distribuitor și reglajele de distribuire adecvate.
Lucrările de îngrijire (combaterea buruienilor, folosirea erbicidelor) sunt aceleași ca la culturile pentru industrie. La un semănat corect (distanța pe rând 5 cm) nu se execută răritul. În timpul vegetației se înlătură toate plantele care lăstăresc. Culturile semănate în vară se udă de 3-5 ori (prima udare cu câteva zile înainte de semănat, cu norma de 800 metri cubi/hectar, următoarele după răsărire, cu norme de 200-300 metri cubi/hectar, pe adâncimea de 0,4 metri. Irigarea se întrerupe la sfârșitul lunii septembrie.
Recoltarea butașilor se face la maturitatea deplină, maturitate exteriorizată prin îngălbenirea majorității frunzelor și uscarea celor bazale. Calendaristic, butașii obținuți din semănăturile normale se recoltează la jumătatea lunii octombrie, iar cei din semănăturile de vară după 1 noiembrie. Recoltarea butașilor nu trebuie făcută când timpul se menține cald, deoarece rădăcinile se ofilesc și se strică în silozuri. Înainte de recoltare, frunzele se distrug cu mașina de recoltat furaje verzi.
Recoltarea se poate face cu combine de recoltat, la care se suspendă aparatul de decoletare. Butașii recoltați se adună grămadă și li se taie frunzele, fără însă să se rănească vârful vegetativ. Cu această ocazie se îndepărtează și butașii nematuri, adică aceia care au frunze verzi.
Sortarea butașilor înainte de însilozare este o lucrare din cele mai importante. La sortare se elimină butașii mici, deformați, ramificați, bolnavi, cu vârful vegetativ înnegrit, iar cei opriți se fasonează, prin îndepărtarea frunzelor și a ”codiței”.
Relativ, la mărimea butașilor trebuie făcută mențiunea că cele mai bune rezultate se obțin cu butași a căror greutate este de 80-200 grame. La butași mai mici de 80 grame, producția de semințe scade, iar la butașii mai mari de 200 grame crește prețul de cost al semințelor.
În România, în procesul producerii semințelor de sfeclă (în verigile anterioare), pentru un material foarte valoros din punct de vedere biologic, se pot utiliza și butași mai mici, deoarece și aceștia asigură producții destul de mari.
Cu producția de butași de pe un hectar se pot planta 5-6 hectare de culturi semincere.
Păstrarea butașilor - butașii de sfeclă se păstrează peste iarnă în silozuri semiîngropate, îngropate sau la suprafața solului, în funcție de condițiile climatice. Butașii se așează vrac în silozuri. Partea superioară a silozului se termină cu o coamă. Silozul se acoperă cu un strat de pământ de 20-25 cm. Coama se acoperă numai cu paie sau pleavă. La scăderea mai accentuată a temperaturii, stratul se îngroașă până la 80 cm, acoperindu-se în acest caz cu pământ și coama. Silozul pentru păstrarea butașilor nu necesită ventilație. Temperatura în care butașii se păstrează cel mai bine este de 1-2 grade Celsius. Primăvara, când temperatura începe să crească, se subțiază treptat și stratul de pământ.
 
Cultura semincerilor - pentru seminceri sunt indicate aceleași plante premergătoare ca și pentru culturile obișnuite de sfeclă, însă o mențiune specială pentru trifoiul păstrat un singur an, după care semincerii de sfeclă asigură producții mai mari. La rândul lor, semincerii, recoltându-se destul de devreme, constituie o bună premergătoare pentru grâul de toamnă.
Aplicarea îngrășămintelor - semincerii de sfeclă de zahăr consumă cantități foarte mari de substanțe nutritive și reacționează foarte bine la îngrășăminte.
La o recoltă de 4.000 kg/ha. semințe, se extrag din sol 158 kg N, 64 kg P2O5 și 272 kg. K2O. Ținând seama de cantitatea de substanță organică pe care o produc semincerii, consumul de substanțe nutritive al acestora este mai mare decât la sfeclă în anul I de cultură.
Aplicarea îngrășămintelor la semincerii de sfeclă mărește vigoarea vegetativă a embrionilor din semințe, fapt ce se răsfrânge pozitiv asupra producției de rădăcini la culturile industriale.
Lucrările solului pentru seminceri nu se deosebesc de lucrările solului pentru sfecla cultivată pentru rădăcini.
Plantarea - înainte de plantare, butașii se sortează din nou cu atenție și se clasifică în trei categorii, după mărime. Fiecare categorie se plantează pe porțiuni separate, asigurându-se în urma acestei măsuri o coacere mai uniformă a plantelor semincere. Silozul se desface începând de la un capăt, cu atenție, pentru a nu se vătăma butașii și se continuă cu desfacerea și sortarea pe măsură ce se execută plantatul.
Epoca de plantare - butașii de sfeclă se plantează primăvara cât mai timpuriu, în urgența I. Orice întârziere a plantării atrage după sine scăderea producției de semințe. Gerurile de minus 11,5 grade Celsius nu dăunează butașilor dacă aceștia sunt bine plantați. Întârzierea plantării butașilor, de la 18 martie la 31 martie a dus la scăderea producției de semințe cu 20%.
Distanța de plantare - după cercetările efectuate, producțiile cele mai mari de semințe se obțin la distanțe mai mici, 50x50 cm, adică la densitatea de 40.000 plante/ha. La distanțele de 50x50 cm, producția a fost cu 33% mai mare, comparativ cu distanțele de 70x70 cm, iar sporul de producție în favoarea distanțelor de 50x50 cm a fost de 19%. Distanțele mai mici, asigură o coacere mai uniformă a semințelor, iar lăstarii cad într-un procent mult mai mic, fapt ce permite recoltarea mecanizată. Valoarea culturală a semințelor obținute la distanțe mai mici nu se reduce.
Cercetări efectuate în tară au demonstrat că, de asemenea, la o densitate mai mare se obțin producții mai ridicate. Mai favorabilă este distanța de 70x35 cm, adică o densitate tot de 40.000 butași/ha. Se admit densități mai mari în cazul butașilor mici. Reducerea densității sub 40.000 butași/ha determină obținerea unor semințe neuniforme ca mărime și grad de maturare, din cauza lăstăririi mai puternice și a ramificării lăstarilor.
Tehnica plantării - butașii de sfeclă se plantează cu cazmale înguste, rădăcinile se pot pune în deschizătura din fața sau din spatele cazmalei. Așezarea butașului în sol se face cu atenție, astfel ca vârful să nu se îndoaie, iar coletul să fie cu 3-5 cm mai jos față de nivelul solului. După ce s-a introdus butașul în groapă, se tasează bine pământul în jurul lui, altfel butașul se ofilește sau se prinde cu întârziere.
După plantare, deasupra butașului se adaugă un strat de pământ, a cărui grosime se poate ridica până la 8 cm în regiunile mai reci. Acest strat ferește coletul butașului de temperaturile scăzute și de atacul rozătoarelor, asigură o creștere uniformă și bogată a mugurilor și permite în același timp adaptarea butașului de la condițiile de păstrare în siloz la condițiile noi din câmp.
Plantatul se poate executa și mecanizat, având grijă ca butașii să fie dispuși în poziție verticală.
Lucrările de îngrijire - cea mai importantă lucrare pentru semincerii de sfeclă este prășitul. Se execută 3-4 prășile mecanizat între rânduri și atâtea cât sunt necesare între plante pe rând. Zona de protecție în cazul prășitului mecanizat trebuie să fie mai mare, mai ales când au început să se formeze ramurile florifere. Când semincerii au înflorit, nu se mai aplică nici o prășilă. Se poate aplica cârnitul, care constă în ruperea vârfului lăstarului principal la înălțimea de 10-12 cm și ciupitul la lăstari, după fecundare.
Pentru combaterea buruienilor se pot folosi erbicide, aceleași care se folosesc în cultura obișnuită.
În timpul vegetației semincerii se controlează repetat, pentru a constata la timp un eventual atac de afide și a lua măsurile de combatere necesare. Este, de asemenea, necesar să se controleze împrejurimile pe o rază de cel puțin 500m, pentru a înlătura eventualii seminceri formați la culturile destinate fabricilor, înlăturând odată cu aceasta posibilitățile de încrucișare a plantelor semincere, prin care s-ar reduce valoarea biologică a semințelor.
Recoltarea - semincerii de sfeclă au coacere neuniformă. Semințele ajung la maturitate în ordinea în care s-au format pe ramuri, adică de la bază spre vârf. În afară de diferențierile de maturitate care se înregistrează pe aceeași plantă, există diferențieri între plante, determinate de diferența de mărime a butașilor, de vigoarea lor biologică, de starea sănătății lor în timpul vegetației și de alți numeroși factori. La aceste particularități mai trebuie adăugat și faptul că semințele de sfeclă se scutură foarte ușor.
Datorită celor menționate, stabilirea celui mai potrivit moment pentru recoltare se face cu destulă greutate, dar acest lucru prezintă o deosebită importanță pentru evitarea pierderilor și pentru a obține o sămânță de calitate superioară. Trebuie făcută și precizarea că semințele care nu s-au maturizat deplin pe planta netăiată, își continuă acest proces și după recoltare, fapt deosebit de important pentru practica recoltării.
Recoltarea începe când circa 30% din glomerule s-au îngălbenit, iar celelalte sunt în curs de îngălbenire. Recoltarea semințelor poliploide și diploide se face în amestec. La soiurile monogerme poliploide sămânța se recoltează manual de pe plantele soiului tetraploid monogerm, care a fost forma maternă, soiul polenizator fiind îndepărtat după polenizare. Recoltarea semincerilor se face prin tăierea plantelor cu secera pe un număr de 7-8 rânduri în zonele de câmpie sau 5-6 rânduri în zonele mai umede și așezarea lor ”solzată” pe două rânduri, în brazde continue. După uscare se face treieratul cu combina cu ridicător, sensul deplasării echipamentului fiind invers sensului de formare a brazdelor de seminceri tăiați (dinspre partea cu glomerule spre baza lăstarilor). Semincerii se pot tăia cu vindroverul, care îi așează în brazde. După uscare se treieră cu combina cu ridicător. În acest caz, numărul de ore/om/hectar se reduce de la 136 la 4,5, iar pierderile de la 8,3 la 5,4%.
Este posibilă recoltarea semincerilor direct din lan cu combina prevăzută cu echipament pentru cereale păioase și reglată corespunzător pentru recoltarea semincerilor de sfeclă, dacă se execută desicarea culturii, când 20-30% din glomerule primesc culoarea brună. Recoltatul începe la 4-6 zile de la administrarea desicantului. La această metodă numărul de ore/om/hectar se reduce la numai 2,7, iar pierderile la 5,5% .
După o prealabilă uscare pentru reducerea umidității la 14%, sămânța se trimite la stațiile de condiționare (curățare, șlefuire, calibrare, drajare).
 
Victor Vătămanu