Tehnologia de combatere a bolilor de tip mană

Lupta cu mana plantelor dispune de mai multe mijloace, care, după cum prezintă V. Rotaru, după momentul când se aplică și acționează asupra agentului patogen, se împart în două mari grupe: preventive și curative

Mijloacele de combatere a manei preventive (indirecte) - se aplică înaintea producerii infecției. Urmărește distrugerea patogenilor înainte de a fi pătruns în plantă. Mijloacele de combatere a manei curative (directe) - urmăresc distrugerea paraziților care au pătruns și se dezvoltă în plantă. Au un rol limitat în combaterea manelor și sunt mai puțin numeroase. După modul de acțiune și aplicare, deosebim patru grupe de mijloace de combatere:

1. Mijloace culturale - pot contribui într-o măsură foarte mare la reducerea posibilităților de răspândire, înmulțire și iernare a patogenilor care produc boli de tip mană.
Drenarea terenului - terenurile umede, cu umiditate excesivă, favorizează dezvoltarea anumitor patogeni, cum sunt ciupercile din genurile Pytium, Aphanomices. Phytophthora etc. Aceste terenuri vor fi evitate sau se vor lua măsuri de eliminare a excesului de apă din sol prin drenare.
Aplicarea unei rotații corespunzătoare - în sol se înmulțesc sau trăiesc saprofit, menținându-se în viață mai mulți ani, patogenii care atacă organele subterane ale plantelor: Pytium, Aphanomices, Phytophthora etc. Tot în sol se mențin în viață, un timp oarecare, și formele de rezistență ale unor patogeni care atacă părțile aeriene ale plantelor: Peronospora sp. ș.a. O impartanță deosebită o reprezintă frecvența revenirii planteigazdă pe același teren. Procentul plantelor atacate de boli tip mană crește cu cât planta-gazdă a unui patogen revine pe același teren cât mai des. În rotațiile de lungă durată, bazate pe alternarea în cultură a unui număr mai mare de plante, posibilitățile de înmulțire în sol a unor patogeni creatori de mană sunt mult mai reduse. Asolamentul (amplasarea în spațiu a tarlalelor ocupate de culturile care se succed în rotație) prezintă, de asemenea, o mare importanță fitopatologică.
Alegerea terenurilor de cultură - alegerea unui teren cât mai potrivit pentru cultivarea unei plante este una dintre măsurile culturale importante care previne apariția unor mane. Prin alegerea rațională a terenului de cultură se va da fiecărui teren întrebuințarea cea mai potrivită, evitându-se cultivarea plantelor sensibile la frig în terenuri reci, expuse vânturilor, a plantelor de umbră în terenuri puternic însorite.
Aplicarea rațională a îngrășămintelor - carența sau excesul de îngrășăminte, ca și aplicarea unilaterală a îngrășămintelor pot cauza modificări ale rezistenței plantelor, mărind sensibilitatea lor la mană. Exemplu: excesul de azot crește gradul de atac al manei la soia (V. Rotaru).
Lucrările solului - contribuie la crearea condițiilor optime pentru dezvoltarea plantrelor, care devin mai rezistente la boli și distrug organele de propagare a patogenilor.
Lucrările superficiale - sunt făcute imediat după recoltare și favorizează germinarea semințelor scuturate și răsărirea tinerelor plantule (samulastra), care servesc drept plante intermediare de trecere a patogenului pe următoarele culturi. Această samulastră este îngropată în sol de arătura adâncă de toamnă.
Arătura adâncă de toamnă - este lucrarea de bază a solului și îndeplinește un rol fitosanitar foarte important: îngroapă adânc în sol, pe lângă samulastră, toate resturile de plante atacate rămase pe sol sau în straturile superficiale ale solului, precum și formele de rezistență (iernare) ale ciupercilor din ordinul Oomycetes.
Semănatul și plantatul - timpul și modul cum se plantează poate să influențeze într-o mare măsură infecția și dezvoltarea atacului patogenilor care produc mana.
Epoca de semănat și plantat - datele optime de semănat stabilite pe considerente fitotehnice, în majoritatea cazurilor, coincid cu regulile fitosanitare cerute. Limitele epocii optime de semănat sunt atât de largi încât cerințele fitosanitare pot fi satisfăcute numai prin deplasarea semănatului sau plantatului spre începutul sau sfârșitul acestei perioade. Adâncimea semănatului sau plantatului - în linii mari, adâncimea normală de semănat sau plantat, stabilită pe baza cerințelor fiziologice ale plantelor, coincide cu aceea indicată de cerințele fitosanitare privind mana. În unele cazuri însă, pentru prevenirea unor atacuri puternice, se recomandă o adâncime de semănat sau de plantat mai mare sau mai mică. Un exemplu poate fi prevenirea infecției cu Phytophthora infestans (Mana solanaceelor) la cartof, când se recomandă plantarea tuberculilor la o adâncime mai mare decât cea normală, din două motive: primul ar fi împiedicarea colților debili să nu poată ajunge la suprafața terenului, constituind astfel focare de răspândire a infecției, iar în al dilea rând, ar urma ca tuberculii noii plante să se formeze la o adâncime mai mare, fiind astfel feriți de infecțiile produse de conidiile sau zoosporii ciupercii antrenați în sol de apa de ploaie.
Distanța între plante pe rând și între rânduri - condițiile optime de spațiu stabilite pe rațiuni de ordin fitotehnic concordă, în general, cu cele cerute de necesități de ordin fitopatologic. În unele cazuri însă, pentru a preveni atacurile puternice produse de unele mane, trebuie să ne abatem de la reguli. Așa de exemplu, o desime mai mare a plantelor în vii asigură condiții de umiditate favorabile atacului de Plasmopara viticolă (mana viței-de-vie).
Folosirea de semințe și material săditor sănătos - unii dintre agenți patogeni care produc boli de tip mană se transmit prin semințe sau prin organele de înmulțire vegetative (butași, bulbi, tuberculi, rădăcini ș.a.), prin răsaduri și puieți. Exemplu: prin sămânță și material săditor se transmit, de la un an al altul, mana soiei (Peronospora manshurica), mana cartofului, tomatelor, vinetelor etc. (Phytophthora infestans) și alte Peronospraceae. Pentru combaterea manelor care se transmit pe această cale, folosirea la semănat sau plantat a unui material sănătos reprezintă o măsură culturală de mare eficiență economică.
Lucrările de întreținere a culturilor - dintre lucrările de îngrijire a culturilor, plivitul și prășitul îndeplinesc un rol fitosanitar însemnat. Sunt distruse focarele de răspândire a manelor. Așa de exemplu, viile îmburuienate sunt expuse într-o măsură mai mare atacului de mană.
Irigarea culturilor - asigură dezvoltarea normală a plantelor, care devin mai rezistente la atacul patogenilor care produc mana. Recoltarea la timp a culturilor poate avea un rol pozitiv.
Măsuri de igienă culturală - cuprinde toate măsurile care urmăresc înlăturarea focarelor de răspândire a patogenilor care produc mana și împiedicarea perpetuării lor de la un an la altul.
Adunarea și distrugerea după recoltarea culturilor atacate a resturilor de plante rămase în câmp sau în livezi și grădină - patogenii continuă să-și ducă viața pe resturile de plante rămase după recoltare (miriști, frunze căzute, tulpini, fructe, semințe etc.). Prin adunarea și distrugerea prin foc sau prin îngroparea părților atacate se pot diminua, în mare măsură, posibilitățile de iernare ale agenților patogeni, deci a pericolului apariției lor în anii următori.
Distrugerea plantelor care pot servi drept gazde intermediare pentru paraziți - cel mai elocvent exemplu este atacul ciupercilor din genul Pytium, pe care îl găsim atacând mai multe familii de plante.
Arderea miriștilor - în cazuri excepționale, atacul puternic al unui patogen, care se transmite în anul următor pe resturile vegetale de pe miriște sau prin oosporii de rezistență ce se găsesc în sol, se recomandă arderea miriștilor, cu multă precauție și luarea măsurilor de rigoare. Este o măsură total interzisă pe suprafețe mari, pentru toate culturile.
Respectarea măsurilor de igienă în operațiunile executate de muncitori - în răsadnițe, sere și solarii, pepiniere etc. se va acorda o mare importanță curățeniei lucrărilor, uneltelor cu care lucrează, deoarece multe mane sunt transmise de către om prin atingerea plantelor bolnave sau prin unelte.
Evitarea îngrășării solului cu gunoi de grajd de la animale hrănite cu plante bolnave - sporii de rezistență ai ciupercilor oomycete, trecuți prin tubul digestiv al animalelor, rămân în parte în viață și ajung pe plantforma de gunoi și de aici în câmp. Cultivarea de soiuri rezistente - este una dintre cele mai eficace și mai economice metode de combatere a manelor. În țara noastră, amelioratorii lucrează pentru obținerea de soiuri sau hibrizi de floarea-soarelui rezistenți la mană, la cartof, soiuri rezistente la mană etc.

2. Mijloace biologice - cercetarea românească pune accent în utilizarea metodelor biologice pe folosirea metodelor bazate pe antagonismul dintre agenții patogeni care produc mana și alte organisme. Astfel, au fost create și sunt în studiu numeroase biopreparate care au un pronunțat caracter antagonist față de ciupercile fitopatogene din sol, cum sunt Phytiphthora nicotianae, Pytium sp. ș.a.

3. Mijloace fizico-mecanice - fizioterapia are o pondere limitată, dar prezintă o importanță deosebită pentru combaterea unui număr însemnat de patogeni care produc mana. Din această grupă de mijloace menționăm: Căldura - termoterapia se practică de multă vreme în dezinfectarea solului, a materialului de semănat și plantat, în tratamentul plantelor sau părților de plante. Sterilizarea pământului în răsadnițe, sere, solarii etc. se realizează prin tratamentul hidrotehnic, folosindu-se 10-12 litri de apă clocotită la metrul pătrat, când se poate ridica temperatura la 65-70 de grade Celsius pe o adâncime de 10 cm. Acest procedeu se poate folosi și pentru dezinfectarea ghivecelor cu pământ, care se scufundă în apă fiartă (98 de grade Celsius) timp de 5 minute. Se distrug oosporii, conidiile și alte forme de transmitere a ciupercilor Aphanomyces sp., Pytium sp., Phytophthora sp. s.a., aflate în/pe sol. Pentru sterilizarea parțială a solului se folosește pe scară mai largă tratamentul cu vapori de apă supraîncălziți produși de generatoare de vapori. Pentru sterilizarea unor suprafețe mai mari de sere sau răsadnițe se folosesc instalații speciale, cum sunt țevile dispuse paralel, rețele de tuburi ceramice cu numeroase găuri pe toată lungimea lor, rampe de dezinfectare etc. Metoda sterilizării cu apă fierbinte este superioară celorlalte. Apa caldă se folosește și la dezinfectarea tuberculilor de cartof infestați cu miceliul ciupercii Phytophthora infestans, care produce mana cartofilor. În acest scop, tuberculii se țin în apă caldă, la 45-48 de grade Celsius, timp de 4 ore.
Lumina solară - helioterapia se recomandă mai ales în scopul dezinfectării seminței. Tratamentul constă în expunerea semințelor sau a materialului de plantat (tuberculi), așezate în strat subțire, la acțiunea directă a razelor solare timp de câteva zile.
Radiațiile - se utilizează în cercetare pentru crearea de linii, hibrizi sau soiuri de plante rezistente, imune sau tolerante față de acțiunea patogenilor care produc mana.
Mijloace mecanice - un mijloc mecanic cu caracter profilactic în combaterea manei presupune vânturarea și sortarea semințelor diferitelor specii de plante, cu scopul de a înlătura corpurile străine, cum sunt resturile vegetale, pământul, semințele de buruieni, boabele cu oospori din cultura pe care vrem să o semănăm etc. Decuscutarea mecanică a semințelor de leguminoase furajere contribuie și ea la eliminarea semințelor acestor culturi care au germeni infecțioși de oomycetes.

4. Mijloace chimice - chimioterapia (stricto senso = vindecarea plantelor prin tratamente chimice este în mod convențional folosit în sensul larg, cuprinzând și folosirea substanțelor chimice cu caracter preventiv) are o importanță deosebită, deoarece prin varietatea, numărul și eficacitatea mijloacelor de care dispune găsește o utilizare foarte largă, putând asigura mai operativ prevenirea sau diminuarea pagubelor pe care le produc unii agenți patogeni. Studiul și prezentarea proprietăților chimice folosite în combaterea manei la plante constituie o parte a fitochimioterapiei numite fitofarmacie.

Victor VĂTĂMANU