Tehnologia de cultivare a castraveţilor

15/6/2020

Castravetele se cultivă pentru fructele sale şi se consumă în stare proaspătă sau murat. Castravetele este o plantă anuală, caracterizată printr-o creştere rapidă. Are pretenţii foarte ridicate faţă de factorii de vegetaţie. Soiurile de castraveţi sunt foarte numeroase şi se clasifică după destinaţia în cultură şi în consum. (V. Popescu şi Angela Popescu)

Pentru câmp şi solar, cu fruct semilung, se cultivă soiuri numeroase, dintre care amintim: Topaz, Magic, Astrea, Select. Soiurile pentru câmp şi solar cu fruct de tip cornişon sunt: Renato, Adonis, Anka, Marinda, Cornişon, Mondial, Obelisk, Parker, Premier, Levina, Record, Octopus, Partha, Royal. Tehnologia culturii prezintă caracteristici specifice dacă se face prin răsad sau pentru semănat direct în câmp. Cultura prin răsad necesită cheltuieli suplimentare. Se aleg terenuri cu expoziţie sudică, permeabile, uşoare, adăpostite. Plante bune premergătoare sunt rădăcinoasele, bulboasele şi leguminoasele. Rasadul se produce prin semănare direct în ghivece nutritive de 10 x 10 cm, la jumătatea lunii martie. Se folosesc 1-1,5 kg de sămânţă pentru obţinerea răsadului necesar unui hectar. Răsadul se tratează în faza de 1-3 frunze, deoarece favorizeaza creşterea proporţiei de flori femele pe plante. Răsadul este bun de plantat la vârsta de 40-45 de zile, când are 4-5 frunze adevărate. Pregătirea terenului începe din toamnă, cu lucrările cunoscute: nivelarea de întreţinere, fertilizarea de bază cu îngrăşăminte organice şi cu îngrăşăminte chimice. Arătura adâncă de toamnă se face la 5-30 cm. Pregătirea terenului continuă în primăvară, cu fertilizarea de primăvară, erbicidare, modelarea terenului în straturi cu lăţimea la coronament de 104 cm, executate cu agregate agricole sau pe suprafeţe mici manual. Plantarea în câmp se face după ce pericolul brumelor târzii a trecut, în prima decadă a lunii mai, câte două rânduri pe stratul înălţat, distanţate la 80 cm, iar pe rând la 25 cm. La Staţiunea de Cercetări Legumicole Brăila s-au obţinut rezultate foarte bune prin cultura castraveţilor timpurii în culise de porumb. Culisele cu şase rânduri de porumb încadrează 42 de rânduri cu castraveţi. Acestea au rol de protecţie împotriva curenţilor de aer rece primăvara şi uscat în vară. Lucrările de întreţinere a culturii constau din 2-3 praşile mecanice între rânduri şi 1-2 praşile manuale pe rând; 5-8 irigări, cu norme de 250 mc/ha la începutul perioadei de vegetaţie, apoi cu norme de 400 mc/ha; tratamente contra bolilor şi dăunătorilor. Rezultate foarte bune s-au obţinut prin folosirea unor produse noi cu acţiune simultană contra ciupercilor, bacteriilor şi insectelor. O lucrare specifică este dirijarea fructificării prin ciupire repetată. Prima ciupire se face când răsadul are 3-4 frunze, apoi la 5-7 frunze. Operaţia se execută şi la lăstarii de ordinul I şi II, lăsând pe aceştia câte 2-3 fructe. Se mai efectuează tratamente când plantele au 5-6 frunze, pentru stimularea înfloririi şi fructificării; susţinerea plantelor pe spalier pentru sporirea producţiei şi îmbunătăţirea calităţii fructelor, protejarea cu folie de polietilenă şi formă de tunele joase, pentru obţinerea unor producţii mai timpurii. Recoltarea se execută manual, eşalonat, începând cu prima decadă a lunii iunie, şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. Se pot obţine producţii între 15 şi 20 t/ha, iar la cultura pe spalier chiar 40 t/ha.

Cultura de vară

Deţine ponderea cea mai mare ca suprafaţă cultivată în câmp. Bune premergătoare sunt culturile de lucernă, trifoi, cartofi, tomate, ardei, rădăcinoase, bulboase. Pregătirea terenului este asemănătoare cu cea efectuată pentru cultura timpurie. Semănatul se face când temperatura solului la adâncimea de 8-10 cm se menţine la 12-14 grade Celsius, în prima decadă a lunii mai. Lucrarea se execută cu semănătoarea, folosind 4-6 kilograme de sămânţă la hectar. Adâncimea de semănat este de 3-4 cm. Se seamănă la 80 cm între rânduri. Pe suprafeţe mici se pot face culturi pe spalier înalt. Lucrările de îngrijire aplicate în cursul vegetaţiei sunt: completarea golurilor cu sămânţă umectată sau preîncolţită la 3-4 zile după răsărirea plantelor, rărirea plantelor în momentul în care apare prima frunză adevărată, la 20-25 cm între plante pe rând. Celelalte lucrări de întreţinere sunt asemănătoare cu cele aplicate culturii timpurii, cu excepţia ciupitului care se aplică doar la culturile pe spalier, la care plantele se şi palisează. Recoltarea se face eşalonat, manual, în momentul în care fructele au atins maturitatea de consum, astfel: prima industrializare, soiuri de tip cornişon, în funcţie de dimensiune - extra 3-6 cm, calitatea I 6-9 cm, calitatea a II-a 8-12 cm; pentru consum în stare proaspătă, soiuri de vară, cu fructe de peste 12 cm. Recoltarea începe la sfârşitul lunii iunie. Se recomandă ca recoltarea să se facă dimineaţa sau către seară, când temperaturile sunt mai scăzute, cu multă atenţie ca la ruperea fructelor să nu rănim tulpinile plantelor. Se obţin producţii între 10 şi 20 t/ha, în funcţie de dimensiunea fructelor recoltate.

Cultura de toamnă (târzie)

Se înfiinţează tot prin semănat direct în câmp. Fructele sunt detinate în special conservării. Este o cultură succesivă după: mazăre, vărzoase timpurii, verdeţuri, cartofi timpurii, cereale păioase etc. Pregătirea terenului se face după tehnologia specifică culturilor succesive ce se înfiinţează în vară (irigare de aprovizionare, arătura superficială, fertilizarea obişnuită etc.). Semănatul - are loc între 10 şi 30 iunie, folosind soiuri de tip cornişon. În unele ţări se practică anumite culturi superintensive, cu circa 500.000 plante/hectar, obţinându-se rezultate economice superioare, prin recoltarea mecanizată cu desfiinţarea culturii, când plantele au format 2-3 fructe. Lucrările de întreţinere sunt cele menţionate la cultura de vară. O atenţie deosebită trebuie acordată irigării, de ea depinzând răsărirea şi creşterea uniformă a plantelor în timpul verii; se aplică mai multe irigări (5-6) cu norme de 300-400 metri cubi/hectar şi repetate la intervale mai scurte de timp, mai ales în prima parte a perioadei de vegetaţie. Se recomandă ca în această cultura irigarea să se facă dimineaţa şi seara, evitându-se orele din zi cu temperaturi prea ridicate. Se aplică mai atent combaterea bolilor, în special făinarea şi mana. Recoltatul începe la jumătatea lunii august şi durează până la sfârşitul lunii septembrie (în momentul apariţiei temperaturilor de 8-10 grade Celsius). Se recoltează manual, eşalonat, la interval de 1-2 zile, fructele sortându-se pe calităţi. Se poate face şi recoltare mecanizată, folosind combine speciale, sau manual, cu ajutorul unor utilaje tip cadru, cu platforma montată pe tractor, care urmează echipele de culegători şi servesc la scoaterea din teren a recoltei ambalate în lăzi. În cultura de toamnă se obţin producţii de 15-20 tone/hectar. Fructele se sortează manual sau mecanizat, folosind benzi de sortare sau maşini care fac calibrarea după dimensiuni sau greutate.

Cultura castraveţilor în solarii

Se practică în cultura timpurie (15 aprilie-15 august) sau cultura târzie (mai rar). Pregătirea terenului se face conform tehnologiei de pregătire a terenului în solarii. Terenul se pregăteşte înainte de plantare, prin fertilizare, încă din toamnă cu 7-8 kilograme de gunoi de grajd la metrul pătrat, 150 de grame superfosfat la metrul pătrat şi 50 de grame sulfat de potasiu la metrul pătrat, o dată cu arătura de toamnă. După instalarea foliei şi zvântarea terenului, se va afâna solul cât mai bine, pentru a se încălzi în profunzime. Atunci se folosesc adăposturile temporare, se va afâna mai întâi solul şi apoi vor fi instalate adăposturile, cu cel puţin 2-5 zile înainte de plantare, pentru ca solul să se încălzească la 15-18 grade Celsius. În acest caz, plantarea va avea loc la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai. Plantarea se face pe straturi. Se plantează câte un rând pe strat la distanţă de 35-40 cm pe rând. Pentru buna prindere a plantelor şi asigurarea unui ritm de creştere corespunzător, se pot administra pentru fiecare plantă 0,5 kilograme de mraniţă, în amestec cu 3 grame azotat de amoniu, 6 grame superfosfat şi 3 grame sulfat de potasiu. Aceste îngrăşăminte se amestecă bine cu solul, apoi se udă şi se plantează. În solariile care nu sunt prea mari, se poate încălzi solul cu ajutorul gunoiului de grajd, aşternut în şire sau introdus în şanţuri special deschise, cu lăţimea de 40 cm şi adâncimea de 30 cm. În acest caz, plantarea se poate face cu 8-10 zile mai devreme decât pe suprafeţele neîncălzite. Lucrările de îngrijire sunt: completarea golurilor, instalarea sistemului de sustinere, palisarea plantelor pe sfori, dirijarea fructificării, fertilizări suplimentare, irigări, tratamente contra bolilor şi dăunătorilor şi dirijarea factorilor de vegetaţie. Dirijarea creşterii plantelor se referă la stimularea formării ramificaţiilor de ordinul al doilea, al treilea ş.a., pe care apar mai multe flori femeieşti, care generează mai multe fructe. În acest scop, se efectuează primul ciupit, când plantele au 3-4 frunze. Lăstarii care rezultă se vor ciupi din nou după ce au format 6-10 frunze. Atunci când se cultivă castraveţi în adăposturi joase, plantele vor rămâne pe sol, iar când se cultivă în adăposturi de tip tunel înalt sau de tip bloc, lăstarii principali vor fi dirijaţi vertical până la partea superioară a adăpostului, unde se cârnesc. Pe lăstarii formaţi din ramificaţiile principale se lasă 1-2 fructe, apoi se ciupesc. Atunci când plantările se fac foarte devreme şi când se folosesc soiuri obişnuite, florile trebuie fecundate artificial, manual sau prin introducerea în solar a insectelor polenizatoare (bondari). Fertilizarea se aplică de 4-5 ori în cursul perioadei de vegetaţie. Se folosesc îngrăşăminte locale acumulate în gospodărie. Îngrăşămintele organice se pot aplica sub formă de soluţie sau sub formă de mulci, mai ales când avem la dispoziţie mraniţă. Prima îngrăşare se aplică la 10-12 zile după plantare. Cea de-a doua fertilizare se aplică la începutul fructificării. În timpul fructificării, se mai aplică 3-4 fertilizări. La aplicarea îngrăşămintelor, terenul trebuie să fie curat de buruieni, bine afânat, pentru că plantele de castraveţi să beneficieze de întreaga cantitate de îngrăşăminte administrată. Dirijarea temperaturii se face în funcţie de cerinţele castraveţilor. Când în exterior temperatura este coborâtă, se iau măsuri ca să nu se piardă căldura acumulată în cursul zilei. La nevoie se recurge la dubla protejare a plantelor, întinzând provizoriu peste plante o folie mai subţire. În alte situaţii se folosesc sobiţe în adăposturi, pentru reţinerea căldurii la nivelul solului cu evacuarea fumului afară. Când vremea se încălzeşte, se deschid adăposturile, ajungându-se în final la dezvelirea adăposturilor (după 15-20 mai). Lucrările solului se execută cu grijă, pentru că rădăcinile cresc aproape de suprafaţa solului. Dacă plantele sunt lăsate să crească pe sol, lucrările de îngrijire se vor aplica înainte ca acestea să ocupe întreaga suprafaţă. Atunci când plantele sunt conduse pe verticală, solul poate fi afânat de mai multe ori, apoi se mulceşte cu mraniţă sau gunoi semidescompus. Combaterea bolilor şi a dăunătorilor se efectuează ori de câte ori este necesar, în funcţie de boală sau dăunătorul care apare. Recoltarea, pentru castraveţii din cultura principală, se face cu cel puţin 15-20 de zile mai devreme decât în cazul culturilor timpurii neprotejate. La început, se recoltează săptămânal. Pe măsură ce plantele intră în etapa de producţie maximă, recoltarea se efectuează din două în două zile sau chiar zilnic. Recoltarea se face în primele ore ale dimineţii, când fructele sunt turgescente. Producţia ajunge la 35-40 tone/hectar, la soiurile cu fructul mic, şi până la 80 tone/hectar, la soiurile cu fructul mijlociu.

Victor VĂTĂMANU

0 Comments

articole

Tehnologia de cultivare a castraveţilor

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT