Tehnologia de cultivare a cepei in camp prin arpagic

Este metoda de cultură cea mai răspândită în prezent. Ea necesită două etape. În primul an, după cum prezintă V. Voican şi colab. (2002), se obţine arpagicul şi în anul al doilea bulbul pentru consum.

---

Producerea arpagicului

Alegerea terenului - pentru obţinerea unui arpagic de calitate bună se face astfel ca acestea să fie bogate în substanţe nutritive şi lipsite de buruieni, având ca plantă premergătoare o prăşitoare, care a fost fertilizată cu gunoi de grajd.
Fertilizarea de bază - se face prin încorporarea în sol a 150 de kilograme de sare potasică şi 250-300 de kilograme de superfosfat la hectar.
Pregătirea terenului începe din toamnă, când se execută arătura, la o adâncime de 30-35 cm, astfel ca să fie îngropate cât mai adânc toate seminţele de buruieni, inclusiv îngrăşămintele administrate.
Afânarea de primăvară, cât mai devreme posibil, presupune mobilizarea solului cu grapa cu discuri, la adâncimea de 10-12 cm.
Fertilizarea de primăvară presupune administrarea a 200-250 de kilograme la hectar de azotat de amoniu şi erbicidarea cu unul dintre erbicidele aplicate înaintea semănatului, urmate îndeaproape de încorporarea în sol a acestora cu grapa cu colţi reglabili, la adâncimea de 6-8 cm.
Modelarea terenului - se execută pe suprafeţe mari, în vederea irigării, în brazde înălţate, cu lăţimea la coronament de 104 cm. Pe suprafeţele restrânse, terenul nu se modelează.
Tăvălugirea terenului înainte de semănat - în vederea distribuirii seminţelor la adâncime egală. Se efectuează tăvălugirea straturilor înălţate, în mod uniform şi fără să se producă denivelări, folosind în acest scop tăvălugul neted.
Epoca de semănat trebuie să fie cât mai devreme, până la 15-20 martie.
Pregătirea seminţei - se face înainte de semănat, pentru a preveni atacul manei, când se tratează timp de 10 minute cu o soluţie de sulfat de cupru de 0,5%.
Schema de semănat pe teren modelat se execută cu maşina, câte şapte rânduri pe fiecare strat înălţat, echidistante, la 15 cm, cu zone de protecţie la rigole de 7 cm. Pe teren nemodelat, se seamănă manual, în benzi de 40-50 cm.

Adâncimea de semănat - de 1,5-2 cm, trebuie să fie cât mai uniformă.
Norma de sămânţă este de 80-100 kilograme seminţe/hectar.
Desimea culturii de arpagic este de 3-3,5 milioane plante/hectar.
Tăvălugitul după semănat se aplică numai când solul nu este prea umed, pentru a grăbi răsărirea şi a avea o răsărire uniformă. Semănatul de timpuriu asigură obţinerea de producţii mari de arpagic de calitate superioară.

Lucrările de îngrijire
La cultură, pentru producerea arpagicului se urmăreşte asigurarea unor condiţii cât mai uniforme pentru obţinerea unui arpagic de calitate superioară.

Plivitul, pentru combaterea buruienilor, se face manual, o dată sau de două ori, în general, atunci când suprafeţele sunt reduse.
Erbicidarea se aplică în perioada de la semănat la răsărit, cu erbicide selective, având în vedere că perioada de la semănatul la răsăritul cepei este deosebit de critică.
Irigarea - se udă de 2-3 ori, cu norme de udare de 150-300 metri cubi de apă la hectar, în caz de secetă.
Prăşitul - se execută pe intervalul dintre rânduri, superficial, cu săpăliga sau cu alte echipamente agricole, fără a răni sistemul radicular sau a disloca plantele.
Tratarea contra patogenilor - pentru combaterea manei, boală frecventă în anii cu precipitaţii abundente şi temperaturi moderate, se aplică 2-3 tratamente, la avertizarea laboratorului fitosanitar judeţean, cu substanţele indicate de către specialiştii fitosanitari. Tratarea contra dăunătorilor - în primul rând, pentru combaterea atacului muştei cepei se execută două tratamente la semnalarea dăunătorilor. Primul tratament se execută cu substanţele prevăzute în buletinul de avertizare, iar cel de-al doilea se execută la 10-12 zile de la primul tratament.

Recoltarea arpagicului Se efectuează la sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august, când vârful frunzelor este îngălbenit pe o lungime de 2-3 cm. Dacă nu este recoltat la timp şi survine o vreme ploioasă, arpagicul poate să încolţească pe câmp şi nu se mai păstrează bine, iar calitatea lui ca material săditor scade mult. În situaţia în care timpul se menţine ploios şi frunzele din jurul bulbilor de arpagic, precum şi cele verzi nu se usucă şi totuşi trebuie să se recolteze, ca să nu se întârzie prea mult, arpagicul se smulge din pământ cu frunzele verzi şi se adună în grămezi mici, astfel ca frunzele să se ofilească treptat, dar să nu mucegăiască. Tehnica de recoltare manuală presupune dislocarea arpagicului, ridicarea la suprafaţa terenului, sub formă de benzi, unde rămâne 2-3 zile la soare pentru zvântare. Ulterior se scutură de pământ, se pune în lăzi, după care se sortează pe categorii de mărime: I - 8-14 mm, II - 14-20 mm şi III - peste 20 mm.

Condiţii de păstrare - peste iarnă, arpagicul se păstrează în încăperi uscate sau silozuri speciale, la o temperatură fie sub 4 grade Celsius, fie peste 18 grade Celsius. Păstrat la temperaturi cuprinse între 4 şi 18 grade Celsius, are tendinţa ca după plantare să emită un număr mare de fuşti. Înainte de a fi pus la păstrare, arpagicul se usucă bine, timp de 10-14 zile la soare sau în uscătorii speciale. Producţia sortată variază între 6 şi 10 tone la hectar.

Cultivarea cepei prin arpagic
Pregătirea solului - lucrările efectuate toamna - discuitul se execută pentru desfiinţarea culturii anterioare (cartofi, tomate, varză). Fertilizarea de bază se face aplicând 250-300 kg superfosfat şi 100-150 kg sare potasică la hectar. Arătura adâncă se execută la 28-30 cm, pentru afânarea solului şi încorporarea îngrăşămintelor administrate.
Lucrările efectuate primăvara - afânarea superficială a solului, prin lucrarea cu cultivatorul şi grapa cu colţi reglabili; fertilizarea de primăvară - se administrează 150 kg la hectar de azotat de amoniu. Erbicidarea pentru combaterea buruienilor se face respectând soluţiile indicate de specialiştii legumicultori, după care se face încorporarea în sol, cu discul. Modelarea terenului se face în straturi înălţate, cu lăţimea la coronament de 104 cm.

Înfiinţarea culturii
Epoca de plantare - arpagicul se plantează primăvara, cât mai devreme, dacă timpul permite, chiar în a doua jumătate a lunii martie.

Pregătirea arpagicului pentru plantare - se referă la prevenirea unor patogeni, cum ar fi: mana cepei, prin tratament termic la nivel redus, astfel arpagicul se ţine timp de 8 ore la 30-35 de grade Celsius, precum şi a dăunătorului musca cepei, astfel: arpagicul puţin umezit se prăfuieşte cu substanţele recomandate de specialiştii fitosanitari. Plantarea se face manual, mecanic sau semimecanic (după ce se deschid şanţuri mecanic, plantarea se face manual). Când lucrarea se execută manual, terenul trebuie marcat anterior.

Pe teren nemodelat, arpagicul se platează în benzi de cinci rânduri, la distanţă de 25 cm şi cu lăţimea benzii de 50 cm (pentru a putea executa prăşitul mecanic). Pe suprafeţe mai mici, pe care prăşitul culturii se face manual, se plantează în rânduri echidistante, la 25 cm şi pe rând la 8-10 cm. De asemnea, se poate planta şi în benzi de 6-8 rânduri la aceeaşi distanţă şi cu poteci între benzi de 40-50 cm.

Pe teren modelat, se plantează de regulă mecanic, câte patru rânduri pe brazdă, la distanţă de 28 cm unul de altul şi pe rând, de 6-8 cm, cu zone de protecţie la rigole de 10 cm, sau în benzi a câte două rânduri, cu distanţa între rânduri de 25 cm şi între benzi de 34 cm, iar pe rând la 7 cm. Adâncimea de plantare a arpagicului trebuie să fie mai mică pe solurile mai compacte, adică 2-3 cm şi mai mare pe solurile mai nisipoase, respectiv 4-5 cm. În general, arpagicul se plantează astfel ca vârful lui să rămână la nivelul solului. Norma de semănat - la hectar se folosesc 500-600 kg de arpagic de calitatea I.

Lucrări de întreţinere
Fertilizarea fazială se face cu 200 de kilograme de azotat de amoniu la hectar. Erbicidarea se face când plantele de ceapă au 3-4 frunze normale, folosind erbicidele indicate de specialiştii legumicultori. Prăşitul solului se efectuează pe cât posibil mecanic, de 2-3 ori, la adâncimea de 6-8 cm, uniform, şi fără a provoca pierderi de plante, şi o dată manual, dacă este necesar. Irigarea culturii se face în caz de secetă de 3-4 ori sau de câte ori este nevoie, cu norme de udare de 300-350 metri cubi de apă la hectar. Combaterea patogenilor şi a dăunătorilor trebuie să se execute în conformitate cu datele difuzate de servicul de avertizare. Recoltarea - se face când frunzele se îngălbenesc şi se usucă, ceea ce coincide cu sfârşitul lunii iulie-începutul lunii august. Lucrarea se execută manual, cu săpăliga, sau semimecanizat, cu dislocatorul, iar strângerea recoltei se realizează manual. Pe suprafeţe mai mari, recoltarea se face mecanic, cu MRC 1,2, în agregat cu tractorul L-445. După recolatare, bulbii se aşază în grămezi mici sau în benzi, se lasă să se usuce 2-3 zile la soare, după care se condiţionează, se sortează şi se transportă la locul de păstrare peste iarnă. Producţia poate ajunge la 20-25 de tone la hectar, cu posibilităţi mari de depăşire a acestor niveluri.

Victor VĂTĂMANU

revista, agricultura, legumicultura, tehnologie cultivare ceapa in camp, arpagic