Tehnologia de cultivare a lintei (Lens culinaris Medic.)

1/10/2020

Lintea cultivată cuprinde două specii: Lens culinaris macrosperma Bar. (lintea mare sau de „farfurie“) şi Lens culinaris microsperma Bar. (lintea măruntă). Prima subspecie se caracterizează prin boabe mari (cu diametrul de 6-9 mm), cu hil alungit, cotiledoane galbene, mai rar verzi. Plantele au înălţimea de 40-70 cm, flori mari, cu nervuri albăstrui pe stindard. Păstăile sunt lungi de 15-20 mm.

Subspecia Lens culinaris microsperma are boabele mici (cu diametrul 2-4 mm), plantele pitice (20-40 cm), florile mici, de culoare albă, albăstruie sau albastru-violet. Ambele subspecii cuprind mai multe varietăţi, deosebite între ele după culoarea boabelor.

(Gh. Bîlteanu şi V. Bârnaure) Lintea se cultivă pentru boabele sale bogate în substanţe proteice (23-26%) care se întrebuinţează în alimentaţia oamenilor, în diferite preparate. Faina de linte poate fi introdusă în proporţie de 10-12% în făină de grâu rezultând din acest amestec o pâine hrănitoare şi plăcută la gust. Importanţă pentru hrana animalelor prezintă şi resturile culturii, care sunt caracterizate printr-o valoare nutritivă ridicată. Lintea se cultivă pe globul pământesc pe circa 1,8 milioane de hectare, dintre care circa 90.000 de hectare numai în Europa. Începând cu anul 1967, lintea s-a cultivat şi în România pe suprafeţe din ce în ce mai mari, suprafeţele cele mai mari fiind concentrate în nordul Moldovei, estul Transilvaniei şi în zona Banatului. În ceea ce priveşte compoziţia chimică a boabelor de linte, amintim că seminţele de linte conţin 7,6-14,6 % apă, iar în substanţă uscată: proteine brute - 21,3-36,0%; grăsimi - 0,7-1,4%; cenuşă - 2,5-3,6%; amidon - 43,8-53,9%; celuloză - 2,7-4,5%.

Relaţiile plantă - factori de vegetaţie

Lintea are cerinţe moderate faţă de căldură. Începe să încolţească la temperatura de 4-5 grade Celsius (după F. Angelini, chiar şi la 3 grade Celsius). Temperatura optimă pe tot timpul vegetaţiei se încadrează între 15 şi 18 grade Celsius. Temperaturile de -6...-8 grade Celsius vatămă numai vârful foliolelor.

Lintea este mai rezistentă la secetă decât fasolea şi mazărea. Totuşi, în perioada de înflorire şi formare a fructelor, secetele determină căderea florilor legate. În România, lintea găseşte condiţii foarte favorabile în Câmpia din nordul Moldovei, în Depresiunea Ciucului, depresiunea Bârsei şi în Câmpia din jurul comunei Vinga (Timiş). Lintea se poate cultiva cu succes în toată Câmpia din vestul ţării, precum şi în centrul Moldovei.

Tehnologia de cultivare

Rotaţia - lintea trebuie semănată după plante care lasă terenul curat şi cât mai bine curăţat de buruieni. Fertilizarea - în cultura lintei nu se folosesc îngrăşăminte azotoase, deoarece plantele îşi procură cea mai mare parte din azotul de care au nevoie din aer, prin intermediul bacteriilor cu care trăiesc în simbioză. Importanţă deosebită prezintă însă pentru linte îngrăşămintele fosfatice, cu toate că plantele se caracterizează prin capacitate ridicată de a valorifica din sol compuşii care conţin fosfor. Lucrările solului - în vederea însămânţării lintei sunt necesare aceleaşi lucrări care se folosesc la alte plante cu însămânţare timpurie.

Sămânţa şi semănatul - pentru semănat se poate folosi numai sămânţă cu capacitatea de germinaţie minimă de 90% şi puritate minimă de 95%.

Lintea se seamănă primăvara timpuriu, imediat după semănatul mazării. Întârzierea semănatului cu 10 zile poate determina scăderea producţiei cu 4-5 qintale/hectar. (D. Ionescu şi colaboratorii) Metoda cea mai avantajoasă pentru semănatul lintei este în rânduri obişnuite, la 12,5 cm, cum se seamănă de fapt şi cultura de mazăre. Pe metrul pătrat trebuie asigurate 200-300 boabe germinabile. Această densitate se realizează folosind în jur de 100 kilograme sămânţă/hectar la lintea cu bobul mare şi 70-80 kilograme sămânţă/hectar la lintea cu bobul mic. Boabele de linte se seamănă la adâncimea de 3-5 cm.

Lucrările de îngrijire - în cultura de linte, buruiana cea mai frecventă este lintoiul (Vicia sativa var. lensisperma), ale cărei boabe se aseamănă foarte mult cu boabele de linte şi nu se pot separa de aceasta pe cale mecanică.

Recolta în care se găsesc seminţe de lintoi este mult depreciată calitativ, deoarece seminţele de lintoi au gust neplăcut şi conţin cantităţi apreciabile de alcaloizi. Se cere, din această cauză, o riguroasă eliminare din culturile de linte a plantelor de lintoi, deoarece aceste două plante se deosebesc foarte bine între ele în timpul vegetaţiei. Celelalte buruieni din culturile de linte se combat cu ajutorul erbicidelor recomandate de specialiştii agronomi din zona pentru această cultură. Pentru a distruge şi buruienile dicotiledonate, se recomadă administrarea, imediat după semănat, a unui erbicid pe bază de prometin.

Speciile de buruieni perene se distrug, ca şi lintoiul, prin plivire. Recoltarea - lintea se recoltează când păstăile inferioare sunt galben-brunii, iar cele de la mijloc galbene. Fructele superioare, care în acest moment sunt încă verzi, ating maturitatea necesară cât timp plantele tăiate stau în câmp în poloage. Întârzierea recoltării peste faza menţionată determină plesnirea păstăilor de la bază sau căderea lor de pe plantă. În acelaşi tip, seminţele primesc culoarea cu nuanţa roşietică, indiciu al unei recolte de mai slabă calitate. Recoltarea mai timpurie duce la ridicarea procentului de boabe verzi şi zbârcite, condiţii care, de asemenea, depreciază calitatea. Lintea se recoltează prin cosire, cu vindroverul. Plantele tăiate se usucă pe câmp în brazde, după care se treieră cu combina.

Este indicat (în avantajul calităţii) ca recoltarea lintrei să se facă numai pe timp frumos, iar plantele retezate să nu fie expuse prea mult în bătaia soarelui. Este mult apreciată lintea cu bobul de culoare verde, uniformă, pentru întrega masă de seminţe. Producţii - capacitatea de producţie a lintei se situează în jurul a 10-15 qintale/hectar. Producţia de boabe reprezintă 50% din producţia totală a plantei.

Victor VĂTĂMANU

0 Comments

articole

Tehnologia de cultivare a lintei (Lens culinaris Medic.)

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT