Tehnologia de cultivare a rapitei

Dr. ing. Ion VOINEA, Product Manager KWS Seminţe SRL

Rapiţa de toamnă este o cultură la care tehnologia de cultivare se schimbă continuu. Cu ceva timp în urmă, când se cultivau doar soiuri de rapiţă, fermierii semănau toamna, vara tăiau cultura şi apoi o treierau; era cea mai simplă tehnologie de cultivare. Au apărut materiale biologice superioare, producţiile au crescut şi rapiţa a devenit una dintre cele mai profitabile culturi, dar totodată şi una dintre cele mai pretenţioase faţă de tehnologie.

---

Necesităţile faţă de planta premergătoare, pregătirea solului, alegerea corectă a hibridului cultivat, momentul semănatului, desimea de semănat, fertilizarea, controlul buruienilor şi al dăunătorilor sunt verigi tehnologice care solicită priceperea fermierului. Mai mult, în condiţiile din ultimii ani, toamnele foarte secetoase au schimbat modul în care este privită această cultură.

Recomandările specialiştilor KWS pentru fermieri
Premergătoarele rapiţei de toamnă, în cea mai mare parte cerealele păioase de toamnă sau primăvară, iar uneori mazărea, borceagul sau chiar cartofii timpurii, trebuie să părăsească terenul devreme pentru a-i oferi fermierului suficient timp pentru pregătirea solului. Pregătirea solului pentru semănat a devenit o lucrare la fel de pretenţioasă ca şi controlul dăunătorilor. Rapiţa de toamnă, fiind o plantă cu sistem radicular pivotant are nevoie de o mobilizare profundă a solului. Pe de altă parte, menţinerea apei în sol este esenţială în asigurarea răsăririi şi a dezvoltării normale în toamnă. Semănatul direct (direct planting) este tentant pentru a menţine în sol apa, trebuie aplicat doar acolo unde textura solului permite o înrădăcinare corectă în aceste condiţii. Sistemul de lucrări minime, care mobilizează solul în profunzime fără întoarcerea brazdei, pare să îmbine necesitatea de dezvoltare a rădăcinilor cu păstrarea apei în sol. Aratul, în agregat cu un dispozitiv de tip pacomat care să facă o primă mărunţire, chiar în ziua recoltării plantei premergătoare, este esenţial în încercarea de a nu lăsa solul descoperit, expus soarelui şi vântului.

Imediat după arătură, o nouă mărunţire şi lucrare cu utilaje complexe, care să mărunţească, dar să şi compacteze solul suficient pentru a închide capilarele, va crea un pat germinativ optim pentru rapiţă. Dacă ploile vor veni după aceste lucrări şi miriştea se va dezvolta, este la îndemâna fermierului să aleagă între o intervenţie chimică sau mecanică în funcţie de condiţiile concrete din teren. Dacă seceta se menţine, mărunţirea suficientă şi apa protejată prin acest tip de lucrări ale solului vor fi suficiente răsăririi. Din studiile făcute de către KWS, încorporarea în stratul activ de sol a paielor este o modalitate de a da solului posibilitatea de a mineraliza aceste resturi vegetale, completând necesarul de minerale, de a-şi îmbunătăţi structura şi a facilita pregătirea rapidă a terenului. Dimensiunea de tocare a paielor poate influenţa puternic germinarea şi dezvoltarea precoce. Dacă în cazul paielor tocate fin, prin încorporarea lor în sol germinarea seminţelor de rapiţă poate fi afectată cu până la 10%, în funcţie de cantitatea încorporată, în cazul tocării grosiere, pierderea poate fi cuprinsă între 30%, în cazul încorporării unei cantităţi de 2,5 t/ha, şi 70%, în cazul încorporării unei cantităţi de 10 t/ha paie. Cantităţile de îngrăşământ aplicate culturii de rapiţă de toamnă trebuiesc stabilite în funcţie de fertilitatea solei şi situaţia concretă din teren. Pentru întreaga perioadă de vegetaţie, dozele de îngrăşăminte minerale recomandate sunt: 50-80 kg P2O5 s.a./ha, 30-80 kg K2O s.a./ha, 80-130 kg N s.a./ha, 20-30 kg S s.a./ha 1,5-1,7 kg B s.a./ha. Dintre acestea, fosforul, potasiul şi o parte din azot - nu mai mult de o pătrime din doza totală (fără a lua în calcul cantitatea necesară mineralizării resturilor vegetale) - se aplică toamna, la pregătirea patului germinativ. În funcţie de condiţiile climatice, de rezerva de apă din sol şi de viteza de dezvoltare în toamnă a hibridului, data semănatului poate fi între 20 şi 25 august până la 15-20 septembrie.

Alegerea hibridului cultivat este esenţială pentru fermier. KWS Seminţe pune la dispoziţia fermierilor în această toamnă opt hibrizi, dintre care trei absolut noi: Triangle este hibridul cel mai bine vândut al firmei KWS, locul 2 în vânzări în România, cu 6% cotă de piaţa, fiind imaginea stabilităţii şi a performanţei; Tassilo are capacitatea de a emite silicve mai lungi, cu mai multe boabe, ceea ce îi permite să aibă un nivel deosebit de mare al producţiilor în toate zonele de cultură; Brutus este un hibrid timpuriu cu ramificare foarte bună şi excelent conţinut de ulei; Turan are un potenţial extrem de mare, pe care îl pune şi mai puternic în valoare în condiţii intensive de cultură; Traviata s-a remarcat încă din primul an de cultivare ca unul dintre cei mai performanţi hibrizi cultivaţi în România. Hybrirock este un hibrid nou, semitimpuriu, cu talie medie-scurtă, extrem de stabil la niveluri foarte înalte de productivitate. Kodiak, hibrid nou, timpuriu spre semitimpuriu, extrem de productiv, talie medie şi ramificare puternică, poate deveni cel mai cultivat hibrid din România. Timber, de asemenea un hibrid nou, are potenţial de producţie foarte mare şi o capacitate excelentă de ramificare - mult peste hibrizii concurenţi.

Dintre hibrizii KWS, Triangle, Tassilo şi Traviata au un ritm de dezvoltare moderat în toamnă, iar însămânţarea lor trebuie făcută în prima parte a epocii de semănat, Brutus, Turan şi Timber, cu ritm mediu spre rapid de dezvoltare în toamnă, trebuiesc semănaţi în mijlocul epocii, iar Kodiak şi Hybrirock, care au cel mai rapid ritm de dezvoltare în toamnă, trebuiesc semănaţi în ultima parte a epocii de semănat. Alegerea unei desimi de semănat adaptată condiţiilor din teren, o fertilizare corectă, un management bun al buruienilor şi protejarea culturii de atacul dăunătorilor vor face ca la intrarea în iarnă plantele de rapiţă să aibă o densitate 40-50 plante/mp, omogenă, 6-8 frunze viguroase, de culoare verde închis, hipocotil mai scurt de 2 cm, rădăcină puternică şi tulpină de 8-12 mm grosime, fără phoma sau alte boli şi fără afecţiuni datorate dăunătorilor. Hibrizii de rapiţă KWS, printre cei mai performanţi de pe piaţa din România, pentru a-şi manifesta potenţialul maxim de producţie, trebuie să aibă o densitate de 35-50 plante/mp, 5-8 ramificaţii pe fiecare plantă, 120-180 de silicve pe plantă, 16-22 de boabe în fiecare silicvă şi o greutate de 4-9 g la 1.000 de boabe, toate acestea pot asigura producţii care să depăşească 5.000 kg/ha - perfect accesibile cu aceşti hibrizi.

revista, agricultura, vegetal, tehnologie de cultivare, rapita