Tehnologia de cultivare a sorgului zaharat pentru siloz

Tehnologia de cultivare a sorgului zaharat pentru siloz

Zonarea culturii şi a soiurilor

Sorgul zaharat se caracterizează printr-o pronunţată rezistenţă la secetă. Specia se comportă bine pe soluri permeabile bine aprovizionate cu elemente nutritive, unde temperatura medie multianuală este mai mare de 10 grade Celsius. Se comportă bine şi pe soluri cu început de sărăturare. Aceste condiţii sunt întâlnite pe cernoziomuri şi soluri brun-roşcate din Câmpia Dunării, Dobrogea, sudul Moldovei şi Câmpia Banatului, unde, alături de porumbul furajer şi de iarba de Sudan, sorgul zaharat se încadrează în grupa plantelor energetic foarte valoroase. Condiţiile favorabile de vegetaţie pentru sorgul zaharat se întâlnesc şi pe cernoziomurile din Câmpia Transilvaniei şi central Moldovei, unde temperatura anuală este de peste 10 grade Celsius. Deşi este rezistent la secetă, sorgul zaharat valorifică eficient apa, motiv pentru care se recomandă extinderea culturii şi în zonele irigate, unde se pot obţine două recolte pe an. Se extinde în cultură soiul Roza, care este productiv şi echilibrat calitativ. Se pretează pentru conservare prin însilozare.
 
Amplasarea culturii

Sorgul zaharat este puţin exigent faţă de planta premergătoare, putând urma în rotaţie după culturi la care arătura se poate executa până la începutul sezonului rece. Dintre plantele premergătoare menţionăm cerealele de toamnă, sfecla furajeră şi sfecla de zahăr, plantele anuale furajere care se recoltează până la mijlocul toamnei, dar mai ales plantele perene; după acestea din urmă, sorgul zaharat se va amplasa în anii al II-lea - al IV-lea, după întoarcerea lor. Sorgul zaharat se autosuportă 2-4 ani, mai ales atunci când se amplasează după culturi perene sau când se fertilizează cu îngrăşăminte organice. După sorgul zaharat, urmează cultura de primăvară, care se însămânţează pe parcursul lunii aprilie, când resturile vegetale sunt descompuse în bună parte, iar rezerva de umiditate este şi ea refăcută. Se vor evita solele tratate în anul anterior
cu erbicide de tip Eradicane, Treflan etc.
 
Aplicarea îngrăşămintelor şi amendamentelor

Gunoiul de grajd - sorgul zaharat, la fel ca şi iarba de Sudan, poate fi amplasat în primii 3-4 ani după administrarea gunoiului de grajd; doza economică este de 30-40 tone/hectar în cultură neirigată şi 60-80 tone/hectar în cultură irigată. Fosforul - sorgul zaharat pentru siloz are exigenţă faţă de conţinutul solului în fosfor mobil asemănătoare cu porumbul pentru siloz, producând cantităţi mari de masă vegetală şi la conţinuturi de 7 miligrame fosfor mobil/100 grame sol (30 ppm); conţinutul optim este de 8 miligrame/100 grame sol (35 ppm). Calculul necesarului de fosfor mobil se poate face după formula precizată la porumbul pentru siloz. În lipsa datelor de cartare agrochimică, doza orientativă de îngrăşăminte fosfatice este de 40-80 kilograme P2O5/hectar, în funcţie de fertilizarea anterioară. Potasiul - la fel ca şi iarba de Sudan, sorgul zaharat este exigent faţă de conţinutul solului în potasiu mobil; producţii mari de masă vegetală se obţin atunci când solul conţine peste 20 miligrame potasiu mobil/100 grame sol (166 ppm). Calculul necesarului de îngrăşăminte potasice se face după formula indicată şi la fosfor; în lipsa datelor de cartare, pe solurile brun-roşcate se administrează 60-80 kilograme K2O/hectar. Azotul - îngrăşămintele azotate sunt bine valorificate de către sorgul zaharat. Pentru evitarea căderii sunt recomandate doze moderate; în cultura neirigată, doza optimă de azot este de 50-60 kilograme/hectar pe cernoziomuri şi soluri aluvionare şi 60-80 kilograme/hectar pe soluri brun-roşcate. În cultură irigată, doza optimă de azot este de 70-80 kilograme/hectar. În situaţia în care sorgul zaharat urmează în rotaţie în primii 3 ani după întoarcerea unei leguminoase perene sau după o fertilizare organică, îngrăşămintele azotate nu se administrează.
 
Lucrările solului

Arătura trebuie executată cât mai timpuriu, limita maximă fiind începutul sezonului rece; ea se realizează cu plugul, în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de 2325 cm. Pe solurile sărăturate, arătura se va substitui printr-o lucrare cu cizelul. Pregătirea solului se face cu grapa cu discuri (GD - 3,2 sau GD - 4,0) în agregat cu grapa cu colţi; pe solurile mai puţin tasate şi cu puţine resturi vegetale, la o singură trecere a agregatului făcută în preziua semănatului, se realizează un pat germinativ bun pentru semănat. În acest caz, grapa cu discuri poate fi înlocuită de combinator. Pe solurile tasate şi încărcate cu resturi vegetale, prima lucrare cu discuitorul în agregat cu grapa cu colţi se face la desprimăvărare, imediat după zvântarea terenului; în preajma semănatului se execută o lucrare suplimentară cu combinatorul, prevăzut în spate cu tăvălugi.
 
Sămânţa şi semănatul

Epoca optimă de semănat - fiind o cultură termofilă, însămânţarea sorgului zaharat va începe când temperatura solului la nivelul de încorporare a seminţei este de 12-13 grade Celsius (la ora 7 dimineaţa) şi se manifestă o tendinţă evidentă de creştere. Aceste condiţii se realizează în anii normali, începând din 15 aprilie. Întârzierea semănatului după 1 mai nu se justifică. În cazul însămânţării sorgului zaharat în cultură succesivă, însămânţarea se poate face până cel târziu la 10 iulie. Cercetările efectuate au evidenţiat faptul că atunci când semănatul se face în intervalul 1-10 iulie, sorgul zaharat depăşeşte în producţie porumbul pentru siloz. Densitatea optimă - sorgul zaharat produce cantităţi mari de masă vegetală la densitatea de 130-150 mii plante/hectar în cultură neirigată şi 150-170 mii plante/hectar în cultură irigată. Pentru realizarea acestor densităţi se recomandă să se folosească semănătorile de tip SPC-6 sau SPC-8, care se vor regla astfel: se montează brazdele cu patine mici, prevăzute cu limitatori de adâncime; se montează discurile distribuitoare cu 34 de orificii pentru cultura neirigată şi 40 de orificii pentru cultura irigată, cu diametrul de 1,5 mm; axul roţii tasatoare va avea 10 dinţi, atât pentru cultura irigată, cât şi pentru cea neirigată; axul discului distribuitor va avea 30 de dinţi în ambele situaţii; distanţa între rânduri se va regla la 70 cm, iar sămânţa se va încorpora la adâncimea de 2-2,5 cm.
 
Lucrările de întreţinere a culturii

Combaterea buruienilor - buruienile monocotiledonate se combat cu erbicide de tipul Satecid, de preferinţă preemergent (7-10 litri p.c./hectar în raport de conţinutul solului în humus - doza maximă pe soluri bogate în humus). Combaterea bolilor şi dăunătorilor - sunt recomandate aceleaşi măsuri prevăzute pentru cultura de iarbă de Sudan şi/sau hibridul sorg x iarbă de Sudan. Plantele de sorg zaharat au un ritm de creştere lent în primele faze de dezvoltare, fapt ce favorizează îmburuienarea, mai ales cu buruieni anuale dicotiledonate şi cu pălămidă. Acestea se combat eficient cu erbicide de tip DMA 6 (1 litru/hectar) sau Oltisa M şi Icedin Super (1 litru/hectar); tratamentul se aplică în faza de înfrăţire a plantelor, când buruienile se află în faza de rozetă. În anii secetoşi, în faza de plantulă, plantele de sorg zaharat pot fi atacate de dăunători ce afectează şi porumbul (Tanymechus dilaticollis); în aceste condiţii, se poate efectua tratamentul seminţelor su substanţe insecto-fungicide. După atingerea taliei de 25-28 cm, plantele cresc viguros (4-8 cm/zi), motiv pentru care tratamentele suplimentare cu erbicide nu mai sunt necesare. Irigarea - deşi sorgul zaharat este rezistent la secetă, în anii secetoşi aplicarea unor udări suplimentare conduce la realizarea unor producţii mari şi constante de masă vegetală. De regulă, irigarea suplimentară este necesară înainte de faza de burduf cu 8-10 zile, când, în anii secetoşi, se administrează 40-50 mm. În cazul în care sorgul zaharat se cultivă în cultură succesivă, imediat după semănat se aplică o udare de răsărire de 30-35 mm; în continuare, cultura se irigă din două în două săptămâni, cu norme de 40-50 mm, până la începutul fazei de burduf (cu excepţia perioadei ploioase).
 
Recoltarea

Epoca optimă de recoltare este la începutul fazei de lapte a boabelor, când conţinutul plantelor în zaharuri solubile şi substanţă uscată este optim. Recoltarea se face cu combinele de recoltat furaje, care se vor regla astfel încât mărimea secvenţelor de tocătură să fie cât mai mică posibil. Conservarea masei vegetale se face prin însilozare, la fel ca la porumbul pentru siloz, având grijă ca presarea silozului să se facă în mod susţinut, pentru scoaterea integrală a aerului. Masa vegetală a sorgului zaharat este bogată în zaharuri solubile (sucul celular conţine 15-18% zaharuri solubile), astfel încât însilozarea se face uşor (fermenţii lactici întâlnesc condiţii optime de înmulţire). Valoarea nutritivă se exemplifică prin testele pe batali făcute la IBNA, cu masă vegetală însilozată produsă la Fundulea; testele scot în evidenţă valoarea energetică ridicată şi sărăcia conţinutului în proteină digestibilă. Consumabilitatea furajului poate fi apreciată ca foarte bună.

Victor VĂTĂMANU