Tehnologia de cultivare a trandafirilor căţărători

„Planta cea mai maiestuoasă, chiar şi într-o grădină de dimensiuni mai mici, rămâne elegantul trandafir căţărător. El aduce culoarea şi frumuseţea chiar şi în cele mai ascunse locuri ale grădinii. Decenii întregi, întrerupt doar de cele mai grele ierni, trandafirul căţărător se întinde atât de mult încât nu-ţi mai aduci aminte unde l-ai plantat iniţial.“ (Karl. Foerster)

Trandafirii căţărători sunt cei care cuceresc a treia dimensiune - înălţimea. În perioada de înflorire, aceşti trandafiri vor atrage în mod sigur toate privirile. Explozia de culoare nu are loc numai pe planul orizontal, ci şi pe cel vertical. În ciuda faptului că se dezvoltă mult şi se întind în toate direcţiile, trandafirii căţărători au avantajul de a nu solicita mult spaţiu în grădină, astfel încât pot fi amplasaţi şi în grădinile mici (Eckart Haenchen). Trandafirii căţărători prezintă cele mai diverse caracteristici, pentru că uneori singura asemănare între ei este că dezvoltă ramuri foarte lungi. Există soiuri care nu depăşesc înălţimea de 2 metri decât cu mari eforturi şi soiuri pentru care dimensiunea de 5 metri este uşor de atins. Pentru a se putea căţăra, trandafirii trebuie fixaţi, pentru că nu deţin organe specializate pentru a se agăţa şi nu se pot nici înfăşura în jurul reazemului. Unele soiuri au lăstari puternici, cu ajutorul cărora pot atinge înălţimi de 2 metri şi fără să fie fixate de reazem. Alte soiuri au lăstarii mici şi se întind pe sol - în spaţiul anglofon aceşti trandafiri sunt numiţi Rambler.

O gamă foarte cuprinzătoare de culori; dimensiuni variate ale florilor, care pot fi simple sau compuse; o perioadă de înflorire foarte timpurie, ca în cazul soiurilor „La reve“ sau „Golden Showers“ sau deosebit de târziu, cum este cea a soiului „Dorothy Perkins“, care înfloreşte în iulie; înflorirea deosebit de bogată a anumitor soiuri sau înflorirea de mai multe ori pe an şi creşterea rapidă; toate aceste caracteristici conferă trandafirilor căţărători posibilităţi de utilizare nelimitate.

Nu toţi trandafirii căţărători ating însă dimensiunile celui mai mare trandafir din lume; acesta acoperă o suprafaţă de 550 metri pătraţi cu peste 200.000 de flori, sub care se pot relaxa peste 150 de persoane.

O selecţie de soiuri este foarte importantă pentru orice cultivator de trandafiri căţărători.

Când micuţa plantă apare prima dată în grădină, crescătorul îşi poate imagina cu uşurinţă un trandafir enorm, ca în basme. Această cantitate enormă de ramuri, frunze şi flori are o anumită greutate, care trebuie suportată de construcţia spijinitoare. Masa plantei creşte mult când este încărcată de rouă, ploaie sau zăpadă. Vântul şi furtunile scutură crengile şi au o forţă foarte mare asupra plantelor înalte. Construcţia sprijinului sau fixarea de sol trebuie avută în vedere încă de la început. Lucrările făcute prea târziu aduc daune plantei. Posibilităţile de utilizare a trandafirilor căţărători sunt la fel de diverse ca şi condiţiile din grădini. Cel mai des, aceşti trandafiri sunt plantaţi alături de pereţii clădirilor. Acest amplasament ridică anumite probleme care trebuie avute în vedere.

Gândindu-se că trandafirii preferă locurile însorite, mulţi cultivatori îi plantează lângă pereţii de sud ai caselor. Acolo însă trandafirii nu primesc numai soare, ci şi căldură în exces, pentru că peretele reflectă razele soarelui şi temperatura aerului din apropierea zidului este mult mai ridicată decât a mediului înconjurător. Ca urmare, diferenţa de temperatură între zi şi noapte este foarte mare.

Umiditatea aerului scade în timpul zilei sub nivelul minim. Acest amplasament nu este benefic pentru trandafiri, ba chiar stimulează apariţia dăunătorilor şi îmbolnăvirilor - amintim, printre altele, acarienii. Este de preferat, aşadar, să se aleagă pereţi îndreptaţi către est, sud-est sau sud-vest.

În vecinătatea imediată a casei se află, sub un strat subţire de pământ, diverse resturi de materiale de construcţii. Acest tip de sol nu este deloc potrivit - pentru plantare trebuie umplut cu pământ de calitate un spaţiu destul de adânc, pentru a asigura trandafirilor necesarul de substanţe nutritive. Când acoperişul este deasupra trandafirului, acesta poate suferi la fel de mult din cauza lipsei ploii ca şi din cauza umidităţii excesive.

Un suport pentru căţărare ar trebuie să-i ofere trandafirului posibilitatea de extindere. Acesta trebuie amplasat cât se poate de devreme şi trebuie ales astfel încât să corespundă dimensiunii finale a plantei şi să poată rezista mulţi ani. Reparaţiile şi corecturile nu pot fi făcute decât cu eforturi şi daune aduse plantei. Pentru a se putea dezvolta corect şi a se extinde pe o suprafaţă mai mare, lăstarii plantei vor fi fixaţi de scheletul susţinător încă de la început, vertical şi lateral, pentru o distribuţie echidistantă a ramurilor. Planta trebuie să se dezvolte începând de jos şi trebuie stimulate ramificarea şi înflorirea bogate.

La amplasarea pe peretele casei este deosebit de importantă alegerea soiului şi a culorii. Peretele are propria sa „personalitate“: fie că este vorba de cărămizi roşii, var alb, vopsea colorată sau lemn matur, este vorba de o suprafaţă mare şi doar în anumite cazuri, trandafirii vor fi aleşi în aceeaşi culoare. De regulă, culoarea florilor trebuie să contrasteze puternic cu a peretelui. Pe un perete alb vom folosi trandafirii roşii, pe un perete roşu, vom utiliza trandafiri albi sau galbeni. Arcadele ne duc întotdeauna cu gândul la trandafirii căţărători şi la ideea romantică de trecere într-un plan superior. Mai multe arcade, una după cealaltă, realizează un „gang“ umbrit şi plin de flori. Acesta este un loc deosebit pentru relaxare şi izolare, te poţi retrage în el fără să pierzi legătura cu lumea exterioară, poţi observa ceea ce se întâmplă afară fără a fi remarcat de persoanele dimprejur. În cazul unei arcade pe sub care se va trece des, trebuie avut în vedere faptul că înălţimea iniţială a arcadei scade din cauza creşterii frunzelor şi ramurilor trandafirilor, fiind necesară o calculare corectă a înălţimii suportului. Acest suport trebuie să fie stabil şi bine ancorat în sol. Cele disponibile în comerţ, foarte economice, dar realizate din ţevi şi profile subţiri din material sintetic nu sunt, de obicei, cele mai potrivite pentru uzul îndelungat. Pentru a „îmbrăca“ o arcadă cu trandafiri până sus este necesar un soi de trandafiri căţărători cu creştere puternică, pentru care înălţimea de 3 metri să nu reprezinte o ţintă greu de atins.

Deosebit de potrivite sunt anumite soiuri care înfloresc o singură dată pe an. Acestea, deşi nu dezvoltă flori pe toată perioada verii, ne uimesc cu o explozie de culoare în perioada de înflorire. Atunci arcada de trandafiri întâmpină cu căldură oaspeţii şi stârneşte curiozitatea în legătură cu grădina, casa şi locuitorii acesteia. Poate fi folosită pentru delimitarea spaţiului în grădină, fără să-l închidă complet. În timp ce arcadele de trandafiri sunt, de regulă, rezervate grădinilor mai mari, un „perete“ de trandafiri poate fi folosit pentru delimitarea spaţiului, blocarea privirilor sau apărarea împotriva vântului chiar şi într-un colţ restrâns al grădinii sau pe terasă.

Gardul care ne desparte de stradă sau de grădina vecinului poate fi acoperit cu trandafiri şi capătă un aspect prietenos. Lăstarii tineri pot fi direcţionaţi cu mare uşurinţă şi gardul se umple de flori, în acelaşi timp ţinând la distanţă musafirii nepoftiţi datorită spinilor. Unde nu există spaţiu pentru o arcadă sau un gard, planul vertical poate fi „colorat“ cu ajutorul unei coloane de trandafiri. De regulă se folosesc structuri metalice în jurul cărora se înfăşoară trandafirii şi care dau florilor posibilitatea de a se extinde şi de a atârna după atingerea înălţimii maxime. În funcţie de necesităţi, gradina va conţine o singură coloană sau mai multe. Deosebit de atractive sunt şi piramidele de trandafiri. La distanţe potrivite vor fi ancorate în sol structuri puternice de metal sau de lemn, care se vor întări la înălţimea dorită. Pentru ca piramida să fie desăvârşită, între aceste bare vor fi realizate legături orizontale, fără de care trandafirul şi-ar pierde frunzişul şi lăstarii din partea inferioară. Dezvoltându-se şi pe plan orizontal, trandafirul îşi va păstra frunzele şi va înflori şi în regiunile de mai jos ale piramidei. Acolo unde spaţiul este deosebit de limitat, trandafirul va fi doar legat de un stâlp lung şi puternic de susţinere, pe care se va căţăra.

Mult prea rar sunt folosite de către cultivatori suporturile naturale pentru trandafiri. De exemplu, un pom fructifer poate să nu se mai potrivească cu aspectul general al grădinii. În loc să-l scoată, grădinarul poate încerca să planteze la baza lui un trandafir căţărător, care se va extinde pe crengile arborelui şi îl poate îmbrăca într-o haină complet nouă, deosebit de spectaculoasă. În regiuni cu condiţii climatice favorabile, în care gerul nu împiedică dezvoltarea maximă a trandafirilor căţărători, trandafirul poate atrage privirile din coroana aerisită a unui copac bătrân, la înălţimi considerabile.

Poate că în grădină avem un felinar înalt sau un stâlp deloc atrăgător. Acestea pot căpăta un aspect deosebit de prietenos când sunt învăluite de tradafiri căţărători. Când florile sunt scăldate, seara, în lumina caldă a felinarului, atmosfera devine foarte romantică. Trandafirii căţărători fără nici un fel de suport sunt o privelişte inedită. În funcţie de caracterul soiului, aspectul lor poate fi foarte variat.

​Soiurile cu lăstari puternici ating o anumită înălţime, pentru ca apoi să atârne în jos, alcătuind o cupolă de flori. Pe măsură ce trec anii, noii lăstari se sprijină de cei deja existenţi şi se dezvoltă arbuşti enormi, impenetrabili, atât timp cât nu se intervine din când în când cu foarfecele. Soiurile care nu cresc foarte mari rămân verticale şi pot fi folosite la fel ca trandafirii-arbuşti. Alta este situaţia trandafirilor cu lăstari moi, aşa-numiţii trandafiri Rambler.

Aceştia nu se pot susţine singuri şi se întind pe sol, acoperind relieful şi se lăsă în adâncituri. Ultima posibilitate este deosebit de atrăgătoare. Peste stânci, ziduri şi pante abrupte, tradafirii alcătuiesc cascade înalte, atunci când sunt plantaţi sus şi lăstarii sunt orientaţi până la locul respectiv. Dacă diferenţa de înălţime este prea mare, există posibilitatea de a se planta şi în partea inferioară trandafiri căţărători care să fie îndreptaţi în sus. Astfel, se pot acoperi cu trandafiri pereţi foarte înalţi.

Victor VĂTĂMANU