Tehnologia de cultivare pentru cultura de triticale

​Plantele premergătoare triticalelor sunt acelea care eliberează terenul devreme: leguminoasele anuale pentru boabe, inul pentru fibre, cartoful timpuriu, rapița, porumbul-hibrizi timpurii sau masă verde, cânepa pentru fibre, sfecla de zahăr timpurie etc.

​Nu se recomandă ca premergătoare alte cereale păioase din cauza sensibilității ridicate la fuzarioză și nici cultivarea în monocultură, din același considerent.
Cele mai bune rezultate au fost obținute când specia a fost încadrată în asolamente de 3-4 ani, cu premergătoare din grupa leguminoaselor, care lasă cantități importante de azot în sol și eliberează terenul la timp. Triticala este apreciată ca o premergătoare valoroasă pentru orice cultură datorită precocității la eliberarea terenului.
Având în vedere că soiurile actuale cultivate în România au rezistență la cădere mai mică decât a grâului, din cauza taliei mai mari a plantelor, dozele de fertilizanți aplicate culturii trebuie să aibă valori moderate și să fie calculate în funcție de fertilitatea naturală a solului.
 
Lucrările solului
Față de lucrările solului, triticale are cerințe similare cu grâul sau secara, solicitând un sol afânat în stratul superficial, 15-20 cm, așezat, bine aprovizionat cu apă și elemente nutritive.
Lucrările solului se efectuează în funcție de planta premergătoare, de resturile vegetale rămase și de starea de aprovizionare cu apă a solului în momentul executării acestora. Lipsa apei din sol și imposibilitatea realizării unei arături de calitate, conduce la situația în care se realizează lucrările solului în mod exclusiv prin utilizarea grapelor grele, a căror adâncime de lucru poate atinge 15-18 cm.
Pregătirea patului germinativ se recomandă să se execute cu utilaje care mobilizează superficial solul, iar pe cât posibil, ultima lucrare să fie executată perpendicular pe direcția de semănat. Aceste lucrări se efectuează bine după specii cum sunt: sfecla pentru zahăr, cartoful sau soia.
Prin numărul mare de lucrări ale solului aplicate pentru pregătirea patului germinativ, mai ales în zonele în care se manifestă seceta pedologică, s-a constat că structura și textura solurilor au de suferit, diminuând potențialul productiv al acestora.
 
Sămânța și semănatul
Calitatea seminței de triticale trebuie să fie cât mai ridicată, cu valori ale purității fizice de minim 98% și a facultății germinative de minim 90%, asigurând astfel o valoare utilă superioară.
Pentru a preveni apariția unor boli pe parcursul vegetației și asigurării imunității plantelor în primele 20-30 de zile de vegetație, se recomandă efectuarea tratamentelor la sămânță înainte de semănat cu produse specifice, fungicide sau insectofungicide, asemănătoare cu cele indicate în tehnologia de cultivare a grâului de toamnă.
Epoca optimă de semănat pentru triticale variază în funcție de zona de cultivare: 15 septembrie-01 octombrie pentru zonele colinare, mai reci din Transilvania, dealurile subcarpatice din Oltenia, Muntenia și Moldova și 01-10 octombrie pentru zonele mai calde din sudul și vestul țării.
Semănatul în afara epocii optime, mai devreme sau întârziat, a determinat scăderi ale producției, din aceleași considerente prezentate la cultura grâului (reducerea rezistenței la iernare, parcurgerea defectuoasă a stagiului de călire a plantelor, atacul unor patogeni sau dăunători, reducerea gradului de înfrățire etc.)
Desimea de semănat asigurată culturii de triticale este cuprinsă între 400 și 500 boabe germinabile/metrul pătrat, cu corecții în cazul depășirii epocii optime de până la 550 boabe germinabile/metrul pătrat pentru asigurarea desimii de spice la recoltare.
Norma de semănat - variază în funcție de MMB și desime între 230 și 280 kg/ha.
Adâncimea de semănat - este cuprinsă între 4 și 7 cm, sămânța de triticale având coleoptilul mai lung și o mai mare putere de străbatere a solului.
Distanța între rânduri este aceeași, ca la toate cerealele păioase, de 12,5 cm. Se poate semăna și la 15 cm între rânduri, în culturile de producere de sămânță, pentru a asigura plantelor un spațiu de nutriție mai mare.
 
Lucrări de îngrijire
Asigurarea unei igiene culturale la cultura de triticale se realizează prin aplicarea măsurilor cu caracter preventiv sau curativ.
Pentru combaterea buruienilor se vor utiliza produse comerciale omologate pentru cultura grâului, alegând erbicidul în funcție de spectrul de buruieni prezent în cultură și gradul de dezvoltare al acestora.
Triticalele se dovedesc a fi mai sensibile la stresul generat de aplicarea erbicidelor, de aceea, pentru a evita apariția fenomenului de fitotoxicitate, se recomandă respectarea riguroasă a epocii de aplicare a erbicidului raportat la fenofaza de dezvoltare a plantelor de triticale.
Din cauza taliei mai ridicate, o atenție deosebită la această cultură trebuie acordată căderii plantelor, cădere care poate fi provocată și de greșeli de aplicare a secvențelor tehnologice: semănatul superficial, fertilizarea unilaterală cu azot sau în doze mari, desimi mari ale plantelor etc.
Pentru prevenirea acestui fenomen se aplică tratamente în vegetație, atunci când plantele ajung la începutul fazei de formare a paiului. Udările de răsărire din toamnele secetoase, cu norme de 300-400 metri cubi/hectar s-au dovedit foarte utile, plantele răsărind uniform în intervale de timp scurte.
În timpul vegetației, se pot aplica 1-2 udări, în funcție de regimul pluviometric al zonei, pentru a menține plafonul minim la 50 % din IUA (intervalul umidității active calculat pe adâncimea de 0-50 cm)
Normele de udare în vegetație vor fi de 500-800 metri cubi/hectar, în funcție de permeabilitatea solului pentru apă.
 
Recoltarea
Triticalele se recoltează la maturarea deplină a boabelor, fără a depăși această fază din cauza pericolului de scuturare ridicat pe care îl prezintă cultura, pierderile medii prin scuturare fiind apreciate la 300-400 kilograme/hectar. Întârzierea recoltatului mai prezintă un alt dezavantaj major - apariția fenomenului de încolțire a boabelor în spic, fenomen care se manifestă atunci când în perioada de recoltat apar precipitații pentru o perioadă mai lungă de timp.
Pentru a evita aceste neajunsuri, cultura de triticale se recoltează atunci când umiditatea boabelor ajunge la 16 %.
Boabele de triticale sunt mai sensibile la spargere, fapt ce impune o atentă efectuare a reglajelor la combina de recoltat, dimensionând corect turația tobei și a distanței dintre bătător și contrabătător.
Recoltarea pentru masa verde are loc la sfârșitul lunii aprilie, când plantele se pot administra direct în hrana animalelor sau pentru însilozare folosind vindroverul sau cositorile mecanice. 
 
Victor Vătămanu