Tehnologia de cultivare pentru mătăciune - Dracocephalum moldavica L.

Mătăciunea este specia cea mai valoroasă din punct de vedere medicinal dintre cele 40 de specii ale genului Dracocephalum. În România, călugării foloseau frunzele plantei pentru obţinerea „apei de melisa“ (Evdochia Coiciu), de unde planta mai este cunoscută şi sub numele de busuioc mănăstiresc. (E. Păun şi colaboratorii)

Specia se utilizează la fabricarea parfumurilor şi săpunurilor, datorită conţinutului ridicat de citral şi genariol, la aromatizarea compoturilor şi dulceţurilor, a băuturilor spirtoase, siropurilor şi a conservelor de peşte. Pe cale industrială, din citral se poate obţine vitamina A. Planta se utilizează, sub formă de infuzii sau de ceaiuri, în calmarea colicilor şi a stărilor de nervozitate, produce un somn liniştitor şi diminuează reflexele de vomă ale femeilor gravide. În scopuri medicinale, specia înlocuieşte herba de Melissa officinalis L. Mătăciunea este şi o foarte bună plantă meliferă, obţinându-se circa 200 kilograme miere/hectar.

Locul în asolament - mătăciunea preferă ca plante premergătoare prăşitoarele, cărora li s-au administrat cantităţi mari de îngrăşăminte (porumb, floarea-soarelui, cartof, sfeclă etc.), cerealele de toamnă şi leguminoasele. Fiind o specie sensibilă la îmburuienare, se recomandă să urmeze după plante care lasă terenul curat de buruieni. Se va evita amplasarea culturilor după plante din aceeaşi familie, îndeosebi Melissa nofficinalis sau Nepeta cataria, în scopul prevenirii contaminării culturii cu eventuale boli comune. Nu sunt recomandate ca premergătoare nici plantele rapace, cum sunt sorgul sau gălbenelele. Mătăciunea poate reveni pe aceeaşi solă după 4-5 ani.

Fertilizarea - specia reacţionează favorabil la administrarea îngrăşămintelor. Pe solul de tip cernoziom mediu levigat de la Fundulea s-au evidenţiat influenţa pozitivă a îngrăşămintelor cu azot asupra producţiei de herba, precum şi rolul îngrăşămintelor cu fosfor, care reprezintă un element de bază al creşterii eficienţei îngrăşămintelor cu azot. Astfel, azotul în doză de 80 kilograme/hectar, aplicat pe agrofond de 45 P2O5/hectar, a determinat o creştere remarcabilă a producţiei de herba şi a producţiei de ulei volatil. Sporirea conţinutului în ulei volatil are loc numai în condiţiile aplicării îngrăşămintelor cu azot pe agrofond fertilizat cu P 45 sau P45K45 (Rey Bondrescu şi Rodica Lupeanu) sau cu gunoi de grajd (Roventa şi colaboratorii). În acest caz sunt suficiente doze mai reduse de azot de 40 kilograme/hectar. Pentru culturile de mătăciune din România se recomandă administrarea primăvara devreme a 80 kilograme azot/hectar substanţă activă (s.a.) şi toamna a 45 kilograme fosfor/hectar s.a. Dacă solurile sunt mai sărace în  substanţe nutritive, se vor aplica doze mai mari de fosfor, 60-70 kilograme/hectar s.a, şi de potasiu, 40-50 kilograme/hectar s.a. Alţi autori recomandă pentru solurile de tip cernoziom levigat doze de 50 kilograme N/hectar şi 40 kilograme P2O5/hectar, iar pentru solurile brun-roşcate de pădure 20 tone gunoi de grajd/hectar toamna şi 40 kilograme N/hectar primăvara.

Pregătirea terenului - pentru înfiinţarea culturilor de mătăciune, terenul trebuie pregătit grădinăreşte. După premergătoare timpurii, în condiţii de umiditate potrivită şi pe soluri cu textură uşoară sau mijlocie, se execută direct arătura de bază la adâncimea de 22-25 cm. Dacă solul este uscat şi prezintă o textură mijlocie spre grea, se va face mai întâi o discuire, urmând ca toamna să se efectueze arătura de bază. După recolarea premergătoarelor târzii, se execută imediat arătura de bază la adâncimea de 22-25 cm. Primăvara devreme se pregăteşte patul germinativ cu ajutorul combinatorului sau cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili. Pe solurile prea afânate şi cu umiditatea redusă, Rovenţa şi colaboratorii, Crăciun şi colaboratorii recomandă executarea tăvălugirii terenului înainte şi după semănat.

Modul de înmulţire - mătăciunea se înmulţeşte prin seminţe.

Epoca de semănat - mătăciunea se seamănă primăvara cât mai devreme, în urgenţa I. Rovenţa şi colaboratorii şi Crăciun şi colaboratorii indică semănatul primăvara, în a doua jumătate a lunii aprilie. Unii autori recomandă ca epoci de semănat atât pe cea din primăvară, cât şi pe cea din pragul iernii.

Distanţa şi adâncimea de semănat - semănatul se execută în rânduri la distanţă de 50 cm, adâncimea de semănat fiind de 1,5-2 cm în funcţie de umiditatea şi natura solului. Mătăciunea se poate semăna şi în benzi (Kotukov), alcătuite din două rânduri distanţate la 18-25 cm; între benzi se lasă intervale de 40-50 cm. După acelaşi autor, adâncimea de semănat trebuie să fie de 2-3 cm.

Norma de sămânţă - pentru un hectar sunt necesare 6-7 kilograme de sămânţă. Cercetătorii români recomandă o normă mai redusă, de 3 kilograrme/hectar. Cercetători străini recomandă o normă de 6-7 kg sămânţă/hectar, iar în cazul semănatului în benzi, 8-10 kg sămânţă/hectar. Conform Stas 4772-82, seminţele folosite ca material de înmulţire trebuie să aibă puritatea fizică de minimum 90-95% şi germinaţia de minimum 75-90%.

Lucrările de întreţinere - imediat după răsărirea plantelor se execută plivitul buruienilor pe rând şi prima praşilă mecanică. Până la apariţia butonilor florali se efectuează 2-3 praşile mecanice sau manuale. În cazul realizării şi celei de-a doua recolte de herba, după prima recoltare cultura se va prăşi mecanic şi manual. În culturile destinate producerii materialului de înmulţire, la care s-au asigurat spaţii de izolare de minimum 1.000 de metri între diferitele categorii biologice ale procesului de producere de sămânţă, cu ocazia primei praşile manuale şi a plivitului se execută şi rărirea plantelor pe rând la distanţă de 10-15 cm. Înainte de înflorit se va efectua purificarea biologică, eliminându-se din lan plantele netipice, slab dezvoltate sau bolnave şi, totodată, se vor îndepărta buruienile de carantină. (Cuscuta sp.)

Boli, dăunători, combatere - în culturile de mătăciune nu s-au semnalat boli sau dăunători care să producă daune importante.

Recoltarea/Epoca de recoltare - când materia primă vegetală este destinată producţiei de ceaiuri, recoltarea se va efectua la începutul înfloririi. (Crăciun şi colaboratorii) În scopul extragerii uleiului volatil, herba se va recolta când 50% din tulpinile principale sunt în faza de înflorit deplin. Kotukov consideră că pentru extragerea uleiului volatil momentul optim al recoltării este la apariţia butonilor florali şi nu mai târziu de începutul înfloririi. Plantele de mătăciune se recoltează pe vreme însorită, calmă, între orele 10 şi 14, când conţinutul în ulei volatil înregistrează cele mai ridicate valori. Recoltarea pe timp ploios şi cu vânt puternic duce la pierderi calitative ale uleiului volatil şi la diminuarea cu aproximativ 20% a conţinutului acestuia. Dacă recoltarea are loc în a doua sau a treia decadă a lunii iulie, în condiţii atmosferice favorabile este posibilă realizarea celei de-a doua recolte, după circa 45 de zile, la sfârşitul lunii august-începutul lunii septembrie. Pentru obţinerea seminţelor, deoarece inflorescenţele se maturează eşalonat şi există pericolul pierderii din producţia de seminţe, recoltarea se va efectua în faza când peste 60% din inflorescenţe au ajuns la maturitatea fiziologică, având aspect cafeniu.

Modul de recoltare - recoltarea materiei prime vegetale se execută cu cositoarea mecanică sau manual, cu secera, tăindu-se plantele la înălţimea de 15 cm de la sol. Ca urmare, plantele se pot regenera, în vederea obţinerii recoltei a doua. Este indicat să se recolteze numai cantitatea care se poate prelucra în aceeaşi zi, prin uscare sau distilare. De pe un hectar de mătăciune se pot obţine 150-250 qintale de herba proaspătă. Culturile semincere se recoltează cu combina C-14 sau ultimele modele de combine pentru recoltarea cerealelor păioase, reglate corespunzător. Prin tratarea plantelor maturate fiziologic în proporţie de peste 60%, cu un desicant, în concentraţie de 20%, diluat în 600 de litri de apă, se poate obţine un spor de producţie de 50% faţă de culturile netratate. (Rovenţa şi colaboratorii) Producţia medie de seminţe este de 800-1.000 kilograme/hectar.

Prelucrarea materei prime

Uscarea - materia primă vegetală de mătăciune se usucă pe cale naturală, la umbră, sub şoproane, în poduri sau în alte spaţii adecvate, aşezându-se în straturi subţiri, pe rame prevăzute cu sită. Se va evita uscarea la soare, deoarece se pierd circa 33% din conţinutul în ulei volatil. Pe cale artificială, uscarea se face la 30-35 de grade Celsius. Uscarea se consideră terminată când frunzele şi florile încep să devină sfărâmicioase, iar umiditatea plantelor nu depăşeşte 13%. Randamentul la uscare este de 2,5-5:1. De pe un hectar se pot obţine 25-45 qintale de herba uscată.

Distilarea - pentru obţinerea uleiului volatil, materia primă poate fi prelucrată în stare verde, uşor ofilită, şi în stare uscată, însă cele mai avantajoase randamente şi uleiul de cea mai bună calitate se obţin prin distilarea materiei prime în stare proaspătă. Obţinerea uleiului volatil se realizează cu ajutorul vaporilor de apă supraîncălziţi în cazane de diferite capacităţi, cu pereţi simpli sau dubli, după care amestecul de vapori de apă şi ulei este condus în vase de condensare. Uleiul separat este supus redistilării, rectificării sau distilării fracţionate sub vid. (Rovenţa şi colaboratorii) Uleiul de mătăciune se prezintă ca un lichid limpede, de culoare brunroşcată, cu miros caracteristic specific plantei şi asemănător celui de la Melissa officinalis. Are densitatea de 0,7910-0,7965 şi indice de refracţie de 1,4740.

Ambalarea, păstrarea - după uscare, din materia primă vegetală se vor îndepărta frunzele brunificate, corpurile străine organice şi minerale. Herba uscată se ambalează în saci sau saltele, care se păstrează până la expediere în încăperi uscate şi bine aerisite.

Victor VĂTĂMANU