Tehnologia de cultivare pentru muştarul alb - Sinapis alba L.

Muștarul alb se cultivă pentru seminţele sale, care sunt utilizate atât în scopuri medicinale, cât mai ales în industria alimentară. Seminţele constituie, de asemenea, materia primă pentru obţinerea uleiului folosit în industria alimentară. Seminţele de muştar mai sunt utilizate în industria conservelor şi la prepararea mustarului alimentar. Organul plantei care se utilizează este reprezentat de seminţele de muştar (Semen Sinapis albae). Seminţele conţin aproximativ 4-6% substanţe minerale.

Mucilagiile se găsesc în cantitate mare (20%). Lipidele, prezente de asemenea în seminţe, au un conţinut de 30%, ele fiind constituite din gliceridele acizilor erucic (50%), linoleic şi oleic. S-au identificat şi substanţe azotate (30%), ca sinapina - un ester al acidului sinapic şi al colinei, care este considerată un pseudoalcaloid. Principiul activ este, după cum prezintă E. Păun şi colaboratorii, sinalbina sau sinalbozida, care prin hidroliza enzimatică (datorată mirozinazei) se dedublează în glucoză, sulfat acid de sinapină şi în izotiocianat de p-hidroxibenzil, ce nu este volatil. Conţinutul principiului activ variază între 0,5 şi 1,5%. Sinapis alba este o specie anuală, erbacee, rădăcina este pivotantă şi ramificată, tupina este erectă, înaltă de 50-150 cm, ramificată, pubescentă, de formă cilindrică. Frunza este lirat-penat-fidată, cu 3-5 lobi de formă neregulată, cu marginile sectate. Floarea este constituită de patru sepale verzi, patru petale de culoare galbenă, lungi de 7-9 mm, şase stamine, dintre care patru mai lungi şi două mai scurte, ovar superior şi un pedicel pubescent, lung de 4-5 cm. Florile sunt grupate în raceme dense, care se dezvoltă pe măsură ce plantele înfloresc. Înflorirea începe din partea inferioară a racemului şi are loc în lunile iunie şi iulie. Fructul este reprezentat de o silicvă, formată dintr-o porţiune pubescentă, care în partea inferioară conţine seminţele (3-6) şi dintr-o porţiune alungită în formă de rostru, mai subţire, glabră, situată în vârful silicvei. Silicvele sunt situate alternativ pe tulpină, într-o poziţie orizontală, formând un unghi de aproape 90 de grade cu tulpina sau cu ramurile; la maturitate, se colorează în galben. Sămânţa are formă sferică sau uşor elipsoidală, iar la maturitate este galbenă.

Locul în asolament

Fiind o specie anuală, muştarul alb va fi inclus în asolmentul de câmp. Deşi nu manifestă cerinţe deosebite faţă de planta premergătoare, totuşi cele mai bune rezultate se obţin în cazul în care se cultivă după cereale sau după prăşitoare, care lasă terenul curat de buruieni. Muştarul alb nu trebuie semănat după crucifere şi după mac, din cauza unor boli şi dăunători comuni, precum şi impurificării prin samulastră. Va reveni pe acelaşi teren numai după 4-5 ani.

Fertilizarea

Muştarul alb reacţionează favorabil la aplicarea îngrăşămintelor. După unii autori, gunoiul de grajd trebuie aplicat la planta premergătoare, fiind o sursă de buruieni pentru muştar. Îngrăşămintele cu azot contribuie la dezvoltarea plantelor, dar aplicate în exces prelungesc perioada de vegetaţie şi influenţează nefavorabil acumularea uleiului gras. După unii autori, pe solurile amendate este necesară şi aplicarea borului, microelementul care contribuie la dezvoltarea plantelor şi la realizarea de producţii ridicate. Se recomandă fertilizarea cu 100 kilograme azotat de amoniu/hectar şi cu 200 kilograme superfosfat/hectar, acesta din urmă contribuind la o bună fructificare. S-a evidenţiat că fertilizarea cu N:P:K în raport de 1:1:1 a dus la sporirea producţiei de seminţe. Cercetările efectuate la Fundulea, referitoare la eficacitatea aplicări azotului, au arătat că dozele de N40 - N80 sunt economiice şi eficiente, contribuind la realizarea unui spor de producţie de 15%. Eficacitatea îngrăşămintelor cu azot a oscilat în funcţie de condiţiile climatice, îngrăşămintele fiind mai bine valorificate în anii cu precipitaţii mai bogate.

Lucrările solului

Acestea diferă în funcţie de planta premergătoare. Dacă planta premergătoare părăseşte terenul devreme, îndată după recoltare, se ară la adâncimea de 22-25 cm sau cât permite starea de umiditate a terenului, astfel ca arătura să fie de bună calitate, fără bolovani. Până toamna terenul se va lucra cu discul urmat de grapa cu colţi reglabili, pentru distrugerea buruienilor şi afânarea solului. Dacă planta premergătoare se recoltează târziu, se ară cu plugul urmat de grapă. Primăvara devreme se grăpează cu grapa cu colţi, iar cu o zi înaintea semănatului se lucrează cu combinatorul sau cu discul, urmat de grapa cu colţi reglabili. Prin lucrările de pregătire a patului germinativ se urmăresc mărunţirea şi o bună nivelare a solului, creându-se condiţii pentru o răsărire uniformă.

Modul de înmulţire

Muştarul alb se înmulţeşte prin seminţe, semănate direct în câmp.

Epoca de semănat

Aceasta se situează primăvara devreme, în urgenţe I în zona din sudul ţării, imediat ce se poate intra în câmp. Dacă se întârzie semănatul, temperaturile ridicate, mai ales dacă sunt asociate cu un deficit de umiditate, influenţează negativ creşterea şi dezvoltarea plantelor, acestea îşi reduc talia, iar producţia scade cu 50-75%. Se afirmă că prin semănatul timpuriu plantele sunt mai puţin expuse atacului bolilor şi dăunătorilor.

Distanţa şi adâncimea de semănat

Muştarul alb, după unii cercetători, trebuie semănat la distanţă de 12,515 cm între rânduri pe solurile curate de buruieni. Pe solurile cu rezervă de buruieni se seamănă în rânduri rare, distanţate la 30-35 cm, pentru a putea efectua lucrările de întreţinere, metodă utilizată la Fundulea. Cercetările referitoare la stabilirea distanţei optime de semănat au evidenţiat faptul că se realizează producţii mai ridicate prin semănatul în rânduri dese la 12,5-25 cm. Distanţa optimă de semănat este de 25-50 cm, iar adâncimea de semănat de numai 1 cm. Cercetătorii de la Fundulea au evidenţiat că adâncimea de semănat trebuie să fie de 2-3 cm în regiunile mai umede şi de 3-4 cm în zonele de câmpie.

Norma de sămânţă

Se recomandă o normă de sămânţă diferenţiată în funcţie de gradul de pregătire al terenului, fiind indicate 12 kilogarme de sămânţă în condiţii agrotehnice optime şi 15 kilograme în condiţii mai puţin favorabile. Norma de sămânţă indicată este de 11-13 kilograme/hectar la o distanţă de 50 cm şi de 17-20 kilograme/hectar la distanţă de 25 cm între rânduri. Seminţele trebuie să îndeplinească indicii de calitate prevăzuţi în STAS şi anume puritatea fizică de 95-97% şi germinaţia de 80-90% pentru clasele 1 şi a 2-a. Semănatul se poate efectua cu semănătorile SUP - 21 sau SUP - 29.

Lucrările de întreţinere

Imediat după răsărirea mustarului alb se execută o lucrare de grăpare perpendicular pe direcţia rândurilor, pentru distrugerea buruienilor încolţite. Dacă este semănat în rânduri dese, muştarul alb se pliveşte, iar dacă se seamănă în rânduri rare se prăşesc intervalele dintre rânduri şi se pliveşte pe rând. În general, se aplică un plivit şi două praşile. Muştarul alb poate fi şi erbicidat, cu produsele recomandate de specialiştii agronomi din zonă. Erbicidul se dizolvă în 600-800 de litri de apă şi se încorporează imediat la adâncimea de 8-10 cm.

Bolile muştarului alb

Acestea sunt: mana cruciferelor (Peronospora brassicae Gaum); albumeala cruciferelor (Albugo candida) - prevenirea bolii se face prin măsuri de igienă culturală şi o agrotehnică corespunzătoare - arătura adâncă, semănat timpuriu, respectarea rotaţiei culturilor, distrugerea buruienilor crucifere din jurul culturilor - combaterea se face prin tratarea seminţelor cu oxiclorura de Cu 50 - 0,5%; făinarea (Erysiphe communis) - combaterea se face prin tratamente cu sulf muiabil 80, în concentraţie de 0,3-0,4% în 2-3 stropiri; pătarea neagră (Alternaria bassicae - Berk Sacc.) - prevenirea bolii se va face prin evitarea cultivării muştarului alb pe terenuri joase şi umede şi se recomandă recoltarea timpurie în caz de atac intens; o altă măsură o reprezintă dezinfectarea seminţelor cu apă caldă, de 50 grade Celsius, timp de 20 de minute, urmată de cufundarea în apă rece timp de 2-3 minute); putrezirea albă a tulpinilor (Sclerotinia sclerotiorum - Lib. de Bary) - prevenirea bolii se face prin rotaţia culturilor, evitarea terenurilor joase şi umede şi eliminarea din lan a plantelor bolnave). Dăunătorii culturii de muştar alb sunt reprezentaţi de: puricii de pământ (Phylotreta atra F şi Ph nemorum L.); viespea rapiţei (Athalia colibri Christ.), gândacul roşu al rapiţei (Entomoscelis adonidis Pall.); gândacul lucios al rapiţei (Meligethes aeneus F.) - se combate prin măsuri de igienă culturală; Athalia rosae L. - ca măsuri preventive se recomandă asolamentul şi rotaţia culturilor, precum şi măsurile de igienă culturală. În depozite, seminţele pot fi atacate de Stegobium paniceum L. (tocilarul făinoaselor). Larvele fac galerii, care devin toxice pentru consumul alimentrar şi depreciate calitativ.

Recoltare

Epoca de recoltare - epoca optimă este situată în faza maturizării depline a seminţelor, care se colorează în galben auriu, întreaga plantă find de culoare galbenă. Această epocă este recomandată în cazul în care cultura se recolteză cu combina. Dacă recoltarea se face în două faze, se va începe mai devreme de epoca indicată, prin tăiere cu cositoarea şi se va treiera pe brazdă. Modul de recoltare - pentru evitarea pierderilor prin scuturare, muştarul alb se va recolta dimineaţa pe rouă. După unii autori, pentru economisirea cheltuielilor de uscare a seminţelor, evitarea pierderilor prin scuturare şi a cheltuielilor de uscare, se recomandă tratarea culturii cu Regflone 3 litri/ha înainte de recoltare, fapt ce creează posibilitatea recoltării muştarului cu 10 zile mai devreme. În urma aplicării desicantului în toate organele plantei, umiditatea s-a redus cu peste 50% comparativ cu martorul netratat. În urma aplicării desicantului, s-a obţinut o producţie de seminţe superioară martorului cu 200 kilograme.

Prelucrarea materiei prime

Condiţionarea - după recoltare, condiţionarea seminţelor este obligatorie. Se pot utiliza în acest scop selectoarele pentru cereale sau vânturători. Uscarea - după condiţionarea seminţelor, acestea se aşază în strat subţire pentru uscare, astfel ca umiditatea să ajungă la 10%, atât cât este prevăzută de STAS. Ambalarea, păstrarea - seminţele se ambalează în saci şi se păstrează în magazii curate şi uscate.

Victor VĂTĂMANU