Tehnologia de cultură a căpşunului în spaţii protejate

1/6/2021

Cultura căpşunului în spaţii protejate este răspândită pe plan mondial, deoarece prin cunoşterea şi aplicarea corectă a tehnologiei respective se obţin producţii foarte economice, iar maturarea fructelor se face cu 2-3 săptămâni mai devreme. (M. Diaconeasa şi colaboratorii)

Tipuri de adăposturi pentru cultura protejată a căpşunului: solariile

Pentru cultura protejată a căpşunului sunt folosite: solar individual de volum mic (lărgimea 2,4 m, înălţimea 1,4 m, lungime 30 m), solar individual de volum mare (lărgimea de 5,5 m, înălţimea de 2,5 m, lungimea 30 m), solar bloc (înălţimea 3 m, lungimea 30 m, lăţimea unei travee 3 m) şi tunel obişnuit.

Tipul de solar exercită o foarte mare influenţă asupra culturii căpşunului. La fiecare tip se pretează un anumit soi pentru a obţine recolte bune. Mult timp, cel mai adecvat soi pentru cultura căpşunului în solarii a fost Gorella. Dacă analizăm influenţa tipului de solar asupra procentului de fructe legate, în solarul individual de volum mic şi în cel de volum mare, fructele leagă în proporţie de 63,33% şi, respectiv, 64,33%, iar în tunel obişnuit, în proporţie de 41,33%. Ca urmare a procentului de fructe legate, producţia absolută de fructe este şi ea influenţată de tipul de solar. Astfel, producţiile cele mai mari se obţin în cazul plantării căpşunului în solarii individuale de volum mic, unde producţia relativă creşte până la 123% faţă de producţia obţinută în tunele obişnuite, considerată martor. În general, sporul de producţie în solariile de volum mare este de 2,5-3,4 t/ha.

Alegerea soiurilor

În solarii, factorii de climă, constând din temperatură şi umiditate, pot fi dirijaţi într-o anumită măsură. Factorul lumină nu poate fi dirijat; de aceea, din acest punct de vedere, comportarea soiurilor în solarii este diferită în funcţie de zona de cultivare a căpşunului. Pentru fiecare zonă se stabilesc anumite soiuri. În condiţiile din România s-au făcut studii în cultura protejată asupra unor soiuri timpurii şi a unor soiuri semitardive, unde potenţialul lor productiv este mult superior soiurilor timpurii. Necesarul temperaturii active pentru începutul vegetaţiei se manifestă în limite foarte strânse de la soi la soi, acestea fiind de circa 50-78 ̊C.Potenţialul biologic de producţie al soiurilor este diferit. Ceea ce se cunoaşte cu exactitate este faptul că în anul I se obţin rezultate de producţie bune şi foarte bune, iar în anul al doilea de cultură rezultatele de producţie se reduc, uneori chiar şi la jumătate. Dacă în anul I de rod greutatea medie a fructelor la unele soiuri de căpşun este cuprinsă între 9,5 şi 14,1 grame, în anul al doilea, greutatea medie a fructelor scade aproape la jumătate, devenind necorespunzătoare.

Plantarea

Se face pe un teren modelat sau nemodelat. Cele mai bune rezultate se obţin la plantarea pe teren modelat, unde sporurile de producţie pot fi mai mari cu 2,8-3,7 t/ha, în funcţie de soiul cultivat. Aceste sporuri se datorează condiţiilor mai bune de aeraţie şi căldurii create prin modelarea terenului, precum şi schemei de plantare, care a asigurat un număr de 2.900 plante/ha în plus faţă de schema de plantare în teren nemodelat.

Prin modelarea terenului s-au realizat, în sol, la adâncimea de 15 cm, temperaturi mai mari cu 6-7 ̊C, care au grăbit coacerea fructelor cu 3-8 zile faţă de varianta cu teren nemodelat. Schemele şi distanţele de plantare variază în funcţie de lărgimea solarului, vigoarea soiului şi lăţimea brazdei (în cazul terenului modelat). Dacă brazda are lăţimea de 50 cm, se foloseşte plantarea în benzi de câte două rânduri, la distanţă de 75 cm între benzi, 25 cm între rândurile din brazdă şi 20 cm între plante pe rând.

În solarul larg de 2,4 m se plantează două benzi de căpşun a câte trei rânduri, la distanţe de 60 cm între benzi, 30 cm între rândurile din bandă şi 25-30 cm pe rând. În solarul larg de 5,5 m, cele mai bune rezultate se obţin cu benzile de trei rânduri, iar în solarul larg de 7 m, cu benzile de 4 rânduri. Distanţele dintre benzi variază între 7 şi 85 cm, cele dintre rânduri, în cadrul benzii, de la 25 la 35 cm, iar dintre plante pe rând de la 20 la 30 cm.

Stabilirea epocii optime de plantare

În vederea folosirii raţionale a solarului, plantarea căpşunului se va face după o cultură premergătoare (salată, varză timpurie, conopidă).

La plantare se folosesc stoloni frigoconservaţi (refrigeraţi) sau stoloni menţinuţi în stolonieră şi recolatati (întârziat) de aici. Cele mai bune rezultate în privinţa prinderii la plantare, a producţiei de fructe şi a greutăţii fructelor s-au obţinut atunci când plantarea s-a efectuat în jurul datei de 1 iunie.

Cu cât plantarea se face mai târziu (spre 1 iulie), cu atât prinderea la plantare este mai slabă. Se poate aprecia deci că epoca optimă de plantare în solar este în jurul datei de 1 iunie. În România, la acoperirea solarului pentru protejarea culturii de căpşun se foloseşte, în exclusivitate, ca şi în legumicultura, folia de polietilenă transparentă. Acoperirea solarului se face începând cu decada a II-a lunii februarie, în funcţie de zonă, dar nu mai târziu de 1-3 martie, deoarece producţia timpurie este strâns legată de data protejării culturii. Dacă solarul se acoperă mai devreme de 15 februarie, există riscul ca florile să fie afectate de îngheţurile de revenire din luna martie, iar protejarea întârziată (după 5-10 martie) este neeconomică, deoarece circa 50% din producţia obţinută se suprapune cu producţia soiurilor extratimpurii din cultura obişnuită, neprotejată.

Lucrări de îngrijire după acoperirea solarului

După acoperirea solarului, cultura de capşun se greblează, strângându-se frunzele uscate, care se scot din solar. În prima decadă a lunii martie se face o fertilizare suplimentară cu 250 kg azotat de amoniu la hectar, care se încorporează în sol printr-o praşilă manuală. Aerisirea se face zilnic, pentru a preveni condensul excesiv şi ridicarea temperaturii la peste 20-30 ̊C. Împotriva condensului, aerisirea se începe dimineaţa, dar cu atenţie, astfel ca plantele să nu vină în contact direct cu curenţii reci de aer. Aerisirea se va face pe la capetele solarului, iar dacă este cazul, şi lateral. În perioada înfloritului, deschiderea solarului permite pătrunderea albinelor, care fac polenizarea. La o polenizare insuficientă, fructele rămân mici şi diforme. Albinele nu vizitează plantele şi florile umede. De accea, aerisirea mai intensă în perioada înfloritului are şi rolul de a preveni umezirea frunzelor datorită higroscopicităţii prea ridicate a aerului din solar. Celelalte lucrări de îngrijire (mulcirea cu paie sau folie de polietilenă neagră la începutul înfloritului, irigarea, tratamentele fitosanitare) se efectuează ca şi la cultura de câmp. În orele din zi cu insolaţie puternică este interzisă efectuarea stropirilor cu insectofungicide, pentru a preveni apariţia arsurilor pe frunze. După recoltarea fructelor, cultura se desfiinţează sau mai poate fi menţinută încă un an, dacă la plantare s-a folosit material genetic special realizat.

Cultura căpşunului în tunele acoperite cu plastic

Pe suprafeţe mici, în grădinile populaţiei, căpşunul se poate cultiva, cu rezultate bune, şi în tunele din plastic cu volum mic, simple sau duble. Tunelul simplu are o lărgime de 50 cm şi acoperă două rânduri de căpşun distanţate la 25 cm. Acest tunel se confecţionează uşor, este ieftin şi accesibil fiecărei gospodării. Scheletul de susţinere este format din nuiele de salcie, răchită sau alun, groase de 1,5-2 cm şi lungi de 1,7 metri, care se înfig în pământ cu ambele capete (tip coviltir) la distanţe de câte un metru. Nuielele pot fi înlocuite cu fier beton de 6-8 mm diametru, care poate fi utilizat mai mulţi ani. Pentru acoperirea adăpostului, care se face în ultima decadă a lunii februarie sau prima decadă a lunii martie, se foloseşte folie de polietilenă transparentă, groasă de 0,05-0,1 mm şi cu lăţimea de 1,40 metri. Aerisirea se face, la început, prin deschiderea tunelului la capete, iar apoi prin ridicarea foliei de polietilenă în fiecare dimineaţă, după încălzirea aerului şi reaşezarea ei spre seară, înainte de răcirea atmosferei. În timpul cât adăpostul este deschis, se fac lucrările de prăşit, udat, tratamente fitosanitare etc. În acest tip de tunel, coacerea fructelor este grăbită cu 6-10 zile faţă de cultura în câmp deschis. Efectul de protejare a plantelor, de stimulare a creşterii acestora şi de grăbirea a coacerii fructelor se datorează acumulării energiei calorice în cursul zilei, cu deosebire în sol şi menţinerii în mare măsură a acesteia şi în cursul nopţii, când temperatura din tunel este mai ridicată cu 4-8 grade Celsius decât cea din exterior.

Victor VĂTĂMANU

0 Comments

articole

Tehnologia de cultură a căpşunului în spaţii protejate

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT