Tehnologia de cultură a castraveţilor în câmp în sistem convenţional şi sistem ecologic

Culturile premergătoare culturii de castraveţi în câmp se clasifică în: premergătoare foarte bune, bune, medii şi contraindicate. Culturile foarte bune premergătoare, după cum prezintă Diana Maria Necula şi colaboratorii, sunt: legumele vărzoase (varza şi conopida) şi cartofii. Culturi bune premergătoare sunt culturile de legume rădăcinoase (morcov, pătrunjel, ţelină, sfeclă roşie etc.), leguminoasele anuale (mazăre, fasole) şi ceapă.

Cultura medie premergătoare este cultura de lucernă în primul an de după desţelenire. Sunt total contraindicate ca premergătoare culturile de legume solano-fructoase (tomate, ardei, vinete) şi legumele bostănoase (castraveţi, dovlecei, pepeni etc.).

Aplicarea îngrăşămintelor - pentru cultura de castraveţi în câmp se pot aplica îngrăşăminte organice şi îngrăşăminte chimice. Îngrăşămintele organice se aplică în funcţie de starea de fertilitate a solului, astfel: pe solurile cu stare de fertilitate scăzută se aplică o doză de 40-60 t/ ha; pentru solurile cu stare de fertilitate medie asolului se aplică 30-40 t/ha; pentru solurile cu o bună stare de fertilitate a solului se pot administra 20-30 t/ha; în cazul solurilor cu o stare de fertilitate ridicată a solului se aplică circa 20 t/ha. În condiţiile aplicării de îngrăşăminte chimice, în funcţie de starea de fertilitate a solului se pot aplica următoarele doze: pentru fertilitate scăzută se aplică 120-145 kg/ha N, 90-130 kg/ha P2O5 şi 110140 kg/ha K2O; pentru fertilitate medie, se aplică: 85-115 kg/ha N, 70-115 kg/ha P2O5 şi 85-120 kg/ha K2O; pentru fertilitate bună, se aplică: 60-85 kg/ha N, 55-80 kg/ha P2O5 şi 65-90 K2O; pentru fertilitate ridicată a solului se vor aplica 0-50 kg/ha N, 0-40 kg/ha P2O5 şi 0-35 kg/ha K2O. În tehnologiile ecologice nu se aplică îngrăşăminte chimice de sinteză. În locul acestora se folosesc substanţe fertilizante produse în regim ecologic, aplicate în perioadele şi dozele recomandate de cercetarea ştiinţifică de profil. Fertilizarea de bază cu îngrăşăminte chimice/organice se execută cu tractorul de 55-75 CP în agregat cu maşina de administrat îngrăşăminte organice/chimice.

Lucrările solului

Se împart în funcţie de momentul aplicării în: lucrări executate toamna şi lucrări executate primăvara.

Lucrări executate toamna

Sunt reprezentate de: mobilizarea solului (discuitul), nivelarea de întreţinere, fertilizarea de bază, arătura adâncă şi subsolajul (afânarea adâncă). Mobilizarea solului (discuitul) se execută pentru desfiinţarea culturii anterioare, mărunţirea resturilor vegetale şi afânarea solului în vederea nivelării. Această lucrare se execută cu tractorul de 55-75 CP în agregat cu grapa cu discuri şi grapa rotativă. Epoca de executare este mediat după eliberarea terenului de cultura anterioară, iar adâncimea de lucru este de 7-12 cm. Nivelarea de întreţinere se execută în scopul corectării denivelărilor produse de lucrările solului şi de modelarea terenului, precum şi pentru asigurarea condiţiilor optime de irigare a culturii. Această operaţiune se execută cu agregatul format din acelaşi tip de tractor şi nivelator.

Fertilizarea de bază în sistem convenţional se face cu îngrăşăminte chimice aplicate cu tractorul de 55-75 CP în agregat cu maşina de administrat îngrăşăminte chimice. În sistem ecologic, fertilizarea se face cu îngrăşăminte organice, aplicate cu acelaşi tip de tractor în agregat cu maşina de administrat îngrăşăminte organice (gunoi de grajd). Arătura adâncă, executată la adâncimea de 28-30 cm, are ca scop afânarea solului şi încorporarea îngrăşămintelor; aceasta se execută cu agregatul format din tractorul de 55-75 CP, plug şi grapa stelată. Subsolajul sau afânarea adâncă se recomandă a se executa o dată la 3-4 ani, îndeosebi pe solurile grele, cu acelaşi tip de tractor în agregat cu maşina de afânat solul.

Lucrări executate primăvara

Aceste lucrări sunt reprezentate de: pregătirea patului germinativ, ebicidarea solului, deschiderea rigolelor şi modelarea solului. Pregătirea patului germinativ se execută pentru asigurarea unui sol corespunzător plantării răsadurilor. Lucrarea se efectuează cu agregatul format din tractor de 55-75 CP şi combinator sau freza. Epoca de executare a acestei lucrări este luna aprilie, decada a III-a. Erbicidarea solului se face cu produse autorizate şi în doze recomandate de specialiştii horticoli. Deschiderea rigolelor se execută pentru modelarea solului cu ajutorul agregatului format din acelaşi tip de tractor, urmat de maşina de deschis rigole. Adâncimea de lucru este de 18-20 cm, iar epoca de executare este luna aprilie, decada a III-a. Modelarea solului se face pentru asigurarea condiţiilor de plantare a răsadurilor cu ajutorul agregatului format din tractorul de 55-75 CP şi maşina de modelat solul. Ca epoca de executare este tot luna aprilie, decada a III-a.

Înfiinţarea culturii

Epoca de plantat se stabileşte astfel ca plantele să nu fie afectate de brumele târzii de primăvară (în sol la adâncimea de 8-10 cm să se realizeze o temperatură de 10-12 grade Celsius). Epoca optimă este prima decadă a lunii mai. Densitatea plantelor are drept scop asigurarea unei densităţi de 133-148 mii plante/hectar pentru soiurile tip cornişon, iar pentru soiurile cu fructe mijlocii, desimea plantelor este de 33-36 mii plante/hectar. Tehnica de plantare are drept scop modul de înfiinţare a culturii: fie mecanizat, la o adâncime de 3-4 cm, cu 60-70 cm între rânduri, folosind 4-6 kilograme sămânţă la hectar, după care se recomandă obligatoriu tăvălugitul, fie manual, semănad la 60-70 cm între rânduri şi la 40-44 cm între plante/rând.

Întreţinerea culturii

Lucrările care se execută pentru întreţinerea culturii de castraveţi în câmp sunt: udarea, completarea golurilor, fertilizări faziale, prăşitul în vegetaţie, irigarea culturii, erbicidarea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor. Udarea culturii de castraveţi în câmp se aplică după semănat/plantat, pentru asigurarea unei răsăriri uniforme şi rapide a acesteia. Udarea se poate realiza manual (1-2 litri apă/plantă), pe rigole (150-200 metri cubi/hectar) sau prin picurare (pentru a economisi apă). Completarea golurilor se face cu seminţe umectate şi preîncolţite sau cu un răsad din cadrul aceluiaşi cultivar. Momentul executării acestei lucrări este la 2-3 zile după plantare şi se execută manual. Fertilizările faziale pot fi asociate cu tratamentele fitosanitare şi se execută cu tractorul de 40-45 CP (legumicol) în agregat cu maşina de aplicat tratamente fitosanitare. În sistem convenţional, în cursul vegetaţiei se recomandă aplicarea de îngrăşăminte complexe în primele faze de creştere, până la începerea fructificării şi în timpul fructificării. În sistem ecologic se utilizează numai produse specifice realizate în regim ecologic, în doze recomandate de cercetarea tehnică de profil. Prăşitul în vegetaţie (dacă nu se montează folia de mulcire) se recomandă a se efectua ori de câte ori este nevoie, de regulă 2-3 praşile mecanice şi 1-2 praşile manuale între rânduri, dar numai până când creşterile vegetative permit, astfel încât să nu fie deranjaţi vrejii. La primele două praşile, adâncimea de lucru este de numai 3-4 cm, pentru a proteja sistemul radicular al plantelor. Irigarea culturii se efectuează ori de câte ori este nevoie, cu preponderenţă în perioada creşterii fructelor. În general, se recomandă udarea prin picurare, asigurându-se în mod constant necesarul de apă al plantei.

Irigarea se execută de la înfiinţarea culturii până la sfârşitul perioadei de vegetaţie, o dată sau de două ori pe săptămână, în funcţie de nebulozitatea şi de condiţiile meteo/umiditatea atmosferică. Cantitativ, se administrează 1,5-2 litri apă/plantă, la o presiune de 1-1,2 atmosfere, iar în perioada formării şi creşterii intensive a fructelor dozele de apă se vor mări. Erbicidarea se recomandă a fi executată înaintea deschiderii rigolelor, cu erbicide specifice culturii. Ea se execută cu tractorul de 55-75 CP, în agregat cu maşina de erbicidat. Combaterea bolilor şi dăunătorilor este o verigă importantă a tehnologiei de cultivare a castraveţilor în câmp. Cele mai frecvente boli la cultura castraveţilor în câmp sunt: mozaicul castraveţilor, pătarea unghiulară a frunzelor, putrezirea seminţelor şi căderea plăntuţelor, mana castraveţilor, făinarea, antracnoza, putregaiul cenuşiu, alternarioza. Dăunătorii culturii castraveţilor sunt reprezentaţi de: coropişniţa, musculiţa albă, păianjenul roşu comun, păduchele verde, tripsul tutunului. Lucrarea se execută cu tractorul de 40-45 CP, în agregat cu maşina pentru tratamente fitosanitare. Combaterea chimică, aplicată în sistem convenţional, se poate realiza cu ajutorul fungicidelor şi insecticidelor omologate şi în doze recomandate de specialiştii fitosanitari de la nivelul fiecărui judeţ al ţării. În sistem ecologic se folosesc doar produse specifice realizate în regim ecologic, aplicate în perioadele şi dozele recomandate de cercetarea tehnică de profil. Evaluarea producţiei - pentru evaluarea producţiei de castaveti, se va ţine seama de următoarele date: densitatea (în mii plante/hectar) la înfiinţare; densitatea (în mii plante/hectar) la recoltare; numărul de fructe (inflorescenţe) per plantă; numărul de fructe/inflorescenţe; greutatea medie a unui fruct (grame); producţia per plantă (grame) şi, desigur, producţia calculată (tone/hectar). Recoltarea castraveţilor cultivaţi în câmp se face manual, eşalonat, pe măsură ce fructele ajung la maturitatea de consum, în funcţie de cultivar şi scop. În sistem convenţional, producţia este de 8-10 t/ha, când fructele sunt mici, şi 18-25 t/ha când fuctele sunt mari. În sistem ecologic, producţiile estimate sunt cu circa 20-25% mai mici decât cele obţinute în sistem convenţional.

Victor VĂTĂMANU