Tehnologia de cultură a ovăzului de toamnă și de primăvară

​Având în vedere faptul că, în comparație cu grâul și orzul, ovăzul este mai puțin pretențios față de sol, dând bune rezultate inclusiv pe soluri cu fertilitate mai redusă și cu aciditate mai pronunțată, în contextul în care regimul hidric se constituie ca principal factor limitativ al obținerii de producții economice, cultivarea acestuia este recomandată pe solurile mai sărace din zonele cu climat mai umed, cu frecvență scăzută a verilor secetoase.

​Noile soiuri de ovăz de primăvară permit extinderea culturii de ovăz de primăvară și în alte județe din vestul și sud-vestul țării.
 
Amplasarea culturii
Întreaga suprafață cu ovăz de toamnă și primăvară se recomandă a fi amplasată în cadrul rotației culturilor din asolamentele organizate.
În ordinea favorabilității, premergătoarele pentru ovăzul de toamnă și primăvară sunt: - foarte bune (leguminoasele pentru boabe); - bune (plantele furajere, care eliberează terenul devreme (cu precădere pentru ovăzul de toamnă); - satisfăcătoare (porumbul netratat cu erbicide triazinice).
După sfecla de zahăr furajeră și după el însuși, ovăzul poate fi cultivat după un interval de minimum 3-4 ani, în vederea prevenirii infestării puternice cu nematozi. Ovăzul, fiind o plantă rapace, se recomandă ca după el să fie amplasate culturi amelioratoare.
 
Aplicarea îngrășămintelor și amendamentelor
Pentru realizarea de producții constante și economice se recomandă aplicarea a 40-60 kg/hectar N și 60-70 kg/hectar P2O5, în funcție de planta premergătoare și de nivelul de fertilizare organo-minerală a acestuia.
Pe solurile deficitare în potasiu (cu conținutul în potasiu schimbabil mai mic de 150 ppm) se vor administra 40-50 kg/hectar K2O.
Îngrășămintele cu fosfor și potasiu se aplică toamna sub arătura de bază, iar cele cu azot primăvara (la ovăzul de primăvară inaintea semănatului).
Ovăzul valorifică foarte bine efectul remanent al fertilizării organice. Deși este mai puțin sensibil decât alte cereale păioase la reacția acidă a solului, ovăzul răspunde totuși pozitiv la corectarea acesteia prin amendare. Pe terenurile recent amendate este de preferat amplasarea altor culturi ce răspund mai bine noilor condiții create.
 
Lucrările solului
Lucrările solului pentru cultura ovăzului de toamnă se diferențiază în funcție de planta premergătoare.
După recoltarea premergătoarelor timpurii, solul se lucrează imediat cu grapa cu discuri și se efectuează arătura mai târziu (după 10-15 zile), când mijloacele mecanice devin disponibile. Până la pregătirea patului germinativ, solul se lucrează superficial, de regulă după ploi, în scopul mărunțirii bulgărilor, nivelării terenului și distrugerii buruienilor. Pregătirea patului germinativ se efectuează în ziua sau preziua semănatului, prin lucrări specificice cu combinatorul sau cu grapa cu discuri.
După premergătoare care eliberează terenul târziu (porumb) lucrările solului se diferențiază în funcție de conținutul în umiditate, prezența resturilor vegetale, compactarea solului și timpul disponibil până la semănat, astfel:
- discuirea solului și efectuarea imediată a arăturii la 18-20 cm adâncime, în cazul în care acesta se realizează în bune condiții datorită umidității suficiente a solului. Pregătirea patului germinativ se face prin lucrarea cu grapa cu discuri, în agregat cu grapa cu colți, iar ultima lucrare se efectuează cu combinatorul;
- lucrarea cu grapa grea cu discuri., prin două treceri perpendiculare, urmată de o altă lucrare tot cu grapa cu discuri ușoară până la realizarea cerințelor privind mărunțirea solului și a resturilor vegetale în vederea realizării patului germinativ. Înlocuirea arăturii prin lucrarea cu grapa cu discuri se face în cazul toamnelor secetoase, când sunt cantități reduse de resturi vegetale pe teren și pe solurile cu compactare redusă.
Pentru ovăzul de primăvară, se recomandă ca după executarea arăturii la 18-20 cm, aceasta să fie discuită încă din toamnă, pentru reducerea lucrărilor de pregătire a patului germinativ în primăvară, având în vedere faptul că semănatul acestei culturi se incadrează în prima urgență.
Pregătirea patului germinativ se efectuează în ziua sau preziua semănatului, prin lucrări specifice cu combinatorul sau cu grapa cu discuri (în funcție de gradul de tasare a solului) în agregat cu grapa cu colți, astfel ca să se realizeze o suprafață nivelată, cu un strat bine mărunțit pe adâncimea de semănat.
 
Sămânța și semănatul
La semănat se folosește sămânța certificată din soiurile zonate, cu valoare culturală conform normelor în vigoare. Epoca de semănat este 1-10 octombrie pentru ovăzul de toamnă, iar pentru ovăzul de primăvară se plasează cat mai devreme, în prima urgență, de îndată ce condițiile climatice și starea terenului permit executarea unor lucrări de bună calitate.
Densitatea la semănat este de 400-500 boabe germinabile/metrul pătrat. În toamnele, respectiv primăverile secetoase, norma de sămânță va fi majorată cu 10 %. Adâncimea de semănat este de 3-4 cm, iar distanța între rânduri de 12,5 cm
 
Recoltarea
Se face mecanizat cu combine de ultimă generație, când boabele de la varful paniculului sunt ajunse la maturitate, iar celelalte boabe au culoarea caracteristică soiului și sunt de consistență făinoasă.
 
Particularitățile producerii de sămânță
Alegerea terenului - se aleg terenuri plane, cu fertilitate mijlocie și umiditate suficientă. Se recomandă mult solurile lutoase și luto-nisipoase. Izolarea - pentru evitarea impurificărilor biologice și mecanice, loturile semincere din toate categoriile biologice se izolează la minimum 4 metri față de alte soiuri din aceeași specie sau alte culturi de cereale păioase.
Rotația - în scopul prevenirii atacului cu nematozi, loturile semincere cu ovăz nu se vor amplasa după sfecla de zahăr și furajeră pentru producerea de rădăcini, butași sau seminceri sau după el însuși, la un interval mai scurt de 3-4 ani. Impurificările biologice din samulastră și atacul unor boli se evită respectând recomandarea ca ovăzul pentru sămânță să nu revină după alte cereale păioase la intervale mai scurte de 2 ani. Cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele, culturile timpurii, floarea soarelui și cartofii. Porumbul corespunde numai dacă nu a fost tratat cu erbicide triazinice.
Lucrările solului, fertilizarea, pregătirea seminței, epoca optimă de semănat, distanța între rânduri, norma de sămânță și adâncimea de semănat sunt cele recomandate pentru cultura ovăzului de consum.
Combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor se face după recomandările date pentru cultura de consum, cu precizarea ca pentru loturile semincere aceste lucrări vor fi aplicate cu prioritate, respectănd normele, substanțele și dozele optime.
Purificarea biologică - se face la începutul maturitășii în pârgă, eliminând plantele atipice și cele aparținând altor specii de cereale păioase. Eliminarea se face prin smulgerea plantelor și scoaterea lor la marginea lanului.
O dată cu purificarea se elimină din lan și odosul (Avena fatua). Plantele de odos sunt mai timpurii decât ovăzul, sunt mai înalte, spiculetele au perișori și boabe negre.
Recoltarea se face la maturitatea deplină a boabelor, când acestea au umiditatea de 14 - 15 %. Se acordă atenție corespunzătoare combinelor și în special, a aparatului de tăiere, știind că ovăzul este sensibil la scuturare.
 
Victor Vătămanu