Tehnologia de cultură a reventului Rheum palmatum L.

Originar din Extremul Orient (China), reventul a fost adus în Europa, unde se întâlneşte numai în cultură. Reventul este o plantă medicinală erbacee, perenă, cultivată pentru rădăcina sa (Radix Rhei), care are proprietăţi laxativ-purgative datorate unor compuşi antrachinonici (2-4%) şi care se utilizează la prepararea de siropuri, extracte şi tincturi. Soiul cultivat - materialul existent în cultură - reprezintă o populaţie cunoscută sub numele „De Braşov“, după numele zonei în care planta găseşte cele mai favorabile condiţii

Amplasarea culturii

Cerinţele biologice şi amplasarea teritorială - reventul este mare iubitor de umiditate, de aceeea, după cum prezintă Maria Verzea şi colaboratorii, se recomandă amplasarea culturii în zonele deluroase şi în depresiuni intramontane, caracterizate prin umiditate ridicată în atmosferă şi în sol (zona subcarpatică şi estul Transilvaniei, unde precipitaţiile depăşesc 700 mm anual). Plantă foarte viguroasă, care în anul I formează o bogată rozetă de frunze mari, iar în anul al II-lea şi următorii rădăcini napiforme lungi de 0,5-1 metru, cu diametrul de 3-5 cm şi dezvoltare laterală pe 1-1,5 m, reventul are nevoie de soluri adânci, fertile, semipermeabile, bogate în calciu.

Locul în asolament

Cultura pentru rădăcini durează 3-5 ani, de aceea se recomandă amplasarea sa în afara asolamentului sau într-un asolament de leguminoase cu sola săritoare, pe terenuri odihnite, recent desţelenite sau cultivate cu specii care lasă terenul curat de buruieni şi bine aprovizionat cu substanţe nutritive (leguminoase pentru boabe). Reventul poate reveni pe acelaşi teren după 5-7 ani.

Folosirea îngrăşămintelor

Plantele reacţionează pozitiv la aportul suplimentar de elemente nutritive, de aceea se recomandă fertilizară organo-minerală şi corectarea acidităţii solului prin amendamente cu calciu. Fertilizarea cu fosfor - la înfiinţarea plantaţiei se administrează 80100 kg P2O5, cantitate redusă la jumătate în anii următori. Fertilizarea cu azot - îngrăşămintele cu azot se aplică în doză de 60-70 kg/ha substanţă activă în primul an şi 40-50 kg/ha în anii următori. Fertilizarea cu potasiu - nivelul de îngrăşare cu potasiu este moderat, doza anuală recomandată fiind de 40-50 kg/ha K2O.

Fertilizarea cu gunoi de grajd - gunoiul de grajd bine fermentat se impune în formula de fertilizare a reventului ca sursă de substanţe nutritive uşor asimilabile şi de îmbunătăţire a solurilor reci şi umede în zonele de cultură. Dozele adecvate sunt de 25-40 t/ha, cu reducerea la jumătate sau în totalitate a îngrăşămintelor minerale, cel puţin în primii 1-2 ani, în funcţie de gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive. Epoca de aplicare - gunoiul de grajd, amendamentele, fosforul şi potasiul se vor încorpora odată cu arătura adâncă. Fertilizarea anuală cu fosfor şi potasiu se va face toamna, iar îngrăşămintele respective vor fi încorporate la adâncimea de 10-12 cm cu ultima praşilă mecanică. Azotul se aplică primăvara şi se încorporează cu prima praşilă.

Lucrările solului

Lucrările de bază - fiind o plantă perenă şi având un sistem radicular profund, lucrarea de bază a solului se va executa cel puţin la adâncimea de 28-30 cm. Această lucrare se face cu plugul, imediat după recoltarea plantei premergătoare; dacă gradul de umiditate al solului este scăzut, se recomandă să se efectueze o lucrare cu discul, iar arătura să se facă în momentul când starea de umezeală a terenului permite executarea lucrării în mod corespunzător. Pregătirea patului germinativ - mărunţirea, uniformizarea solului în vederea însămânţării se execută folosind grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili sau cu combinatorul. În funcţie de starea terenului ca uniformitate şi umiditate, se completează lucrările de pregătire a patului germinativ prin tăvălugire.

Semănatul

Metoda sigură şi economică de înmulţire a reventului este cea realizată pe cale generativă. Pe suprafeţe mici, se recomandă însămânţarea în cuiburi cu ajutorul plantatorului. Lucrarea pe suprafeţe mari se execută cu semănătorile existente în dotare, având grijă ca la brăzdare să se ataşeze limitatoare de adâncime. Însămânţarea directă în câmp se poate face în pragul iernii (noiembrie), primăvara devreme sau în luna august. În condiţii corespunzătoare de umiditate, însămânţarea de vară (august) asigură realizarea unei culturi uniforme, reuşite. Reventul se poate înmulţi şi prin răsad, metodă sigură, dar mai puţin economică. Pentru obţinerea materialului de plantat se folosesc straturi reci, însămânţarea având loc tot în luna august. Răsadul se plantează în câmp în luna mai a anului următor.

În cazul însămânţării directe, cantitatea de sămânţă la hectar este de 8-10 kilogarme. Când se seamănă în cuiburi, norma de sămânţă se reduce la jumătate. Pentru un hectar de revent este necesară o suprafaţă de strat de 500-600 metri pătraţi, care se seamănă cu 2 kilograme sămânţă. Spaţiul dintre rânduri este de 70 cm. În cazul plantării cu răsad sau a însămânţării în cuiburi, distanţa dintre plante pe rând este de 50 cm. Aceeaşi mărime a intervalului se lasă între plante, prin rărire, atunci când se seamănă cu maşinile în şir continuu, realizându-se astfel o densitate de 5-7 plante/metrul pătrat. Adâncimea de semănat variază în funcţie de tipul de sol şi epoca de semănat. Când se însămânţează toamna târziu şi pe soluri mai grele, adâncimea de semănat este de 1-1,5 cm. Pe solurile mai uşoare şi în cazul semănatului primăvara, adâncimea este mai mare, de 1,5-2,5 cm. Răsadul se platează astfel încât coletul să fie cu 2-3 cm mai adânc decât nivelul solului.

Lucrări de întreţinere

Perioada de germinare diferă în funcţie de epoca de semănat şi de umiditatea din timpul perioadei care urmează. Pentru culturile semănate în şir continuu, odată cu prima praşilă se execută şi răritul, plantele smulse fiind repicate şi, ulterior, replantate. Reventul este foarte sensibil la îmburuienare în primul an de vegetaţie când, din cauza ritmului mai redus de dezvoltare a plantelor, acestea nu pot să concureze cu buruienile. În acest caz, lucrările manuale pot fi combinate cu lucrări mecanice, astfel încât intervalele dintre rânduri, dar şi cele de pe rând să fie curate de buruieni. În anul al II-lea şi al III-lea de vegetaţie, primăvara devreme se îndepărtează resturile vegetale din anul precedent şi se aplică prima doză de îngrăşământ, iar când pământul s-a zvântat, se efectuează o praşilă mecanică pe rând şi perpendicular pe acesta. Pe parcursul perioadei se efectuează 6-7 praşile mecanice combinate cu praşile manuale. Pentru a dirija toate elementele nutritive spre creşterea şi dezvoltarea rădăcinii se recomandă îndepărtarea tulpinilor florifere în solele destinate producerii de rădăcini. Erbicidarea culturii - pentru culturile de revent se vor folosi erbicidele omologate şi recomandate de specialiştii agronomi din zonă. Epoca de administrare - erbicidele recomandate se aplică, în general, înainte de răsărirea sau pornirea în vegetaţie a culturii, pe buruienile răsărite, în dozele recomandate de specialişti. Modul de administrare - erbicidarea se execută cu maşina de stropiu MET-1200 sau, în lipsa acestuia, cu echipamentul EEP-600, folosind pentru un hectar 300-600 litri de soluţie. Boli, dăunători şi combaterea acestora - în culturile de revent nu s-au semnalat patogeni şi dăunători cu importanţă economică. Poate să apară Putregaiul reventului, ce aduce pagube însemnate ale culturii, sau anumite ciuperci. Măsurile preventive sunt cele mai indicate. Ca dăunători, puricele cânepii poate compromite cultura de revent, dar şi gărgăriţele care se hrănesc cu frunze, vârful vegetativ, butonii şi uneori rădăcina reventului pot produce pagube însemnate. Şi în acest caz, pentru combatere, se impune respectarea măsurilor agrofitotehnice şi folosirea substanţelor recomandate de specialiştii fitosanitari.

Recoltarea

Epoca de recoltare - rădăcinile de revent se scot în anii 3-4, momentul optim fiind toamna, în luna octombrie. Modul de recoltare - lucrarea de recoltare începe cu dislocarea rădăcinilor şi se continuă cu scuturarea acestora, strângerea în grămezi şi detaşarea coletului şi resturilor de frunze. Dislocarea se execută  cu plugul fără cormană sau cu dislocatoarele de sfeclă. Rădăcinile se scutură apoi de pământ şi li se îndepărtează coletul cu resturile de frunze sau părţile uscate sau bolnave. Spălarea se face imediat, într-un curent de apă sau ape curgătoare. Ultima operaţie înainte de uscare constă în decojire, despicarea longitudinală şi fragmentarea prin tăiere în bucăţi lungi de până la 10 cm sau în rondele (paralel cu diametrul rădăcinii). Uscarea şi conditionarea - după tăiere, rădăcinile se lasă câteva zile să se zvânte, într-un strat subţire, după care urmează uscarea. Această operaţie se realizează în mod corespunzător în uscătorii artificiale, la temperaturi de 50-60 de grade Celsius. Raportul de uscare a rădăcinilor este de 4-4,5/1. După uscare, rădăcinile de revent se ambalează în lăzi sau saci de hârtie şi se păstrează în încăperi aerisite, uscate şi curate. Producţia medie este de 80-130 qintale/hectar rădăcini proaspete, respectiv 18-35 qintale rădăcini uscate.

Victor VĂTĂMANU