Tehnologia de cultură a ridichilor

​Ridichile sunt originare din China și Japonia, dar se cultivă pretutindeni în lume. De la ridichi se folosesc rădăcinile tuberizate în stare crudă sau sub formă de salate. Ridichea de lună este plantă anuală, iar ridichile de vară și de iarnă, bienale. Sunt plante rezistente la frig, dar au pretenții ridicate față de apă.

​Soiurile cultivate:
Ridichi de lună: de Blaj, de Dumbrăveni, Redo, Feuer Kugrl, Scharo ș.a.
Ridichi de vară și de iarnă: Bere de Munchen, Negre rotunde, de Dumbrăveni, Roșie de Iernut ș.a .
În extremul Orient se cultivă soiuri de ridichi japoneze cu partea comestibilă de dimensiuni foarte mari. Tehnologia culturii este diferențiată pentru ridichile de lună, de vară și de iarnă.
 
Ridichile de lună – se cultivă în cadrul culturilor succesive ca o cultură secundară anterioară sau următoare. Bune premergătoare sunt prășitoarele (tomate, castraveți, ardei) – fertilizate organic în anul anterior.
Lucrările de pregătire a terenului se efectuează conform culturii de bază.
Semănatul se face în luna martie, eșalonat la 10–15 zile, până la sfârșitul lunii aprilie, în teren nemodelat sau modelat. Se folosesc 15–20 kg/ha de sămânță. Adâncimea de semănat este de 1,5–2 cm, o adâncime mai mare ducând la deformarea rădăcinilor.
Lucrările de întreținere sunt numeroase și constau din răritul la 3–4 cm, pe rând; plivitul, 1-2 prășile pe rigole, 1–2 udări cu norme de 200 m3/ha. Tratamentele se sistează cu 10–12 zile înaintea recoltării. Recoltarea se face după 4–6 săptămâni, în momentul în care rădăcinile au ajuns la maturitatea de consum, eșalonat, smulgându-se cu mâna și rărind totodată plantele.
Rădăcinile se spală, se leagă câte 5–10 la un loc fără a li se înlătura frunzele sau se preambalează fără frunze în pungi de polietilenă. Se obțin 8–10 t/ha.
 
Cultura de toamnă
Este o cultură secundară următoare, ce se poate înființa după mazăre, fasole verde, cartof timpuriu, culturi ce eliberează terenul în lunile iulie-august.
Tehnologia este asemănătoare cu a culturii de primăvară, cu diferența că semănatul se face la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie, în 2–3 etape, la interval de 4–5 zile.
 
Tehnologia culturii ridichilor de vară
Această cultură se practică în sistemul de culturi succesive, ca anterioară castraveților pentru conserve sau fasolei de toamnă.
Pregătirea terenului este asemănătoare cu cea a culturii timpurii a morcovului, cantitatea de îngrășăminte ce se administrează fiind stabilită în urma analizelor solului.
Semănatul se face la sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai, eșalonat la 10–15 zile, pe teren modelat sau nemodelat, la adâncimea de 1,5–2 cm. Se folosesc 8–10 kg. sămânță /ha.
Lucrări de întreținere – erbicidarea cu un produs recomandat de specialiștii horticoli în 400 litri de apă, în cazul în care nu s-a făcut înaintea semănatului sau cu alt erbicid, în vegetație, când plantele au 4–5 frunze; răritul plantelor la 8–10 cm; irigat de 3–5 ori, cu norme de udare de 300–400 m3 apă/ha; prășit mecanic de 2–3 ori între rânduri și 1–2 ori pe rând manual; combaterea bolilor și dăunătorilor ca la ridichea de lună.
Recoltarea începe după 8–10 săptămâni de la semănat (iunie). Se recoltează eșalonat, livrarea făcându-se sub formă de legătură. Se obțin producții de 15–20 t/ha.
 
Tehnologia culturii ridichilor de iarnă
Ridichea de iarnă se cultivă în succesiune, după culturile de salată, spanac, mazăre ș.a.
Tehnologia este asemănătoare cu a culturii târzii de morcov. Semănatul se face țn lunile mai-iunie pe teren modelat sau nemodelat, după aceleași scheme ca la ridichea de vară.
Răritul plantelor se face la 8–12 cm, când plantele au 2–3 frunze adevărate, celelalte lucrări de întreținere fiind asemănătoare cu cele ale culturii ridichilor de vară.
Recoltarea se face în a doua jumătate a lunii octombrie, o singură dată, prin dislocarea, semi mecanizat sau mecanizat. Rădăcinile se curăță de pământ, se sortează și se păstrează peste iarnă în aceleași condiții ca morcovul. Se obțin producții de 20-30 t/ha.
 
Cultura ridichilor de lună în spații protejate
Ridichea de lună se cultivă în sere, solarii și răsadnițe. Cultura se face iarna și primăvara (ianuarie-aprilie) și toamna (octombrie–decembrie).
Se seamănă des, la 6–8 cm între rânduri, cu 5–6 grame sămânță la m2 (300–400 plante/m2). Adâncimea de semănat este de 1,5–2 cm.
În spațiile protejate, atenția deosebită se acordă evitării alungirii axului hipocotil, provocată de insuficiența luminii și de temperaturi ridicate.
Semănatul se face eșalonat, la interval de 10–15 zile, pentru a asigura o eșalonare a producției. După răsărire se va menține o temperatură scăzută, de 10–15 grade Celsius ziua și de 8–10 grade Celsius noaptea, timp de 5–7 zile, după care temperatura poate fi ridicată cu 3–4 grade Celsius. Se asigură o umiditate moderată și constantă, aerisire energică și fertilizări faziale cu îngrășăminte complexe.
Protejarea culturilor timpurii cu folii perforate grăbește recoltarea cu 1–2 săptămâni și micșorează riscul pornirii premature în lăstari floriferi.
Recoltarea începe după 6–10 săptămâni de la răsărire și se obține o producție de 4–6 kg/m2 sau 15–20 legături/m2.
 
Victor Vătămanu