Tehnologia de cultură a soiei în cultură dublă

Cultivarea soiei în „miriştea“ unei plante care eliberează terenul în prima parte a verii constituie, după cum prezintă Gh. Bîlteanu şi V. Bârnaure, o rezervă importantă de creştere a producţiei la această valoroasă plantă. Trebuie precizat însă de la început că acest lucru este posibil numai în condiţii de irigare. În cultura dublă soia realizează producţii mai mari sau mai mici în funcţie de timpul în care se recoltează planta premergătoare.

Rezultatele cele mai bune se obţin după secară masă verde şi borceag masă verde. Ambele culturi sunt însă foarte restrânse ca suprafaţă şi, de regulă, după ele se seamănă porumb pentru siloz. Este important să se reţină producţia de soia care se realizează după orz de toamnă pentru boabe, care, în medie, pe 7 ani, a asigurat obţinerea unei producţii medii de soia de aproximativ 17,4 q/ha. Reuşita soiei în cultura succesivă este strâns legată de perioada de vegetaţie a soiurilor care se cultivă în zonele favorabile cultivării soiei cultură dublă. La Staţiunea de Cercetare Agricolă Valu lui Traian (Constanţa), în medie pe 4 ani, cele mai bune rezultate de producţie s-au obţinut când soia în cultură dublă a fost semănată după orzul de toamnă 19,7 q/ha. Apare concluzia că, în general, producţii mari de soia cultură dublă se obţin când aceasta este semănată după orzul de toamnă, dar soiurile alese pentru semănat trebuie să fie din categoria soiurilor foarte timpurii sau extratimpurii, deoarece alte soiuri au o perioadă de vegetaţie mai mare şi o umiditate ridicată la recoltare.

Soiurile foarte timpurii sau extratimpurii se pretează cel mai bine pentru culturile duble, întrucât aceste soiuri asigură producţii constante într-o epocă de semănat foarte largă. La aceeaşi staţiune experimentală, soia cultură dublă cultivată după grâul de toamnă (în jurul datei de 10 iulie) a produs, în medie pe 3 ani, 7,4 q/ha. După grâu însă maturitatea a fost realizată în jurul datei de 25 octombrie, iar umiditatea la recoltare s-a ridicat la 15,8%. În cazul în care se foloseşte pentru a doua cultură miriştea de secară pentru masă verde sau borceag pentru masă verde, pot fi luate în considerare şi soiuri semitimpurii şi uneori chiar semitârzii, cu condiţia ca semănatul să se realizeze cât se poate de repede după recoltarea plantei premergătoare. Când cultura de soia cultură dublă a fost semănată după secară masă verde, în perioda 13-15 mai, producţia de boabe a fost cuprinsă între 21,1 şi 30,4 q/ha, data maturităţii a fost cuprinsă între 17 august şi 21 octombrie, numărul zilelor de vegetaţie a fost cuprins între 96 şi 161 de zile, suma gradelor de temperatură utile (mai mari de 10 grade Celsius) a fost cuprinsă între 885 şi 1.398, iar umiditatea la recoltare a fost cuprinsă între 12,2% şi 18,9%, în funcţie de soiul cultivat, tehnologia de cultură aplicată şi condiţiile pedoclimatice specifice zonei în care s-a cultivat.

Când cultura dublă de soia a fost semănată după borceagul de primăvară masă verde producţia de boabe a fost cuprinsă între 21,9 şi 25,4 q/ha, data maturităţii a fost cuprinsă între 1 septembrie şi 3 noiembrie, numărul zilelor de vegetaţie a fost cuprins între 91 şi 152 de zile, suma gradelor de temperatură utile a fost cuprinsă între 885 şi 1.260, umiditatea la recoltare a fost cuprinsă între 12,5% şi 24,5%, în funcţie de aceleaşi elemente tehnologice amintite anterior. În general, soiurile tardive de soia cultivate după secară se evidenţiază prin producţii mai ridicate decât celelalte soiuri. Totuşi, ajung la maturitate foarte târziu şi au la recoltare umiditatea prea ridicată. Din această cauză atenţia trebuie concentrată asupra folosirii la semănat de soiuri foarte timpurii sau chiar extratimpurii de soia. Sigur, în cazul cultivării soiei în „mirişte“, nu planta premergătoare, prin însuşirile ei, asigură reuşita, ci data la care se poate semăna soia. Din această cauză, suprafaţa care urmează a fi cultivată cu soia trebuie imediat eliberată, pregătită şi semănată. În cazul orzului, pe suprafaţa destinată a fi semănată cu soia, recoltatul trebuie efectuat la o umiditate a seminţelor mai mare (18-20%).

Indiferent de soiul cultivat, semănatul soiei după data de 5 iulie, chiar şi a soiurilor foarte timpurii sau extratimpurii nu mai prezintă interes. Producţiile sunt prea mici. Influenţa epocii de semănat asupra producţiei de soia cultură dublă a fost studiată în cadrul ICCPT Fundulea de cercetătorii I. Picu şi A. Tianu, care au ajuns la următoarele concluzii: soiurile foarte timpurii, dar şi soiurile extratimpurii semănate în intervalul 15 iunie-15 iulie au asigurat obţinerea unor producţii de soia cuprinse între 20,8 q/ha (15 iunie) şi 8,7 q/ha (15 iulie). Producţiile au scăzut permanent în funcţie de data semănatului către 15 iulie. În mare parte din ani, în cultura dublă seminţele de soia la recoltare au un conţinut ridicat de apă de împrumut, din cauza umidităţii ridicate a aerului şi a precipitaţiilor din luna octombrie. În aceşti ani, după recoltare, sămânţa trebuie imediat selectată şi uscată artificial. La cele amintite până acum se cere adăugat şi faptul că semănatul soiei în cultura succesivă se hotărăşte şi în funcţie de condiţiile fiecărui an. De pildă, în sudul ţării, în unii ani, recoltatul orzului a început în jurul datei de 15-17 iunie, fiind create condiţii optime pentru cultura soiurilor de soia foarte timpurii sau extratimpurii în miriştea de orz. În anii când recoltatul orzului a început, în aceleaşi zone, la data de 29-30 iunie, cu o umiditate a boabelor de orz de circa 18%, iar recoltarea grâului a început la data de 10 iulie, semănatul soiei după grâu nu mai trebuie luat în calcul; după orz, fără măsuri deosebite de a semăna până cel mai târziu la data de 5 iulie, reuşita culturii de soia în cultură dublă în limite asigurate economic este foarte probabilă.

Calculând frecvenţa anilor cu temperaturi egale sau mai mari necesare ajungerii la maturitate a soiurilor foarte timpurii sau extratimpurii în zona de sud-est a ţării, M. Enciu constata că limita maximă până la care pot fi semănate asemenea soiuri de soia este maximum 10 iulie. Semănatul după 10 iulie devine neraţional. Soiurile de soia cultură dublă care solicită o sumă a gradelor de temperatură utilă de 1.160-1.170 (suma gradelor de temperatură utile mai mari de 10 grade Celsius), pentru o frecvenţă a anilor favorabili de 100%, trebuie semănate cel mai târziu la 10 iunie. Data-limită a semănatului pentru realizarea temperaturii necesare este 12-14 iulie. În acest caz, frecvenţa anilor favorabili este de numai 68%. Stăruinţa pentru a executa semănatul soiei imediat după recoltarea orzului, dacă se poate în aceeaşi zi, derivă din faptul că o singură zi întârziere în vară se recuperează din punct de vedere termic, în medie, în 4 zile în prima decadă a lunii octombrie şi în 10 zile în decada a treia. În Statele Unite ale Americii se practică cultivarea soiei în miriştea grâului în zona unde recoltatul grâului are loc la începutul lunii iunie, iar până la prima brumă rămâne un spaţiu de vegetaţie de 120 de zile. În aceste condiţii, favorabilitatea este de 90% (în zona sudică a statelor Kansas, Missouri, Kentucky). Pentru extinderea culturii soiei în miriştea grâului de toamnă în zone cu spaţiu de vegetaţie mai scurt (96-102 zile) se recomandă recoltarea grâului la umiditate mai mare şi condiţionarea lui prin uscare.

În cultura dublă, în Statele Unite ale Americii soia se seamănă după sistemul „no tillage“. Astfel, în cazul soiurilor de grâu cu paiul scurt, se montează pe combină o tocătoare de paie şi imediat urmează o semănătoare specială pentru sistemul „no tillage“, care seamănă soia direct în mirişte. După acest procedeu, se realizează şi o foarte bună conservare a apei în sol. Cheltuielile efectuate prin cultivarea soiei în miriştea de grâu sunt acoperite de circa 500-700 kg boabe de soia. Producţiile cele mai mici care se obţin aplicând acest sistem de cultivare sunt de circa 16 q/ha. În condiţiile din România, cultivarea soiurilor extratimpurii şi foarte timpurii de soia în miriştea plantelor furajere sau a orzului şi grâului de toamnă constituie o măsură din cele mai importante din punct de vedere economic. Spre exemplu, la unele soiuri foarte timpurii, efectul economic maxim se realizează când acestea sunt cultivate în miriştea borceagului de toamnă, iar la soiurile timpurii, când acestea sunt cultivate în miriştea orzului sau a grâului de toamnă (efectul cumulat al celor două plante). Dar, aşa cum arătam la începutul materialului prezentat, cultura soiei în mirişte se poate practica numai în condiţii de irigare şi numai în zona de sud a ţării. În cultura dublă, elementele tehnologiei de cultivare a soiei nu suferă modificări faţă de tehnologia în ogor propriu. Este însă necesară o atenţie deosebită la realizarea momentelor de udare, începând cu udarea de răsărire. De asemenea, se cere pregătirea superficială a solului, fie numai cu grapa cu discuri, fie prin arat foarte superficial. Pentru a înlătura pierderile prin scuturare, soia trebuie recoltată când păstăile sunt uscate, au culoare brună, iar boabele au ajuns la culoarea şi luciul specifice.

Umiditatea seminţelor la recoltare trebuie să fie de 13-14%. Întârzirea recoltării poate determina pierderea prin scuturare a seminţelor din primele păstăi de la bază. Recoltarea mai timpurie atrage după sine obţinerea unui mare număr de seminţe verzi, care creează dificultăţi la păstrare. Pentru a recolta cu pierderi cât mai mici (de cel mult 3%), terenul cultivat cu soia cultură dublă trebuie să fie nivelat, astfel ca masă de tăiere a combinei să realizeze o copiere perfectă a terenului; cultura să fie curată de buruieni; combina să fie astfel reglată încât să taie plantele cât mai aproape de suprafaţa solului; să treiere complet păstăile şi să nu spargă boabele. Din totalul pierderilor înregistate, la recoltatul soiei sunt pierderi în afara combinei, adică pierderi prin scuturare, pierderi din cauza plantelor căzute, pierderi de tulpini tăiate şi neintrate în combină, pierderi din cauza tăierii tulpinilor la înălţime mai mare de 8 cm faţă de sol. Astfel, înseamnă că trebuie acordată o atenţie deosebită hederului combinei şi operaţiunilor pe care acesta le execută.

În anii reci, când perioada de vegetaţie a soiurilor cultivate se prelungeşte şi întârzie recoltarea, când frunzele nu au căzut de pe plante, când planta are încă un conţinut de apă ridicat sau în culturile cu un grad mare de îmburuienare, este necesară tratarea lanului de soia cultură dublă cu desecanţi. Tratamentul se face când majoritatea păstăilor au culoare brună. La 6-10 zile după tratament se poate executa recoltarea cu combina, cu pierderi reduse şi productivitate ridicată. Viteza de lucru redusă a combinei reduce foarte mult pierderile de seminţe. Pentru a nu sparge boabele în timpul treieratului, se reduce turaţia bătătorului (400-600 rotaţii/minut), iar distanţa între bătător şi contrabătător se reglează astfel ca la intrare distanţa să fie de circa 30 mm, iar la ieşire 80-150 mm. Corespunzător fişei tehnice ce însoţeşte combina se fac modificări şi la celelalte elemente ale combinei (site, ventilator etc.)

Victor VĂTĂMANU