În România, solurile sărăturate cuprind circa 5% din suprafața agricolă, având o pondere mai mare în câmpiile joase și luncile râurilor din zonele afectate de secetă. Prin soluri sărăturate se înțeleg toate solurile care au un conținut de săruri solubile mai mare decât cel normal, precum și cele afectate de alcalinizare.
Din gama largă și complexă de soluri sărăturate, nu pot fi cultivate eficient decât cele care au un conținut de săruri solubile și de sodiu schimbabil mai reduse decât toleranța agronomică relativă la salinizare a speciilor cultivate. Toleranța agronomică relativă la salinitate și/sau alcalinizare reprezintă conținutul de săruri solubile din sol, respectiv de natriu schimbabil din complexul colidal, la care plantele cultivate pot realiza o recoltă ce reprezintă circa 50% din producția obișnuită pe solurile normale din aceeași zonă climatică și în condiții optime de vegetație. Particularitățile tehnologice pentru cultura plantelor de câmp pe solurile sărăturate sunt diferențiate pentru fiecare cultură. În continuare, vom prezenta numai elementele tehnologice la care apar diferențe față de culturile de pe soluirile neafectate de sărăturare.
Grâul de toamnă
Amplasarea culturii – grâul de toamnă se amplasează pe soluri bine drenate, salinizate slab-moderat și alcalinizate slab, în condiții de irigare. În condiții de neirigare, grâul se cultivă numai pe soluri slab salinizate. Procentul de sodiu schimbabil din sol trebuie să fie mai mic de 10% din capacitatea de schimb cationic pentru cultura irigată și 5% pentru cea neirigată.
Lucrările solului – arătura de bază se efectuează cu precauție pentru a nu scoate sărurile solubile sau sodiul schimbabil la suprafața solului. Astfel, se ară cu plugul cu cormană la 20-22 cm pe solurile cu un conținut uniform de săruri în stratul arabil sau mai mic la baza acestuia decât la suprafață; în situația inversă, se ară cu plugul fără cormană (plugul paraplaw) sau se lucrează cu discul greu. Norma de semănat se marește cu 15-20% pe solurile cu grad de salinitate slab-moderat, în regim irigat, ca și pe cele cu regim salinizat slab, neirigat.
Irigarea – pe solurile cu grad de salinizare slab-moderat este mai eficientă, menținând plafonul minim peste 65% din IUA. Aceasta contribuie atât la aprovizionarea cu apă a plantelor, cât și la diluarea periodică a concentrației soluției de sol, a micșorării influenței negative asupra proprietăților solurilor, a celei nocive asupra plantelor agricole.
Orzul și orzoaica de toamnă
Amplasarea culturii – orzul și orzoaica de toamnă fac parte din grupa culturilor pionier pentru solurile sărăturate, care pot fi cultivate chiar pe terenurile care se iau pentru prima dată în cultură, cu condiția ca din stratul arabil sărurile să fie spălate, cel puțin pe primii 8-10 cm, până la limita toleranței agronomice relative a culturilor (circa 250 mg săruri solubile/100 grame sol pe solurile cu salinizare clorurică și de circa 400 mg săruri solubile/100 grame sol la tipul de salinizare sulfatică). Terenurile pe care se amplasează orzul și orzoaica de toamnă trebuie să fie, de regulă, bine drenate și irigate. Aceste specii pot fi cultivate și fără irigare pe solurile cu grad slab de salinitate și alcalinitate și chiar pe solurile salinizate slab-moderat, dacă există condiții satisfăcătoare de răsărire în toamnă.
Lucrările solului – pe terenurile luate nou în cultură se lucrează numai cu plugul fără cormană sau cu discul greu, fără a aduce la suprafață orizonturile afectate de salinizare și/sau alcalizate. la solurile care prezintă salinitate și alcalinitate sub adâncimea stratului arat se poate lucra și cu plugul cu cormană, evitându-se scoaterea sărurilor solubile, a alcalinității în strat arat.
Fertilizarea – stabilirea dozei de fosfor se face în funcție de rezervele de fosfor mobil din sol, ca și de cele aduse prin amendarea cu fosfogips.
Semănatul – pe terenurile cu resturi vegetale, în cazul însămânțării după țelină sau culturi care lasă multe resturi vegetale și când lucrarea de bază se face cu alte utilaje decât plugul cu cormană, se folosește semănătoarea cu discuri. Norma de semănat trebuie mărită cu circa 15-20% pe solurile cu grad slab-moderat și moderat de salinizare, irigate, ca și pe cele neirigate.
Irigarea – în anii cu toamne secetoase, pe solurile nou luate în cultură și, în general, care au conținutul de săruri solubile mai ridicat în stratul superficial de sol, este necesară o udare înainte de semănat, pentru reducerea conținutului de săruri, ca și o udare după semănat, necesară pentru asigurarea diluării concentrației soluției în sol, a răsăritului și vegetației normale a plantelor până la intrarea în iarnă. În perioada de vegetație, irigarea se face la plafonul minim de 60-65% IUA, începând cu luna aprilie și terminând cu faza de lapte a boabelor. Când plantele încep să cadă irigarea se întrerupe.
Orzoaica de primăvară
Amplasarea culturii – orzoaica de primăvară intră în grupa plantelor pioner, care pot fi cultivate pe solurile sărăturate dacă sunt bine drenate, irigate și sunt ameliorate, desalinizate și/sau descalcalizate, cel puțin în stratul superficial de 8-10 cm.
Premergătoare : țelina, iarba de Sudan, meiul, sorgul, inul, floarea-soarelui etc.
Lucrările solului – pe solurile care se află la începutul perioadei de ameliorare, lucrările de bază se efectuează fără întoarcerea brazdei, folosind pluguri fără cormană, la 22-25 cm adâncime sau discul greu. După ce solul s-a ameliorat încât nu este pericolul să se scoată sărurile la suprafață, se ară cu plugul cu cormană și subsolier la 20-22 cm (asigură acumularea apei din profilul valurilor, spălarea solurilor, diluarea concentrației soluției de sol etc.).
Semănatul – rezultatele cele mai bune se obțin când semănatul se efectuează în luna martie, dar cum, pe solurile sărăturate, excesul de umiditate determină deplasarea epocii de semănat în aprilie sau chiar în luna mai, orzoaica de primăvară se însămânțează și în Câmpia Română până la mijlocul lui aprilie (dacă nu sunt condiții pentru semănatul mai timpuriu).
Norma optimă de semănat se asigură cu 500 -550 b.g./m.p. pe solurile cu un conținut mai mare de săruri ( peste 0,250 g/100 grame sol) si 450-500 b.g./m/p/ pe cele cu un conținut de săruri mai redus.
Porumbul pentru boabe
Amplasarea culturii – porumbul pentru boabe se amplasează numai pe solurile slab salinizate și irigate, în zona I de cultură, iar în zona a II-a și în regim neirigat. Se recomandă să se cultive la sfârșitul perioadei de ameliorare a solurilor, în perioada de exploatare agricolă intensivă. Lucrările solului – deși pericolul de scoatere a sărurilor la suprafață este redus, totuși se va avea grijă să se evite acest fenomen, prin folosirea plugului fără cormană pe solurile cu concentrații mai mari de săruri la baza stratului arabil. Semănatul – La hibrizii de porumb din grupele FAO 400 și 300, producțiile optime se obțin la densitățile de 55-60 mii plante recoltabile/hectar, iar la hibrizii de porumb din grupele FAO 200 și 100, între 60-70 mii plante recoltabile/hectar. În structură trebuie să predomine hibrizii din grupele FAO 300 și 200. Datorită pierderilor mari la răsărire este necesară sporirea normei de semănat cu 15-20%. Irigarea se efectuează la plafonul minim de 55-60% IUA.
Rapița pentru ulei
Amplasarea culturii – rapița pentru ulei se cultivă pe solurile slab și slab-moderat salinizate, irigate, din zonele secetoase și pe solurile salinizate slab, în regim neirigat, din celelalte zone.
Lucrările solului – se efectuează în așa fel, încât să se evite scoaterea sărurilor la suprafață.
Semănatul – în zonele secetoase, epoca optimă de semănat se plasează între 10 și 20 septembrie, iar în rest între 01 și 10 septembrie. Densitatea este de 200 boabe germinabile/metrul patrat, cu distanța de 12,5-25 cm între rânduri.
Floarea soarelui
Amplasarea culturii – floarea soarelui se amplasează pe solurile bine drenate, cu grad de salinizare slab spre slab-moderat, irigate sau pe solurile slab-salinizate, în regim neirigat.
Semănatul – se poate decala față de epoca optimă până la zvântarea completa a solului. Pentru realizarea unui număr de 35-40 mii plante recoltabile/hectar, norma de semănat sporește cu 10-15% pe solurile salinizate slab-moderate irigate și pe cele neirigate. Irigarea se efectuează cu aceleași precauții ca și pe solurile normale, respectându-se un plafon de 55-60% IUA.
Victor Vătămanu
