Tehnologia de cultură pentru broccoli - cultură timpurie în câmp

Broccoli se cultivă prin răsad. Soiurile timpurii, după cum prezintă V. Popescu şi Roxana Zăvoianu, poate fi cultivat şi prin semănat direct în câmp. În California, zona cea mai mare producătoare de broccoli din Statele Unite ale Americii, se practică foarte mult semănatul direct. Adâncimea de semănat variază între 3 şi 19 mm, dar cei mai mulţi cultivatori folosesc în practică 12 mm.

Dacă se alege metoda semănatului direct, trebuie acordată atenţie pregătirii solului pentru germinarea seminţelor şi pentru controlul buruienilor. Semănatul direct reduce munca, însă terenul va fi ocupat mai mult decât cu o cultură transplantată. Broccoli semănat direct este mai riscant deoarece solul poate face crustă şi inhibă germinarea seminţelor. Pentru semănatul direct, solul trebuie să fie uşor.

Cultura timpurie în câmp

Pentru culturile timpurii din câmp se seamănă în prima decadă a lunii februarie în sere înmulţitor, răsadniţe calde sau solarii cu pat de biocombustibil. Răsadurile se repică în ghivece nutritive de 7x7x7 cm sau ghivece de plastic cu diametrul de 8 cm, când plantele au 1-2 frunze adevărate, la aproximativ 11 zile de la răsărit. Repicatul răsadurilor se execută astfel încât să se asigure o aderenţă cât mai bună la sol şi să se evite îndoirea rădăcinii. Se aplică lucrări obişnuite de îngrijire a răsadurilor: o atenţie deosebită se acordă menţinerii unui regim optim de lumină, ţinând seama că, în general, plantele de broccoli sunt predispuse la alungire; dirijarea umidităţii solului în funcţie de fenofază, astfel: la început se udă mai rar, cu puţină apă, când timpul este friguros, iar plantele sunt mici, apoi, pe parcursul creşterii temperaturii şi intensităţii luminoase, cantitatea de apă aplicată plantelor se va mari; apa folosită la udare trebuie să fie la temperatura mediului ambiant pentru a nu răci substratul, cu urmări negative asupra răsadurilor; reglarea regimului de temperatură şi umiditate, asigurată prin aerisire zilnic, pentru a evita îmbolnăvirea plantelor; de asemenea, regimul de temperatură va fi atent urmărit, având în vedere că expunerea răsadurilor la temperaturi scăzute, pe o perioadă mare de timp, favorizează apariţia tulpinilor florale, timpuriu, iar inflorescenţa rămâne de dimensiuni mici, însă nici temperaturile prea ridicate nu sunt favorabile; dirijarea regimului de nutriţie prin aplicarea a 1-2 fertilizări faziale, prima la 7 zile de la repicat, folosind Complex III, 0,5%, iar a doua la 10 zile după primă cu Complex III 1%.

Combaterea bolilor şi a dăunătorilor se realizează prin efectuarea de tratamente preventive şi curative. Astfel, pentru combaterea ciupecilor de sol (Phytium debaryanum, Rhizoctonia solani, Fusarium spp.) se fac tratamente cu substanţele indicate de specialiştii Laboratorului Fitosanitar Judeţean, în doza şi la momentul indicate în buletinul de avertizare. Combaterea dăunătorilor se realizează la semnalarea atacului, pentru afide se utilizează recomandările specialiştilor fitosanitari, iar pentru combaterea coropişniţei se poate aplica un tratament la sol cu Sintogrill 5 g (30 kilograme/ha, după cum recomandă T. Roman, M. Costache, citaţi de Ruxandra Ciofu şi colaboratorii). Este obligatorie călirea răsadurilor destinate culturii timpurii, cu 10 zile înainte de plantare, prin mutarea acestora într-un spaţiu mai răcoros, aerisirea energică şi udările moderate, scopul fiind sporirea rezistenţei plantelor la condiţiile din câmp. Este recomandabil ca răsadul să îndeplinească anumite norme de calitate pentru a asigura un potenţial ridicat de producţie.

Pregătirea terenului începe din toamnă, după eliberarea resturilor vegetale de la cultura precedentă. Astfel, se execută mobilizarea solului, cu grapa cu discuri sau cu ajutorul cultivatorului. Urmează nivelarea de întreţinere realizată prin 2-3 treceri cu nivelatorul. Această lucrare are o deosebită însemnătate, deoarece atunci când se înfiinţează cultura pe un teren cu microdenivelări, repartizarea apei de irigaţie este neuniformă, apar băltiri ale apei în unele zone, iar în altele insuficienţa ei. Nivelarea reface panta terenului de 1-3%, care asigură scurgerea normală a apei pe rigolă (V. Popescu). Foarte favorabilă este aplicarea gunoiului de grajd bine descompus în doză de 30-40 tone/hectar, care pe suprafeţe mari se realizează mecanic.

Fertilizarea minerală cuprinde aplicarea a 150-200 kilograme/hectar superfosfat şi 350 kilograme/hectar sulfat de potasiu (V. Voican, V. Lăcătuş). Plantele de broccoli, la fel ca şi conopida, manifestă sensibilitate la clor, astfel încât nu este favorabilă aplicarea de sare potasică (D. Indrea, A.S. Apahidean). Îngrăşămintele aplicate sunt încorporate apoi în sol printr-o arătură de bază la 28-30 cm cât mai uniformă. Primăvara, când terenul este scurs, se execută mărunţirea solului prin discuire de două ori, mecanic. Fertilizarea de primăvară se execută cu 14 zile înainte de înfiinţarea culturii, când se aplică azotat de amoniu 150-200 kilograme/hectar sau 200-250 kilograme/hectar Complex III (Ruxandra Ciofu şi colaboratorii). Cu 5 zile înainte de plantare se administrează erbicidul preferat, care apoi se încorporează în sol prin discuire. Numărul de zile necesar de la răsărit la plantat a fost de circa 50-55 pentru toţi hibrizii cultivaţi. Apariţia lăstarilor secundari s-a realizat la 29-30 de zile de la plantare, iar numărul de zile de la plantat la apariţia inflorescenţelor principale a fost de 40-45 de zile. Apariţia inflorescenţelor principale la un interval uşor diferit de timp între hibrizi s-a răsfrânt şi asupra timpului necesar până la recoltare, care a fost cuprins între 26 şi 28 de zile. Numărul de zile necesar de la plantat la recoltat a fost de circa 68-70 de zile.

Plantarea în câmp a soiurilor timpurii de broccoli se face în prima decadă a lunii aprilie. La plantare, vârsta optimă a răsadurilor este de 40-55 de zile. Înainte de plantare, cu două săptămâni, răsadurile se călesc obligatoriu. Se plantează la 70 cm, iar pe rând la 18 cm, 25 cm, 35 cm sau 45 cm, rezultând densităţi de plantare de 79.365 plante/hectar, 57.142 plante/hectar, 40.816 plante/hectar şi 31.746 plante/hectar. Se recomandă, în general, la broccoli să se ţină seama de densitatea de plantare, deoarece aceasta poate servi la modelarea greutăţii inflorescenţelor în funcţie de cerinţele pieţei, astfel, folosind o densitate mică, se obţin greutăţi mari, iar la o densitate mai mare se obţin greutăţi mici ale inflorescenţelor (având în vedere că cerinţele pe piaţă sunt diversificate). Aplicarea unor densităţi de plantare mari determină obţinerea unor producţii ridicate, iar inflorescenţele, deşi au greutăţi mai mici, sunt foarte compacte şi au capacitate de păstrare foarte bună. Densitatea de plantare influenţează puternic greutatea inflorescenţelor principale astfel: faţă de densitatea-martor cea mai căzută, de 31.746 plante/hectar (70/45cm), toate celelalte variante de densităţi au realizat inflorescenţe cu greutate mai mică. Densitatea de plantare a influenţat benefic producţia principală, care a sporit direct cu aceasta, cel mai înalt nivel fiind obţinut la densitatea maximă de 79.365 plante/hectar (70/18 cm).

În timpul perioadei de vegetaţie se aplică lucrări obişnuite de îngrijire: completarea golurilor la 3-4 zile de la plantare cu răsad de aceeaşi vârstă şi din acelaşi soi; irigarea culturii pentru menţinerea permanent a unei umidităţi optime a solului, la început se vor asigura norme de udare mai mici, iar pe măsură ce plantele cresc şi vremea se încălzeşte, cantităţile de apă administrate plantelor se măresc; două fertilizări faziale: prima, la o lună de la plantare, cu 300 kilograme/hectar Complex III aplicat la sol şi încorporat prin praşilă, iar a doua, la două săptămâni de la prima, cu Complex III, 300 kilograme/hectar; distrugerea buruienilor prin două praşile mecanice şi 1-2 praşile manuale pe rând; trebuie ţinut seama de faptul că partea vegetativă a plantelor prezintă o creştere rapidă, într-un timp scurt, intervalul dintre rândurile de plante fiind acoperit, creşterea buruienilor este inhibată; de asemenea, aparatul foliar bogat al plantelor nu mai permite accesul pentru executarea praşilelor, evitând astfel vătămarea plantelor; combaterea bolilor şi a dăunătorilor la semnalarea atacului.

Cei mai întâlniţi dăunători în culturile din familia verzei, şi care produc pagube însemnate, inclusiv în culturile de broccoli, sunt: păduchele cenuşiu al verzei (Brevicoryne brassicae), puricele negru al cruciferelor (Phyllotretta atra), fluturele alb al verzei (Pieris brassicae), buha verzei (Mamestra brassicae), musca verzei (Delia brassicae), gărgăriţa albastră a verzei (Bariş clorizans). Alţi dăunători care pot provoca pagube în culturile de broccoli sunt: Pieris rapae şi Limaxul cenuşiu (Agriolimax agreste). Frecvent poate fi semnalat în cultura de broccoli atacul puricelui negru al cruciferelor (Phylotretta atra), fluturelui alb al verzei (Pieris brassicae) şi buhăi verzei (Mammestra brassicae), care pot fi combătute cu substanţele indicate de specialiştii fitosanitari judeţeni, prin buletinele de avertizare emise. Dintre bolile care pot apărea la broccoli pot fi menţionate: Mozaicul conopidei (Cawliflower mosaic virus); nervaţiunea neagră a frunzelor (Xanthomonas campestris); fernia rădăcinilor (Plasmodiophora brassicae); mana verzei (Peronospora brassicae); pătarea neagră (Alternaria brassicae); putregaiul moale (Erwinia carotovora); putregaiul uscat (Phoma lingam); mucegaiul cenuşiu (Botrytis cinerea).

Pentru combaterea acestor boli se utilizează recomandările făcute de specialiştii fitosanitari judeţeni prin buletinele de avertizare emise. După recoltarea inflorescenţelor principale, cultura se fertilizează cu 150 kilograme/hectar azotat de amoniu sau 200 kilograme/hectar Complex III şi se irigă pentru a asigura formarea inflorescenţelor de pe lăstarii laterali (D. Indrea, A.S. Apahidean). Recoltarea se face când inflorescenţele ating dezvoltarea maximă, sunt compacte, prezintă o granulaţie fermă, exact înainte de deschiderea butonilor florali. Mugurii care alcătuiesc căpăţâna centrală trebuie să fie foarte bine strânşi, fără nici o urmă de înflorire. Inflorescenţa trebuie tăiată înainte să se deschidă suficient de mult astfel încât să se vadă petalele galbene. Recoltarea începe în prima decadă a lunii iunie, când se obţin inflorescenţele principale, şi se încheie în prima decadă a lunii iulie, când are loc recoltarea inflorescenţelor secundare. Se obţin producţii de circa 28-30 de tone/hectar. Se recomandă, în general, cultura timpurie în câmp, deoarece se realizează o continuitate a consumului de broccoli, cu cheltuieli mai reduse, însă cu riscul modului de valorificare, având în vedere că în perioada de obţinere a recoltei piaţa este suprasaturată cu toate legumele din grupa verzei. Este bine să se acorde o atenţie sporită culturii timpurii în câmp deoarece în perioada de plantare şi după pot să survină temperaturi scăzute pe o perioadă mai lungă şi plantele pot vernaliza. Pentru scăderea apariţiei acestei  tulburări, este recomandată folosirea la plantare a răsadurilor tinere, mai mici, care sunt încă în stadiul juvenil.

De asemenea, acest fenomen poate fi prevenit astfel: păstrând un ritm de creştere constant şi moderat; folosind răsaduri tinere şi sănătoase; asigurarea condiţiilor favorabile de creştere şi a unei irigări permanente pentru a menţine necesarul de umiditate; menţinerea unei creşteri vegetative rapide, în special în primele săptămâni după plantare. Se recomandă urmărirea evoluţiei condiţiilor de mediu care au un rol primordial, deoarece recoltarea trebuie să se realizeze înainte să se deschidă mugurii florali, iar cum factorii de mediu nu pot fi controlaţi în momentul în care s-a considerat că inflorescenţele se apropie de mărimea optimă de recoltat, trebuie verificate şi urmărite zilnic, mai ales în perioadele cu temperaturi ridicate. Se recomandă cultura timpurie deoarece se obţin venituri bune, graţie cheltuielilor scăzute la realizarea acesteia.

Victor VĂTĂMANU