Tehnologia de cultură pentru broccoli semănat vara şi toamna

1/5/2020

Tehnologia de cultură pentru broccoli semănat vara şi toamna

Cultura de vară

Broccoli este mai puţin afectat de arşiţă, putând oferi producţii ridicate şi în cultura de vară, spre deosebire de conopidă, care în regiunile de sud, cu temperaturi prea ridicate şi din cauza uscăciunii atmosferice din acest sezon, duce la obţinerea unor producţii mici, nerentabile, de calitate slabă. (V. Popescu şi R. Zăvoianu)

Cultura de vară la broccoli are importanţă foarte mare deoarece dă producţii într-o perioadă cu deficit de plante din grupa verzei în România.

Pentru broccoli, asemănător cu varza, se aleg terenurile mijlocii şi fertile, care păstrează mai bine umiditatea, ştiut fiind faptul că această cultură se plasează cu vegetaţia în câmp în perioada cu cele mai ridicate temperaturi atmosferice.

O altă condiţie o reprezintă nivelarea terenului, care va fi foarte bine executată, pentru ca irigarea să fie eficientă. Cultura de vară se înfiinţează prin răsad repicat produs în seră, solarii calde sau răsadniţe, iar perioada de semănat corespunde cu prima decadă a lunii mai.

Lucrările de îngrijire aplicate răsadurilor se compun din udări, dirijarea microclimatului, fertilizări faziale, combaterea bolilor şi a dăunătorilor, evitarea îmburuienării prin plivit.

Se pune pune problema obişnuirii plantelor cu condiţiile pe care le vor găsi la locul de plantare. (V. Popescu) Deoarece răsadul se produce primăvara târziu, când timpul este mai călduros şi lumina suficientă, vârsta acestuia este mai mică, de 30-35 de zile. (V. Popescu)

Primăvara, pregătirea terenului se execută după desfiinţarea culturii anterioare. Ţinând seama că terenul s-a mai tasat, se face afânarea solului cu combinatorul C-3,9, având montate în locul roţilor trei grape elicoidale, pentru a împiedica formarea crustei ce ajută la evaporarea apei din sol. Se execută fertilizarea cu Complex III, 250-300 kilograme/hectar şi încorporarea rapidă prin grăpat, evitând expunerea prelungită la soare, apoi se realizează erbicidarea cu produse de tip Treflan şi obligatoriu încorporarea în sol, urmată de modelarea solului.

Pentru a asigura o eşalonare mai bună a producţiei, plantarea se face în decada a II-a a lunii iunie. Înfiinţarea culturii de broccoli vara este recomandată numai prin utilizarea umbririi plantelor, chiar dacă aceasta necesită cheltuieli suplimentare, odată cu valorificarea inflorescenţelor aceste cheltuieli se amortizează şi în acelaşi timp se obţin profituri mari.

Se recomandă umbrirea plantelor în tunele acoperite cu plasă verde închis, deoarece aceasta are capacitatea de a reduce radiaţia solară directă asupra inflorescenţelor şi temperatura aerului, asigurând un microclimat deosebit de favorabil. De asemenea, se pot cultiva cu succes plantele de broccoli vara şi în solar, cu plasă de culoare verde-închis.

S-a observat că umbrirea plantelor cu plasă de culoare verde de diferite nuanţe (plasă verde-închis, plasa-verde cu dungi albe, plasă verde-deschis), spre deosebire de martorul neumbrit, realizează condiţii ambientale deosebit de favorabile. La toţi hibrizii de broccoli, cele mai bune rezultate au fost obţinute la plantele umbrite cu plasă verde-închis, urmate de plasă verde cu dungi albe şi plasă verde-deschis, în timp ce martorul neumbrit a obţinut cele mai mici inflorescenţe principale.

Umbrirea plantelor cu plasă de culoare verde cu diferite nuanţe a determinat o influenţă constantă deosebit de favorabilă asupra indicatorilor de producţie, iar dintre plasele de umbrit utilizate cele mai bune rezultate au fost obţinute la tunelul umbrit cu plasă verde-închis. Trebuie amintit şi faptul că producţiile principale cele mai ridicate au fost obţinute în funcţie de hibridul cultivat şi de acoperirea tunelului cu plasă verde-închis. Umbrirea tunelelor cu plasă se poate executa astfel: arcuri confecţionate din fier forjat, care pot fi fixate în sol la distanţă de 1,5 metri, apoi sunt acoperite cu plase de umbrit, care pot avea diverse culori (cea mai recomanadată este verde- închis). Fixarea se realizează foarte simplu, plasele fiind prinse cu coliere la capetele tunelului şi din 1,5 în 1,5 metri pe lungime tunelului. Varianta de prindere a plasei cu coliere este cea mai sigură şi nu afectează integritatea plasei.

În acest scop se realizează un adăpost tip tunel bine adaptat la condiţiile locale, ţinând seama în primul rând de posibilitatea realizării lui de către orice cultivator care doreşte să producă broccoli în timpul verii. Tunelul poate avea înălţimea de aproximativ 1,60 metri şi lăţimea de 2,5 metri. Susţinerea plasei de umbrit se realizează de către arcurile confecţionate din fier forjat introduse în sol şi amplasate la distanţă de circa 1,5 metri. Capetele tunelului rămân descoperite pentru o circulaţie adecvată a aerului, în partea laterală a tunelului, pe lungimea acestuia, plasa va fi prinsă de arcuri cu coliere, aceasta acoperind tunelul până la 15 cm distanţă faţă de sol. În realizarea tunelului este bine să se ia în calcul şi uşurinţa efectuării lucrărilor obişnuite de îngrijire a culturii. Datorită înălţimii acceptabile a tunelului, care nu incomodează, efectuarea operaţiilor de îngrijire a plantelor poate fi astfel făcută cu uşurinţă, ori de câte ori este nevoie, fără îndepărtarea plasei.

Posibilitatea îngrijirii culturii fără îndepărtarea şi apoi reprinderea plaselor determină o economisire nu numai a timpului ocupat cu aceste operaţiuni, ci şi a forţei de muncă şi, de asemenea, un alt avantaj îl constituie faptul că plantele sunt ferite de stresul suferit de trecerea bruscă de la umbră la lumină (în momentul îndepărtării plaselor) şi invers (la montarea din nou a plaselor), dar au şi o bună protecţie faţă de dăunători.

Se pot planta trei rânduri la distanţe de 70 cm, iar între plante, pe rând, 18, 25, 35 sau 45 cm, rezultând astfel densităţi de 79.365, 57.142, 40.816 şi, respectiv, 31.746 plante/hectar.

La cultura de vară se recomandă irigarea, mai des, cu cantităţi suficiente de apă şi în rigole bine adâncite cu scopul de a reţine şi a pune la dispoziţia plantelor apa în cantitate suficientă şi pentru a fi păstrată mai bine umiditatea din sol, asigurând astfel un microclimat favorabil. Lucrările de îngrijire care se aplică pe parcursul perioadei de vegetaţie sunt asemănătoare cu cele aplicate la broccoli timpuriu (completarea golurilor, fertilizarea fazială, combaterea bolilor şi a dăunătorilor, irigarea, distrugerea buruienilor prin praşile repetate) cu unele particularităţi: numărul de udări solicitate de broccoli în acest sezon fiind mai mare, se vor aplica irigări mai dese, cu norme de 400 metri cubi/ hectar; pentru rentabilitate maximă, udarea se va aplica dimineaţa foarte devreme, seara sau noaptea, nu în cursul zilei, când poate determina arsuri pe frunze; consumul de apă este maxim în momentul formării inflorescenţei, care corespunde cu perioada cea mai călduroasă din timpul verii. Recoltarea inflorescenţelor de broccoli în cultura de vară poate începe din decada a II-a a lunii august (inflorescenţele principale) şi până în prima decadă a lunii septembrie (inflorescenţele secundare).

Deoarece inflorescenţele de broccoli au un grad mare de perisabilitate, se recomandă executarea recoltării, precum şi operaţiile de aşezare în lăzi şi transfer la loc rece cu foarte mare atenţie, însă pe cât posibil într-un ritm alert.

Se pot obţine producţii totale de circa 30 tone/hectar. Plantele culivate în tunele umbrite beneficiază de microclimatul creat prin umbrire, care favorizează menţinerea unor condiţii favorabile prin reducerea temperaturii şi protejarea împotriva insolaţiei directe, inflorescenţele având o creştere armonioasă, menţinându-şi vizibil calitatea.

În perioada de vară, broccoli este imposibil de cultivat fără umbrire, cultura neumbrită atrage după sine pierderi mari, deoarece temperaturile ridicate şi lipsa unei minime protecţii împotriva radiaţiei solare directe determină deschiderea mugurilor florali, fenomen care se observă la puţin timp după apariţia inflorescenţelor principale şi apoi se accentuează puternic, ducând la deprecierea inflorescenţelor.

La plantele de broccoli cultivate vara fără umbrire se impune recoltarea prematură deoarece inflorescenţele au o explozie florală în masă, care duce practic la compromiterea culturii, inflorescenţele rezultate nu pot fi astfel utilizate decât ca furaj.

Umbrirea plantelor cu plasă (în special de culoare verde-închis) poate realiza condiţii ambientale deosebit de favorabile şi permite obţinerea unor recolte calitative. De asemenea, este bine să se ţină seama şi de faptul că în cultura de vară aplicarea unei densităţi mari la broccoli permite plantelor să îşi asigure o umbrire naturală, creând un microclimat benefic dezvoltării inflorescenţelor de calitate.

Cultura de toamnă

Pentru culturile de toamnă, răsadurile se produc pe brazde reci în câmp, nerepicate. Brazdele pentru producerea răsadurilor se pregătesc afară, alegându-se un teren adăpostit, fertil şi cu posibilitatea aplicării udărilor, constant şi pe toată perioada de producere a răsadurilor. Terenul se eliberează de resturi, se dezinfectează, se afânează, se mărunţeşte. Dacă pământul este sărac şi greu, se adăugă mraniţă şi nisip. După mărunţire, se nivelează uşor pământul, se fac şănţuleţe cu marcatorul la distanţă de 7-10 cm. Pe suprafeţe mici, se seamănă manual, iar pe suprafeţe mai mari se utilizează semănătoarea.Se seamănă începând cu decada a II-a a lunii iunie în rânduri distanţate la 7 cm, 4-5 grame/metrul pătrat. Lucrările de îngrijire aplicate răsadurilor de broccoli produse pe brazde reci în câmp constau în: udări mai dese (aplicate dimineaţa devreme), având în vedere că timpul este călduros şi răsadurile rămân descoperite pe toată perioada producerii lor; plivitul când buruienile sunt mici şi ori de câte ori este necesar; fertilizări faziale: prima la 10-15 zile de la răsărirea plantelor şi a doua la 10-12 zile după prima, cu îngrăşăminte complexe, ca de exemplu Complex III, 0,3-1%, aplicat printre rândurile de plante, urmate de stropirea plantelor pentru a înlătura picăturile de soluţie rămase pe frunze; ultima fertilizare se realizează cu 10 zile înainte de plantare; combaterea bolilor şi a dăunătorilor cu produse corespunzatoare; umbrirea uşoară a răsadurilor în situaţia în care radiaţia luminoasă este foarte puternică, folosind plase de umbrit.

La plantare, vârsta optimă a răsadurilor este de circa 30-35 de zile. Pregătirea terenului începe de toamna şi este făcută în funcţie de cultura anterioară, în mod asemănător ca la celelalte culturi. După desfiinţarea culturilor secundare anticipate din vară, se strâng resturile vegetale, se realizează discuirea şi nivelarea de exploatare dacă este nevoie, mai ales atunci când udarea urmează să se aplice pe rigole, iar terenul trebuie să fie cât mai plan.

Înainte de înfiinţarea culturii, cu 10- 14 zile, se realizează fertilizarea cu îngrăşăminte chimice, 250-300 kilograme/hectar Complex III. Arătura se va face la adâncime mai mică, de 18-20 cm, pentru a evita scoaterea de bulgări mari, greu de mărunţit, iar dacă umiditatea solului este scăzută, înainte de arătură se va executa o udare de aprovizionare prin aspersiune, cu o normă de 300-400 metri cubi/hectar, care va crea condiţii favorabile pentru o lucrare de calitate (V. Popescu, 2003.) Concomitent cu aratul, se face şi grăparea, prin ataşarea unei grape stelate. Apoi terenul se mărunţeşte folosind grapa cu discuri. Pe terenul astfel mărunţit, se pot aplica erbicidele recomandate de specialişti, apoi se încorporează şi se modelează solul. Plantarea are loc între 20 şi 25 iulie, la 70 cm între rânduri, iar pe rând la 18, 25, 35 şi 45 cm, rezultând densităţile amintite anterior.

Efectele densităţii ridicate asupra greutăţii inflorescenţelor principale sunt formarea unor inflorescenţe cu greutate mai mică, în timp ce prin folosirea unei densităţi mai mici greutatea inflorescenţelor se măreşte, deci densitatea redusă influenţează favorabil greutatea inflorescenţelor. Greutatea inflorescenţelor principale ca medie la nivel de hibrid este influenţată, în principal, de materialul genetic folosit. Producţia principală a oscilat în limite destul de largi atât între hibrizii studiaţi, cât şi între variantele de densităţi testate. Privind în ansamblu influenţa densităţii de plantare asupra producţiei principale, se constată că varianta martor (31.746 plante/hectar) (70/45 cm) realizează cele mai slabe producţii, la toţi hibrizii, fiind depăşită de toate celelalte variante de densităţi. După plantare, se aplică lucrări de îngrijire pe parcursul întregii perioade de vegetaţie. Se efectuează controlul densităţii plantelor prin completarea golurilor la 4-5 zile de la plantare, cu răsad de calitate şi din acelaşi hibrid, urmat de udarea individuală a plantelor.

Combaterea buruienilor este asigurată de prăşitul culturii, 2-3 praşile mecanice între rânduri şi 1-2 praşile manuale între plante pe rând. Ori de câte ori este nevoie, se poate interveni prin lucrări de îndepărtare a buruienilor, până în momentul în care plantele cresc şi acoperă solul.

Se realizează două fertilizări cu Complex III, 300 kilograme/hectar, la fel ca la cultura timpurie în câmp. Combaterea bolilor şi a dăunătorilor se execută la semnalarea atacului, prin tratamente, ultimul tratament trebuie făcut cu trei săptămâni înainte de recoltare. Nu este necesară protecţia inflorescenţei faţă de soare.

Fiind o plantă sensibilă la secetă atmosferică, se fac udări cu norme de 300-350 metri cubi/hectar, în număr de 8-10. Recoltarea se face când inflorescenţele au mărime corespunzătoare hibridului. Se face manual, prin tăiere de 2-3 ori. Mai întâi se recoltează inflorescenţele principale şi, la interval de 7-8 zile, de două ori cele secundare. Tăierea se face cu 2-3 cm sub locul de ramificare a lăstarilor din inflorescenţă, pentru ca acestea să rămână întregi. Recoltarea inflorescenţelor se face începând din decada întâi a lunii septembrie (inflorescenţele principale) şi se continuă până în decada a III-a a lunii octombrie (inflorescenţele secundare), însă trebuie o atenţie deosebită, deoarece temperaturile negative depreciază partea comestibilă. Brumele slabe sunt bine suportate înainte de apariţia inflorescenţei, după aceea pot provoca brunificări, prejudiciind calitatea. Producţia la soiurile târzii este de 30-35 tone/hectar.

Se recomandă cultura de toamnă la broccoli pentru perioada optimă de recoltare, când riscul de depreciere a inflorescenţelor este redus la zero. De asemenea, cultura de toamnă implică cheltuieli mai mici, gradul de reuşită a culturii este garantat, având în vedere condiţiile de mediu adecvate, iar eficienţa economică este la un nivel acceptabil.

Se recomandă practicarea culturii de toamnă deoarece condiţiile de mediu favorabile permit ca broccoli să obţină producţii superioare tuturor sistemelor de cultură şi de o calitate foarte bună, care determină obţinerea unor profituri bune, nu însă foarte bune, comparativ cu alte sisteme de cultură, deoarece piaţa este suprasaturată de produse din grupa verzei, dar şi de alte legume, iar preţul de valorificre este modest.

Victor VĂTĂMANU

0 Comments

articole

Tehnologia de cultură pentru broccoli semănat vara şi toamna

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT