Tehnologia de cultură pentru chimion - Carum carvi L.

Chimionul este o plantă bienală ale cărei fructe conţin ulei volatil (3-4%) cu proprietăţi stomahice, carminative şi spasmolitice, care se utilizează atât în medicină, cât şi în industria alimentară (în calitate de condiment, în panificaţie, industria cărnii, la prepararea unor băuturi alcoolice), după cum prezintă Maria Dana Bobit.

În primul an de cultură, chimionul formează doar o rozetă de frunze, fructificarea având loc abia în anul al II-lea. Pentru folosirea cât mai eficientă a terenului în primul an, se recomandă ca semănatul să se facă în cultură mixtă cu următoarele specii (pentru zonele umede şi răcoroase) macul de grădină sau orzoaica, mărarul, ovăzul (masă verde), borceagul (masă verde) sau muştarul (pentru zona sudică).

Cerinţele biologice şi amplasarea teritorială

Chimionul este o plantă care preferă solurile fertile, adânci, bogate în calciu şi cu umezeală suficientă, de aceea se cultivă în zonele mai umede şi răcoroase, unde nu este necesară irigarea. Zonele de cultură foarte favorabile pentru chimion sunt: dealurile vestice din judeţele Bihor şi Arad, Ţara Haţegului, depresiunile marginale, Ţara Bârsei, Podişul Transilvaniei. Pentru populaţia „Mare de Roman“, Subcarpaţii Răsăriteni reprezintă zona de cultură cea mai favorabilă.

Locul în asolament

Chimionul dă rezultate bune după prăşitoare care lasă terenul curat de buruieni. Se poate cultiva şi după cereale. Nu se cultivă după alte umbelifere şi în monocultură deoarece se ajunge la secătuirea unilaterală a solului, la apariţia şi dezvoltarea masivă a bolilor specifice şi la creşterea numărului de rozătoare. Chimionul revine pe acelaşi teren după 5-7 ani. La rândul său, el este o bună premergătoare pentru toate plantele, cu excepţia umbeliferelor.

Folosirea îngrăşămintelor

La stabilirea necesarului de îngrăşăminte trebuie să se ia în calcul gradul de aprovizionare a solului cu elemente fertilizante şi planta premergătoare. Cercetările efectuate au evidenţiat aportul îngrăşămintelor chimice în sporirea producţiei. Chimionul dă bune rezultate şi după premergătoare îngrăşate cu gunoi de grajd (cartof, sfeclă de zahăr). Fertilizarea cu fosfor - administrarea fosforului are efect direct asupra măririi capacităţii de fructificare. Doza recomandată este de 80-100 kg/ha substanţă activă. Fertilizarea cu azot - azotul favorizează creşterea vegetativă a chimionului. În anul I se administrează 45-50 kg/ha azot substanţă activă, iar în anul al II-lea de vegetaţie, 35-40 kg/ha substanţă activă. Fertilizarea cu potasiu - potasiul măreşte rezistenţa la iernare şi sporeşte capacitatea de fructificare. Se recomandă ca pe terenurile sărace să se administreze 50-70 kg/ha potasiu substanţă activă. Fertilizarea cu gunoi de grajd - chimionul în cultura pură răspunde favorabil la aplicarea îngrăşămintelor organice, doza optimă de gunoi de grajd fiind de 20-30 t/ha pentru un ciclu de vegetaţie. Epoca de aplicare - fosforul se aplică fracţionat, jumătate din doză sub arătura de bază, toamna, înainte de înfiinţarea culturii, şi cealaltă jumătate în anul I toamna, înainte de ultima praşilă. Potasiul se administrează toamna, sub arătura de bază ca şi gunoiul de grajd. Îngrăşămintele cu azot se administrează în anul I la pregătirea terenului în vederea însămânţării, iar în anul al II-lea, pe zăpadă sau primăvara devreme.

Lucrările solului

După premergătoarele ce eliberează terenul devreme, se execută imediat dezmiriştirea la adâncimea de 10-12 cm, urmând ca prin discuiri repetate să se distrugă o mare parte din buruieni; toamna se execută arătura de bază, la adâncimea de 28-30 cm. După premergătoarele ce eliberează terenul târziu, se execută direct arătura de bază, la aceeaşi adâncime.

Pregătirea patului germinativ

Când primăvara este umedă, terenul se pregăteşte folosind grapa cu discuri la care, la a doua trecere, se ataşează şi grapa cu colţi reglabili. Ultima lucrare de pregătire se execută cu combinatorul. Când primăvara este secetoasă, se va executa nivelarea arăturii, iar apoi se va definitiva pregătirea patului germinativ cu combinatorul. Uneori este necesară şi folosirea tăvălugului. În ambele situaţii, este necesar se se realizeze o bună mărunţire a pământului, nivelarea şi tasarea să.

Semănatul

Se efectuează cu semănătoarea SUP - 21 sau SUP - 29, la care se montează limitatoare de adâncime la patine. Epoca de semănat - este primăvara în prima urgenţă. Din acest punct de vedere, macul, mărarul, ovăzul (masă verde), borceagul, muştarul corespund cel mai bine că însoţitoare ale chimionului în cultura mixtă. Norma de sămânţă - în cultura pură, cantitatea de sămânţă la hectar este de 10-12 kilograme şi se reduce la 8 kilograme când se realizează cultura mixtă. În cazul în care se seamănă mac de grădină, norma este de 1-2 kilograme/hectar. Sămânţa trebuie să se încadreze în următorii parametri de calitate: puritate = 94-98%, germinaţie = 75%. Distanţa de semănat - chimionul se seamăn în rânduri la 50 cm, realizându-se o densitate de 40-50 plante/ mp. Când se foloseşte macul ca planta însoţitoare, se seamănă pe acelaşi rând, iar când se folosesc celelalte însoţitoare, acestea se seamănă la distanţă de 12,5 cm faţă de rândul de chimion. Adâncimea de semănat - în  funcţie de tipul de sol, adâncimea de semănat variază între 1 şi 3 cm. În cazul culturii mixte cu mac, trebuie să se reducă adâncimea de semănat.

Lucrările de întreţinere

Lucrările manuale şi mecanice - lucrările efectuate în anul I. a) Cultura pură Imediat după răsărire, se va efectua praşila mecanică cu cultivatorul de plante tehnice prevăzut cu discuri de protecţie. Acesta se va regla în aşa fel încât zona de protecţie să fie cât mai mare, iar adâncimea de lucru cât mai mică. Pe măsură ce plantele se dezvoltă, organele de lucru ale cultivatorului vor lucra mai aproape de rândurile de plante şi din ce în ce mai adânc. Lucrările de întreţinere se vor completa cu praşile manuale şi pliviri, numărul acestora fiind în funcţie de gradul de îmburuienare a culturii. b) Cultura mixtă În cazul culturii mixte cu mac, acesta trebuie rărit, deoarece are un ritm mai rapid de creştere şi stinghereşte chimionul. În continuare se vor executa lucrări mecanice şi manuale de rărit şi plivit, ori de câte ori este necesar. Lucrările efectuate în anul al II-lea Primăvara devreme se vor administra îngrăşăamintele cu azot şi se va grăpa perpendicular pe direcţia rândurilor, ulterior cultura întreţinându-se prin lucrări manuale (2) şi mecanice (2).

Erbicidarea culturii

Combaterea chimică a buruienilor din cultura pură de chimion se poate face utilizând erbicidele recomandate de specialiştii agronomi din zona de cultivare. Epoca de administrare - unele erbicide se aplică înainte de semănat prin încorporare cu discul, iar altele se aplică imediat după semănat sau în vegetaţie. Modul de administrare - erbicidarea se realizează cu maşina de stropit MET - 1200 sau cu echipamentul pentru stropit EEP - 600. Dozele optime de erbicid sunt cuprinse între 2 şi 3 litri/hectar sau 2-3 kg/ha, funcţie de tipul de erbicid aplicat.

Boli, dăunători şi combaterea acestora

Recolta de chimion este diminuată în unii ani prin apariţia în lan a 15-20% din inflorescenţe diforme şi fără rod, din cauza unor microplasmoze. Pentru prevenirea apariţiei bolii se vor respecta măsurile de igienă culturală. Şoarecii de câmp pot produce pagube apreciabile în cultura chimionului. Aceştia se vor combate folosind momeli toxice cu Klerat granule (20-25 g), amplasarea acestora făcându-se în funcţie de proporţia invaziilor. De asemenea, se poate face şi gazarea galeriilor aplicând câte 3-4 tablete de Delicia pentru fiecare sistem de galerie. Nu s-a semnalat prezenţa altor dăunători care să prezinte importanţă economică.

Recoltarea

Epoca de recoltare - fiind o plantă ale cărei fructe se maturizează eşalonat, alegerea momentului de recoltare are o mare importanţă pentru obţinerea producţiei. În cazul recoltării manuale, lucrarea începe când 35-40% din fructe sunt coapte şi au o culoare galben-brună. Când recoltarea se face cu combina, procentul de fructe mature (de culoare brună) din lan trebuie să fie 65-75%. Pentru evitarea pierderilor produse prin scuturare, se recomandă ca lucrarea să se facă în prima parte a zilei. Există şi posibilitatea recoltării întregii mase vegetale, ca materie primă pentru extragerea uleiului volatil. În această situaţie, epoca optimă este coacerea în lapte, iar înălţimea de tăiere, la 20 cm deasupra nivelului solului. Modul de recoltare - chimionul se poate recolta manual, cu secera, după care se pune în mănunchi, se leagă şi se aşază în clăi pentru maturare completă şi uscare. Treieratul se face cu batoza sau cu combina la staţionar. Recoltarea mecanică în două faze se efectuează cu maşina tip vindrover - MRM -, cu care se seceră chimionul şi se lăsă în brazdă pentru maturare şi uscare. Pentru treierat se foloseşte combina, la care se ataşează pick-up-ul. Când recoltarea se face cu combina direct din lan, masa de tăiere se ridică până aproape de nivelul primei ramificaţii a plantelor. Reglarea pentru treierat se referă la reducerea turaţiei (700-750 rotaţii/minut), deschiderea tobei, reducerea intensităţii vântului şi schimbarea unor site.

Uscarea şi condiţionarea

Chimionul conţine un procent mare de umiditate, în special în condiţiile recoltării mecanice cu combina. De aceea, după treierat, recolta se întinde în magazii uscate şi bine aerisite, grosimea stratului nu trebuie să depăşească 20-25 cm. Până la atingerea umidităţii de 12%, trebuie făcută zilnic lopătarea de cel puţin 1-2 ori. Următoarea operaţie constă în trecerea fructelor prin selector, prilej cu care se îndepărtează resturile vegetale şi se separă fructele pe categorii de calitate. Producţia de fructe care se obţine de pe un hectar de cultură de chimion este de 7-14 qintale.

Victor VĂTĂMANU