Tehnologia de cultura pentru conopida

Sub forma actuală, conopida este o cultură relativ recentă, a cărei origine este destul de controversată. J.Y. Peron apreciază că, în conformitate cu scrierile unor botanişti arabi, conopida a apărut probabil în agricultura Spaniei în secolul al XII-lea, derivând dintr-un tip ancestral de broccoli care mai poate fi întâlnit şi astăzi. V. Voican şi colaboratorii (2002) prezintă ca fiind o certitudine faptul că extinderea în cultură s-a realizat în Italia, de unde s-a răspândit apoi în toată Europa.

---

Conopida se cultivă astăzi în toată lumea, mai puţin în zonele tropicale, umede, din motive fitosanitare. Producţia mondială de conopidă este evaluată la 5-5,5 milioane de tone, pe o suprafaţă de aproximativ 360.000 de hectare, din care pe 46% se cultivă în Europa. India şi China sunt, de asemenea, mari cultivatoare de conopidă. În România, conopida are condiţii de cultură în toate zonele agricole, însă se cultivă mai mult în jurul marilor aglomerări urbane: Bucureşti, Cluj, Timişoara, Arad etc.

Conopida se cultivă pentru căpăţâna sa de culoare albă, sidefie, verzuie sau violacee, care se foloseşte în arta culinară sub diverse forme (fiartă, coaptă, prăjită), în supe, ciorbe şi diverse mâncăruri sau în gama de murături asortate. Este o legumă bine apreciată de cunoscători pentru gustul specific, precum şi pentru conţinutul în proteine (2,4%), săruri minerale şi vitamine (A şi C). Căpăţâna, numită uneori şi inflorescenţă, este de fapt un organ prefloral tumefiat care provine din hipertrofierea tijelor şi a ramificaţiilor florale devenite organe de acumulare a substanţelor de rezervă. Conopida este o plantă normală bienală, în condiţiile specifice din România comportându-se însă ca plantă anuală. Seminţele de conopidă răsar la 5-6 zile de la semănat, rezultând plantule cu două cotiledoane alungit cordiforme, cu marginile îndoite în sus ca un jgheab, de culoare verde închis, mici şi glabre.

Rădăcina principală este pivotantă, bine dezvoltată şi pătrunde în sol până la 70 cm. Tulpina propriuzisă este scurtă, îngroşată, pe care cresc iniţial frunzele care alcătuiesc rozeta, apoi în centru apare mugurele florilor. La răsadul de conopidă, frunza este alungită, cu marginile dinţate, formă care se menţine şi la plantele mature. La cele mai multe soiuri, frunzele sunt bine dezvoltate şi reuşesc să acopere inflorescenţa (căpăţâna) formată, protejând-o contra luminii. Căpăţâna se formează, în funcţie de soi, după 50-90 de zile. După circa 3 săptămâni de la formare, căpăţânile încep să se răsfire, iar ramificaţiile să se alungească. Tulpina florală rezultă din ramificaţiile căpăţânii, care se alungesc mult, până la 60-70 cm înălţime, se ramifică şi formează flori. Răsfirarea căpăţânilor şi creşterea tulpinilor florale durează 15-20 de zile. Ramificaţiile laterale ale inflorescenţei se dezvoltă mai repede decât cele centrale. La 20-25 de zile de la formarea tulpinilor florale au loc înfloritul şi polenizarea, iar după alte 30-40 de zile, maturarea fructelor şi a seminţelor. Florile sunt mici, de tipul 4, cu corola galbenă. Au polenizare alogamă, entomofilă. Fructul de conopidă este o silicvă, care are în interior 7-8 seminţe mici. Seminţele sunt aproape globuroase şi au suprafaţa tegumentului netedă, fără aspect reticulat, de culoare bună-închisă, foarte slab lucioasă. Seminţele de conopidă sunt mai mici decât cele de varză. Greutatea a 1.000 de seminţe este de 2,2-3 grame; într-un gram intră 330-470 de seminţe. Facultatea germinativă trebuie să fie de minimum 60-80%. Aceasta se păstrează aproximativ 4 ani.

În funcţie de apariţia căpăţânii la un anumit moment sau de o succesiune de faze fiziologice, se pot identifica mai multe grupe de soiuri sau hibrizi, dintre care cele mai evidente sunt: soiuri timpurii şi semitimpurii - cultivate, în general, primăvara timpuriu, cu producţie în luna mai-iunie; soiurile semitârzii - cultivate, în general, pentru producţia de vară (iulie-august); soiurile târzii - cultivate, în general, pentru producţii de toamnă-iarnă.

Rotaţia culturii - conopida ocupă în asolament acelaşi loc cu varza de căpăţână, fiind tratată ca o cultură principală. Conopida poate reveni pe aceeaşi solă numai după 4-5 ani.
Conopida timpurie - se cultivă prin răsaduri repicate produse în sere sau solarii încălzite.
Epoca de semănat - semănatul se realizează între 20 ianuarie şi 10 februarie, utilizându-se 4-5 grame de sămânţă/metrul pătrat. Semănatul se face în rânduri echidistante (la 5 cm) şi la o adâncime de 1,5-2 cm. Distanţa de plantare este de 30x70 cm pentru conopida timpurie şi de vară şi de 40x70 cm pentru conopida de toamnă. Data plantării este 10-25 martie pentru conopida timpurie, 20-25 aprilie pentru conopida de vară şi 22-30 iunie pentru conopida de toamnă.

Repicatul - răsadul se repică atunci când apar primele frunze adevărate, în ghivece sau cuburi nutritive de 7x7x7 cm. Fertilizarea răsadului până la plantarea sa în câmp, de două ori, cu o soluţie de îngrăşăminte chimice complexe (2%), 4-5 litri la metrul pătrat. Pregătirea terenului - trebuie să asigure, la momentul semănatului, un sol bine mărunţit, aşezat şi suficient de reavăn.

Înfiinţarea culturii

Epoca de plantare - în câmp este cât mai de timpuriu, între 10 şi 15 martie în regiunile din sud şi 15-30 martie pentru regiunile din nord.
Schema de plantare - pe teren modelat se plantează două rânduri pe stratul înălţat, la 30x70 cm. Pe teren modelat, în biloane, se plantează pe partea sudică a acestora, la distanţă de 25x50 cm. Adâncimea de plantare a răsadurilor este aceea la care au stat în ghivece.

Udarea de prindere - după plantare, se efectuează imediat o udare, cu 250-300 metri cubi la hectar, pentru a asigura prinderea răsadurilor. Pentru obţinerea de recolte şi mai timpurii, se practică cultura protejată cu material plastic (tunele din folie de polietilenă). În acest caz, plantarea se face mai devreme, la începutul lunii martie, pe teren nemodelat, după schema 30x70 cm. Imediat după plantare, cultura se protejează cu un adăpost temporar, tip tunel, din polietilenă de 0,2 mm grosime. Protejarea durează circa 18-25 de zile. Se obţin recolte cu 15-20 de zile mai devreme faţă de culturile neprotejate, mai ales când primăvara este friguroasă.

Cultura conopidei de vară
Este mai puţin practicată în zonele sudice, unde vara este excesiv de secetoasă. Se poate realiza numai pe terenuri cu apă asigurată şi cu posibilitate de irigare prin aspersiune, pentru a realiza o umiditate atmosferică convenabilă. Cultura se realizează prin răsad repicat în aceleaşi condiţii cu conopida timpurie, constând în: data de semănat, care este 5-10 martie; data de înfiinţare a culturii în câmp prin plantare, care este 20-25 aprilie.

Lucrările de întreţinere
Sunt aceleaşi ca la conipida timpurie. Suplimentar, la soiurile care nu învelesc bine inflorescenţele, la sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie, se frânge una-două frunze mari şi se acoperă inflorescenţa, pentru a nu se deteriora din cauza expunerii la insolaţie directă.

Cultura conopidei de toamnă
Se realizează, de regulă, prin răsad. Există şi la noi încercări de cultură prin semănare directă în câmp (semănat în perioada 10-25 aprilie).

Producerea răsadului - pentru cultura de toamnă, răsadul se produce în răsadniţe reci sau pe brazde în câmp.
Epoca de semănat - se seamănă între 1 şi 10 mai, în rânduri echidestante la 8 cm distanţă, folosind circa 0,3 kilograme de sămânţă pentru a produce răsadurile necesare unui hectar de cultură,

Adâncimea de semănat - este de 1,5-2 cm. Răsadul nu se repică, însă se răreşte la distanţă de 4 cm fir de fir şi se fertilizează cu soluţie de îngrăşăminte chimice complexe (2%), în cantitate de 4-5 litri/metrul pătrat.

Pregătirea terenului

Cultura se poate realiza succesiv unor culturi de verdeţuri sau mazăre păstăi. După recoltarea acestora, se ară la 15-18 cm, se aplică îngrăşămintele chimice (150-200 kilograme azotat de amoniu, 250-300 kilograme superfosfat şi 100-150 kilograme sare potasică la hectar) care se încorporează în sol.

Erbicidarea - se face la momentul primirii buletinului de avertizare emis de către Laboratoarele Fitosanitare Judeţene.
Modelarea terenului - după fertilizare şi afânare, terenul se modelează în straturi înălţate pentru ecartamentul de 140 sau 150 cm sau în biloane de 60-70 cm.

Înfiinţarea culturii

Pregătirea răsadului - răsadurile se scot cu grijă din răsadniţe, se fasonează şi se mocirlesc.
Epoca de plantare - este între 20 iunie şi 1 iulie.

Schema de plantare - pe teren modelat, pe straturi se plantează câte două rânduri la distanţă de 70 cm între ele şi 35-45 cm între plante pe rând. Pe biloane, conopida pe plantează pe partea nordică a bilonului la 35x60 cm. Adâncimea de plantare a răsadurilor este până la prima frunză normală. Pe suprafeţe restrânse (grădini familiale) se obţin rezultate foarte bune, făcând îngrăşarea locală la cuib înainte de plantare cu 0,5 kilograme mraniţă sau cu amestec de gunoi de grajd bine descompus şi îngrăşăminte chimice.

Lucrările de îngrijire a culturilor

Completarea golurilor - trebuie făcută în prima săptămână de la plantare, folosind răsaduri din acelaşi soi şi de aceeaşi vârstă cu cel plantat iniţial.

Irigarea - conopida se irigă în funcţie de regimul de precipitaţii al zonei în care se cultivă, aplicându-se 4-5 udări la cea timpurie şi 7-8 udări la cea de toamnă, folosind norme de irigare de 300-400 metri cubi la hectar. Este necesar să se asigure 70-75% din IUA al solului, fără ca apa să băltească.

Combaterea buruienilor - cultura se menţine curată de buruieni prin praşile manuale pe rând şi mecanice pe intervalele dintre rânduri, începând de la a 8-a zi de la plantare, repetându-se după fiecare udare sau ploaie mai mare de 10 mm, sau când răsar buruienile. Când prăşitul se face manual, concomitent cu aceasta se face şi muşuroitul plantelor.

Fertilizarea pe timpul vegetaţiei - cu azotat de amoniu, se face de două ori, prima dată la 2-3 săptămâni de la plantare, cu 100 kilograme la hectar (la conopida timpurie) sau 100-125 kilograme/hectar (la cea de toamnă). A doua fertilizare se face la circa 10 zile după prima la conopida timpurie şi 15-20 de zile la cea de toamnă, folosind aceleaşi doze ca la prima fertilizare.

Protejarea inflorescenţei - o lucrare specială, care se aplică la soiurile de conopidă cu frunze scurte, în scopul de a feri inflorescenţa de radiaţia luminoasă directă. Se face fie prin legarea cu rafie a frunzelor deasupra inflorescenţei, fie frângând 1-2 frunze deasupra ei.

Combaterea patogenilor şi a dăunătorilor - în general, ca şi cultura de varză, conopida are numeroase boli şi dăunători. Frecvente sunt atacurile bacteriilor Xanthomonas campestris, Pseudomonas maculicola şi Erwinia carotovora, care în anii cu condiţii favorabile (umiditate ridicatea şi temperaturi de 18-25 de grade Celsius) pot produce pagube. În timpul perioadei de vegetaţie, culturile de conopidă sunt atacate de numeroşi dăunători specifici culturilor de legume din grupa verzei. Toate acestea se vor anihila prin aplicarea tratamentelor cu substanţele indicate de către laboratorul fitosanitar judeţean.

Recoltarea
Conopida se recoltează când inflorescenţele au ajuns la dimensiuni normale, înainte de a se răsfira. Recoltarea se face tăind inflorescenţa cu 2-3 frunze sub ea, astfel ca acestea să o protejeze în timpul transportului şi al manevrărilor. Producţia se ridică la 10-15 tone la hectar la conopida timpurie şi la 20-25 tone la hectar la conopida de toamnă când s-au cultivat soiuri, şi 25-40 tone la hectar când se cultivă hibrizi de conopidă.

Victor VĂTĂMANU