Tehnologia de cultură pentru degeţelul lânos şi cel roşu (Digitalis lanata Ehrh L. şi Digitalis purpurea L.)

În legătură cu denumirea acestor plante, numele de Digitalis provine de la latinescul „digitus“ (deget, aluzie la forma corolei), lanata de la latinescul „lanatus“ (acoperit cu lână, la lobul median al corolei - pubescent şi la caliciul prevăzut cu un strat dens cu aspect lânos), purpurea, de la latinescul „purpureus“ (roşu ca purpura, aluzie la culoarea florilor).

Cele două plante au importanţă deosebită în industria farmaceutică. Ele sunt originare din Europa Centrală şi Orientală, în prezent se cultivă în zone din America, Chile, sudul Australiei, în Europa până în Munţii Alpi şi în sudul Peninsulei Scandinavice. În România, aceste plante se întâlnesc în Ţara Bârsei, nordul Moldovei, Subcarpaţii Meridionali, în general, în zone umde şi răcoroase. În ceea ce priveşte principiile active, acestea se regăsesc în marea lor majoritate în frunze (Folium Digitalis purpurea şi Folium Digitalis lanatae), care conţin glicozide cardiotonice (lanatozide A, B, C), digoxină, gitoxină, digifolină digilatomină, digipurpurin, saponine (lanatogozida, lanagitozid), colesterol, campestrol, stigmasterol, sitosterol, antrachinone, enzime, colină, acetilcolină, acizii cafeis şi ascorbic, flavone (digitoflavonă, digitoluteină). Ca acţiune farmacologică, plantele acţionează asupra contractibilităţii şi excitabilităţii inimii, cu efect de ameliorare a circulaţiei sanguine şi de oxigenare a ţesuturilor.

Relaţiile plantă - factori de vegetaţie

Temperatura - plantele răsar la o temperatură medie zilnică de 4-5 grade Celsius, răsar în 15-20 de zile; când temperatura este de 22-24 de grade Celsius, plantele răsar în 5-6 zile. În timpul iernii, pe terenurile acoperite cu zăpadă, plantele rezistă şi la temperaturi de minus 25 - minus 28 de grade Celsius. Răsărirea plantelor în primăvară are loc cu întârziere, neexistând pericolul vătămării plăntuţelor de către brumele târzii. Pe parcursul iernii, frunzele tinere din vârful de creştere rămân viabile, fără să crească. O medie lunară a temperaturii de 16-18 grade Celsius, însoţită de lipsa precipitaţiilor şi de lumină intensă, în perioada premergătoare recoltării frunzelor, asigură obţinerea unor materii prime vegetale cu un conţinut ridicat în cardenoide.
Umiditatea - cele două plante au cerinţe ridicate în perioada de germinare a seminţelor ca urmare a semănatului supeficial şi a sistemului radicular subdezvoltat. Deficitul de apă din sol determină compromiterea însămânţărilor de primăvară. Excesul de apă favorizează dezvoltarea agenţilor patogeni. Conţinutul în principii active este negativ influenţat de un regim bogat în precipitaţii sau în cazul aplicării irigaţiei. Plantele preferă regiuni cu precipitaţii cuprinse între 450 şi 600 mm anual.
Lumina - favorizează acumularea în frunze a substanţei active. Lumina este foarte importantă pentru răsărirea şi creşterea plantelor.
Solul - cerinţele plantelor pentru sol sunt satisfăcute prin cultivarea lor pe soluri slab acide, neutre, fertile, bogate în substanţe organice. Spontan, plantele pot creşte şi în luminişurile pădurilor de foioase. Nu sunt indicate solurile grele, lutoase, pentru a preveni înămolirea sau formarea crustei.

Rotaţia culturii
Cele mai bune premergătoare sunt reprezentate de plantele prăşitoare timpurii, cerealele de toamnă, leguminoasele (pentru pregătirea în condiţii optime a patului germinativ). Se va evita pe cât posibil monocultura, plantele putând reveni pe aceeaşi suprafaţă de teren după o perioadă minimă de aproximativ 4-5 ani, din cauza bolilor foliare, care pot să distrugă o parte însemnată de recoltă.

Fertilizarea plantelor de degeţel
Rolul deosebit de important în fertilizarea plantelor de degeţel îl are fosforul, aplicat pe fond de azot sau singur (îngrăşăminte pe fond de NPK, în raport de 1:1,5:1 sau N=45 kg/ha; P=60 kg/ha; K=45 kg/ha). De asemenea, un rol important îl au şi microelementele (mangan şi molibden) asupra producţiei de frunze şi acumulării cardenolidelor; prin stropirea plantelor în momentul formării rozetei de frunze. Prezenţa fosforului în doze suficiente creşte aportul microelementelor asupra conţinutului în lanatozidă C.

Lucrările solului
Acestea se execută diferit (specific) în funcţie de planta premergătoare şi de starea de umiditate a solului. Lucrările solului încep cu arătura de vară, executată la adâncimea de 15 cm, urmată de o altă arătură, în toamnă, executată la adâncimea de 25-28 cm, aceasta contribuind la păstrarea apei în sol şi la reducerea maximă posibilă a numărului de buruieni. Pregătirea patului germinativ va avea în vedere ca solul să fie foarte bine mărunţit, să fie nivelat şi tasat, lucrări realizate prin prelucrarea cu grapa cu discuri, combinatorul şi tăvălugul din dotarea fermei.

Modul de înmulţire
Plantele de degeţel se înmulţesc prin semănatul direct în câmp şi/sau prin răsad.

Semănatul şi plantatul
Seminţele de degeţel se seamănă în pragul iernii, pentru a putea beneficia de umiditatea acumulată în sol în perioada de iarnă. Când seminţele de degeţel sunt semănate/plantate în zone umede, se poate semăna şi primăvara, însă foarte timpuriu (chiar în ferestrele iernii - luna februarie), imediat ce se poate intra pe teren. Producerea răsadului are loc în răsadniţele semicalde sau în straturi reci. Dacă materialul de semănat se produce în răsadniţe semicalde, plantele de degeţel se seamănă în prima decadă a lunii martie, iar dacă materialul săditor se produce în straturi rece, plantatul se face în luna august. În mod normal, plantarea răsadului se face la începutul lunii mai. Cantitatea de sămânţă la hectar este de 4-5 kg/ha, când semănatul se execută în pragul iernii şi de 3-4 kg/ha, când semănatul are loc primăvara. Sămânţa folosită la semănat trebuie să aibă puritatea fizică de 85-95% şi germinaţia de minimum 45-65%. Semănatul se poate face cu semănătorile SUP-21, SUP-29, prevăzute cu distribuitoare pentru seminţe mici şi cu limitatoare de adâncime ataşate la brăzdare.  Pentru semănatul unui hectar de teren sunt necesare 200.000 de fire de răsad, ce se obţin de pe o suprafaţă de 100 mp de paturi semicalde sau pe 800-1.000 metri pătraţi în straturi reci, folosind 5 grame sămânţă/metrul pătrat sau 1 gram/metrul pătrat în cel de-al doilea caz. Pentru a realiza un semănat de bună calitate, sămânţa pentru semânat se amestecă cu material inert în proporţie de 1:1. Dacă semănatul se face direct în câmp, este nesară folosirea unei plante indicatoare (mac, salată, în cantitate de 60-70 grame/hectar) pentru marcarea rândurilor, în vederea efectuării lucrărilor înainte de răsărirea plăntuţelor de degeţel. Normele de seminţe sunt mari, comparativ cu masa de seminţe redusă, la răsărire asigurându-se o desime de 80-100 plante/metrul pătrat. Din cauza ritmului foarte redus de creştere, până la formarea micii rozete de frunze, plantele manifestă o mare sensibilitate la ploile repezi, secetă şi lucrările de îngrijire. Distanţa între rânduri este de 50 cm, cu 10-12 cm între plante pe rând, ceea ce va asigura o desime de 16-20 plante/metrul pătrat în cazul degeţelului lânos. Pentru degeţelul roşu, distanţa între plante pe rând este de 15-20 cm, asigurându-se 10-15 plante/metrul pătrat. Adâncimea de semănat  este de 0,5-1,0 cm, în funcţie de umiditatea şi textura solului.

Lucrări de îngrijire
În cadrul culturii înfiinţate prin semănat direct în câmp, când plantele sunt gata să străbată şi să apară la suprafaţa solului, se efectuează erbicidarea cu substanţe de către specialiştii agronomi din zonă. Se pot folosi erbicide având substanţa activă de tipul: Reglone (3-5 kilograme/hectar), Gramoxone (3-5 litri/hectar), Pyranind şi Venzar, Prevenol (10-12 litri/hectar) şi altele. Rărirea plantelor pe rând se face numai dacă este necesar. Numărul de praşile mecanice, praşile manuale şi pliviri este de 4-5 ori, în funcţie de gradul de îmburuienare al culturii. Lucrările de îngrijire la înmulţirea prin răsad cuprind: eliberarea de pământ a vârfului de creştere acoperit cu prilejul praşilelor sau al ploilor abundente. În culturile destinate producerii de sămânţă, plantarea sau rărirea se execută la distanţe mai mari între plante/rând. În anul I are loc eliminarea severă a plantelor bolnave sau slab dezvoltate. În anul al II-lea se execută lucrări de purificare, până în faza de butonizare, eliminându-se plantele netipice sau bolnave.

Combaterea bolilor
Cele mai importante boli ce apar în cultura de degeţel sunt: antracnoza, septorioza şi putregaiul umed al rădăcinilor. Antracnoza (Colletotrichum fuscum) se manifesta prin mici pete circulare, brun-deschis, înconjurate de o aureolă purpurie sau brună-roşiatică. Transmiterea acestei boli are loc prin sămânţă. Împotriva acestei boli, seminţele se tratează cu formalină 40%, în concentraţie de 0,25%, timp de 4 ore; se pot aplica stropiri cu zeamă bordeleză 1% şi produse cu substanţă activă de tipul: Fundazol (0,9-1 kilograme/hectar), Cuprosan, Super D, în cantitate de 5-5,5 kilograme/hectar. Putregaiul umed al rădăcinilor (Erwinia carotovora) atacă plantele mai puţin viguroase în timpul iernii, primăvara au frunzele ofilite şi chiar uscate, iar la cea mai mică atingere se desprind de la colet. Se combate prin măsuri preventive (respectarea asolamentului, igiena culturală) şi curative (stropiri cu produse ce au substanţă activă de tipul: Benlate 0,1%, în două reprize în timpul perioadei de vegetaţie). Virozele şi micoplasmozele sunt reprezentate de: virusul mozaicului castraveţilor, mozaicul tutunului, mozaicul X al cartofului şi altele de o importanţă mai mică. Ca efecte ale acestora amintim: plantele sunt mici, chircite, pe frunze apar zone mozaicate, galben-deschis, frunzele se răsucesc. Combaterea acestora se realizează prin respectarea asolamentului şi igiena culturală.

Combaterea dăunătorilor
Cei mai importanţi dăunători ai plantelor de degeţel sunt: viermii sârmă (Agriotes) şi larvele cărăbuşului de mai (Melolontha melolontha), care se pot combate prin măsuri preventive (respectarea asolamentului, evitarea unor premergătoare nepotrivite, cum ar fi: ierburi perene, trifoi, lucernă) şi măsuri curative (tratamente cu produse ce au substanţă activă de tipul: Duplitox 5+3 PP (25-39 kilograme/hectar) şi Lindatox 3 PP (30-35 kilograme/hectar) administrate toamna, înaintea executării arăturii adânci.

Recoltarea
Momentul optim de recoltare este atunci când frunzele acumulează conţinutul maxim de cardenolide (vârsta de 3 luni). Calendaristic, recoltarea are loc de la începutul lunii august până în octombrie, ţinându-se seama de conţinutul maxim de cardenolide, influenţat de apariţia eşalonată de frunze pe parcursul perioadei de vegetaţie, creşterea lentă ca mărime şi greutate a frunzelor, variabilitatea principiilor active în frunze de diferite vârste. Acumularea cardenolidelor are loc pe vreme caldă, însorită, în prima parte a zilei. Recoltarea frunzelor se face cu secera sau cu ajutorul unor cuţite mari, cu excepţia frunzelor îmbătrânite de la baza rozetei şi a celor tinere din mijlocul rozetei. Recoltarea începe de la un punct al tufei şi se continuă circular pe marginea exterioară a ei, mijlocul rămânând nerecoltat. În loturile semincere, recoltarea are loc înaintea deschiderii fructelor la baza inflorescenţei, utilizând secera, apoi plantele se leagă în snopi mari care se aşază în glugi. Treieratul se poate face cu combina, în staţionar, sau cu batoza, după 4-5 zile de la recoltare. Prima operaţiune de condiţionare a seminţelor se face prin vânturare şi apoi prin selectare. Sămânţa se întinde în strat de 7-10 cm, unde se lasă spre uscare câteva zile. Ambalarea se face în saci de hârtie. Uscarea se face la umbră, în încăperi uscate, curate, iar sămânţa se aşază în straturi de 2 kilograme/metrul pătrat şi se întoarce la 2-3 zile. Operaţiunea se încheie după 6-8 zile, când temperatura a avut valori medii zilnice de 20-22 grade Celsius. Uscarea se poate face şi pe cale artificială, la temperatura de 30-40 de grade Celsius, într-un timp cât mai scurt. O problemă deosebită este şi necesitatea evacuării aerului umed degajat în procesul uscării.

Ambalarea
Pentru realizarea ambalării în condiţii optime, frunzele nu trebuie să fie casante; pentru aceasta se lasă 1-2 zile la aer natural pentru a mări umiditatea. După ambalare în saltele de pânză sau în baloturi, frunzele se supun unei condiţionări termice de 2-3 ore, pentru ca umiditatea să ajungă la 5%. Frunzele ambalate ermetic se păstrează la temperatura de 5-25 de grade Celsius şi la umiditatea de 50%.

Producţii
La cele două recoltări se obţin 50-60 qintale/hectar de frunze verzi şi 19-20 qintale frunze uscate, iar producţia de seminţe este de circa 400 kg/hectar. Frunzele fiind toxice, pe timpul lucrărilor de îngrijire, precum şi la recoltare, uscare, ambalare, se iau toate măsurile de protecţie (spălarea pe mâini cu apă şi săpun, imediat după lucru). Nu se vor folosi copii sau femei gravide pentru executarea lucrărilor amintite.

Victor VĂTĂMANU