În legătură cu denumirea acestor plante, numele de Digitalis provine de la latinescul „digitus“ (deget, aluzie la forma corolei), lanata de la latinescul „lanatus“ (acoperit cu lână, la lobul median al corolei – pubescent și la caliciul prevăzut cu un strat dens cu aspect lânos), purpurea, de la latinescul „purpureus“ (roșu ca purpura, aluzie la culoarea florilor).
Cele două plante au importanță deosebită în industria farmaceutică. Ele sunt originare din Europa Centrală și Orientală, în prezent se cultivă în zone din America, Chile, sudul Australiei, în Europa până în Munții Alpi și în sudul Peninsulei Scandinavice. În România, aceste plante se întâlnesc în Țara Bârsei, nordul Moldovei, Subcarpații Meridionali, în general, în zone umde și răcoroase. În ceea ce privește principiile active, acestea se regăsesc în marea lor majoritate în frunze (Folium Digitalis purpurea și Folium Digitalis lanatae), care conțin glicozide cardiotonice (lanatozide A, B, C), digoxină, gitoxină, digifolină digilatomină, digipurpurin, saponine (lanatogozida, lanagitozid), colesterol, campestrol, stigmasterol, sitosterol, antrachinone, enzime, colină, acetilcolină, acizii cafeis și ascorbic, flavone (digitoflavonă, digitoluteină). Ca acțiune farmacologică, plantele acționează asupra contractibilității și excitabilității inimii, cu efect de ameliorare a circulației sanguine și de oxigenare a țesuturilor.
Relațiile plantă – factori de vegetație
Temperatura – plantele răsar la o temperatură medie zilnică de 4-5 grade Celsius, răsar în 15-20 de zile; când temperatura este de 22-24 de grade Celsius, plantele răsar în 5-6 zile. În timpul iernii, pe terenurile acoperite cu zăpadă, plantele rezistă și la temperaturi de minus 25 – minus 28 de grade Celsius. Răsărirea plantelor în primăvară are loc cu întârziere, neexistând pericolul vătămării plăntuțelor de către brumele târzii. Pe parcursul iernii, frunzele tinere din vârful de creștere rămân viabile, fără să crească. O medie lunară a temperaturii de 16-18 grade Celsius, însoțită de lipsa precipitațiilor și de lumină intensă, în perioada premergătoare recoltării frunzelor, asigură obținerea unor materii prime vegetale cu un conținut ridicat în cardenoide.
Umiditatea – cele două plante au cerințe ridicate în perioada de germinare a semințelor ca urmare a semănatului supeficial și a sistemului radicular subdezvoltat. Deficitul de apă din sol determină compromiterea însămânțărilor de primăvară. Excesul de apă favorizează dezvoltarea agenților patogeni. Conținutul în principii active este negativ influențat de un regim bogat în precipitații sau în cazul aplicării irigației. Plantele preferă regiuni cu precipitații cuprinse între 450 și 600 mm anual.
Lumina – favorizează acumularea în frunze a substanței active. Lumina este foarte importantă pentru răsărirea și creșterea plantelor.
Solul – cerințele plantelor pentru sol sunt satisfăcute prin cultivarea lor pe soluri slab acide, neutre, fertile, bogate în substanțe organice. Spontan, plantele pot crește și în luminișurile pădurilor de foioase. Nu sunt indicate solurile grele, lutoase, pentru a preveni înămolirea sau formarea crustei.
Rotația culturii
Cele mai bune premergătoare sunt reprezentate de plantele prășitoare timpurii, cerealele de toamnă, leguminoasele (pentru pregătirea în condiții optime a patului germinativ). Se va evita pe cât posibil monocultura, plantele putând reveni pe aceeași suprafață de teren după o perioadă minimă de aproximativ 4-5 ani, din cauza bolilor foliare, care pot să distrugă o parte însemnată de recoltă.
Fertilizarea plantelor de degețel
Rolul deosebit de important în fertilizarea plantelor de degețel îl are fosforul, aplicat pe fond de azot sau singur (îngrășăminte pe fond de NPK, în raport de 1:1,5:1 sau N=45 kg/ha; P=60 kg/ha; K=45 kg/ha). De asemenea, un rol important îl au și microelementele (mangan și molibden) asupra producției de frunze și acumulării cardenolidelor; prin stropirea plantelor în momentul formării rozetei de frunze. Prezența fosforului în doze suficiente crește aportul microelementelor asupra conținutului în lanatozidă C.
Lucrările solului
Acestea se execută diferit (specific) în funcție de planta premergătoare și de starea de umiditate a solului. Lucrările solului încep cu arătura de vară, executată la adâncimea de 15 cm, urmată de o altă arătură, în toamnă, executată la adâncimea de 25-28 cm, aceasta contribuind la păstrarea apei în sol și la reducerea maximă posibilă a numărului de buruieni. Pregătirea patului germinativ va avea în vedere ca solul să fie foarte bine mărunțit, să fie nivelat și tasat, lucrări realizate prin prelucrarea cu grapa cu discuri, combinatorul și tăvălugul din dotarea fermei.
Modul de înmulțire
Plantele de degețel se înmulțesc prin semănatul direct în câmp și/sau prin răsad.
Semănatul și plantatul
Semințele de degețel se seamănă în pragul iernii, pentru a putea beneficia de umiditatea acumulată în sol în perioada de iarnă. Când semințele de degețel sunt semănate/plantate în zone umede, se poate semăna și primăvara, însă foarte timpuriu (chiar în ferestrele iernii – luna februarie), imediat ce se poate intra pe teren. Producerea răsadului are loc în răsadnițele semicalde sau în straturi reci. Dacă materialul de semănat se produce în răsadnițe semicalde, plantele de degețel se seamănă în prima decadă a lunii martie, iar dacă materialul săditor se produce în straturi rece, plantatul se face în luna august. În mod normal, plantarea răsadului se face la începutul lunii mai. Cantitatea de sămânță la hectar este de 4-5 kg/ha, când semănatul se execută în pragul iernii și de 3-4 kg/ha, când semănatul are loc primăvara. Sămânța folosită la semănat trebuie să aibă puritatea fizică de 85-95% și germinația de minimum 45-65%. Semănatul se poate face cu semănătorile SUP-21, SUP-29, prevăzute cu distribuitoare pentru semințe mici și cu limitatoare de adâncime atașate la brăzdare. Pentru semănatul unui hectar de teren sunt necesare 200.000 de fire de răsad, ce se obțin de pe o suprafață de 100 mp de paturi semicalde sau pe 800-1.000 metri pătrați în straturi reci, folosind 5 grame sămânță/metrul pătrat sau 1 gram/metrul pătrat în cel de-al doilea caz. Pentru a realiza un semănat de bună calitate, sămânța pentru semânat se amestecă cu material inert în proporție de 1:1. Dacă semănatul se face direct în câmp, este nesară folosirea unei plante indicatoare (mac, salată, în cantitate de 60-70 grame/hectar) pentru marcarea rândurilor, în vederea efectuării lucrărilor înainte de răsărirea plăntuțelor de degețel. Normele de semințe sunt mari, comparativ cu masa de semințe redusă, la răsărire asigurându-se o desime de 80-100 plante/metrul pătrat. Din cauza ritmului foarte redus de creștere, până la formarea micii rozete de frunze, plantele manifestă o mare sensibilitate la ploile repezi, secetă și lucrările de îngrijire. Distanța între rânduri este de 50 cm, cu 10-12 cm între plante pe rând, ceea ce va asigura o desime de 16-20 plante/metrul pătrat în cazul degețelului lânos. Pentru degețelul roșu, distanța între plante pe rând este de 15-20 cm, asigurându-se 10-15 plante/metrul pătrat. Adâncimea de semănat este de 0,5-1,0 cm, în funcție de umiditatea și textura solului.
Lucrări de îngrijire
În cadrul culturii înființate prin semănat direct în câmp, când plantele sunt gata să străbată și să apară la suprafața solului, se efectuează erbicidarea cu substanțe de către specialiștii agronomi din zonă. Se pot folosi erbicide având substanța activă de tipul: Reglone (3-5 kilograme/hectar), Gramoxone (3-5 litri/hectar), Pyranind și Venzar, Prevenol (10-12 litri/hectar) și altele. Rărirea plantelor pe rând se face numai dacă este necesar. Numărul de prașile mecanice, prașile manuale și pliviri este de 4-5 ori, în funcție de gradul de îmburuienare al culturii. Lucrările de îngrijire la înmulțirea prin răsad cuprind: eliberarea de pământ a vârfului de creștere acoperit cu prilejul prașilelor sau al ploilor abundente. În culturile destinate producerii de sămânță, plantarea sau rărirea se execută la distanțe mai mari între plante/rând. În anul I are loc eliminarea severă a plantelor bolnave sau slab dezvoltate. În anul al II-lea se execută lucrări de purificare, până în faza de butonizare, eliminându-se plantele netipice sau bolnave.
Combaterea bolilor
Cele mai importante boli ce apar în cultura de degețel sunt: antracnoza, septorioza și putregaiul umed al rădăcinilor. Antracnoza (Colletotrichum fuscum) se manifesta prin mici pete circulare, brun-deschis, înconjurate de o aureolă purpurie sau brună-roșiatică. Transmiterea acestei boli are loc prin sămânță. Împotriva acestei boli, semințele se tratează cu formalină 40%, în concentrație de 0,25%, timp de 4 ore; se pot aplica stropiri cu zeamă bordeleză 1% și produse cu substanță activă de tipul: Fundazol (0,9-1 kilograme/hectar), Cuprosan, Super D, în cantitate de 5-5,5 kilograme/hectar. Putregaiul umed al rădăcinilor (Erwinia carotovora) atacă plantele mai puțin viguroase în timpul iernii, primăvara au frunzele ofilite și chiar uscate, iar la cea mai mică atingere se desprind de la colet. Se combate prin măsuri preventive (respectarea asolamentului, igiena culturală) și curative (stropiri cu produse ce au substanță activă de tipul: Benlate 0,1%, în două reprize în timpul perioadei de vegetație). Virozele și micoplasmozele sunt reprezentate de: virusul mozaicului castraveților, mozaicul tutunului, mozaicul X al cartofului și altele de o importanță mai mică. Ca efecte ale acestora amintim: plantele sunt mici, chircite, pe frunze apar zone mozaicate, galben-deschis, frunzele se răsucesc. Combaterea acestora se realizează prin respectarea asolamentului și igiena culturală.
Combaterea dăunătorilor
Cei mai importanți dăunători ai plantelor de degețel sunt: viermii sârmă (Agriotes) și larvele cărăbușului de mai (Melolontha melolontha), care se pot combate prin măsuri preventive (respectarea asolamentului, evitarea unor premergătoare nepotrivite, cum ar fi: ierburi perene, trifoi, lucernă) și măsuri curative (tratamente cu produse ce au substanță activă de tipul: Duplitox 5+3 PP (25-39 kilograme/hectar) și Lindatox 3 PP (30-35 kilograme/hectar) administrate toamna, înaintea executării arăturii adânci.
Recoltarea
Momentul optim de recoltare este atunci când frunzele acumulează conținutul maxim de cardenolide (vârsta de 3 luni). Calendaristic, recoltarea are loc de la începutul lunii august până în octombrie, ținându-se seama de conținutul maxim de cardenolide, influențat de apariția eșalonată de frunze pe parcursul perioadei de vegetație, creșterea lentă ca mărime și greutate a frunzelor, variabilitatea principiilor active în frunze de diferite vârste. Acumularea cardenolidelor are loc pe vreme caldă, însorită, în prima parte a zilei. Recoltarea frunzelor se face cu secera sau cu ajutorul unor cuțite mari, cu excepția frunzelor îmbătrânite de la baza rozetei și a celor tinere din mijlocul rozetei. Recoltarea începe de la un punct al tufei și se continuă circular pe marginea exterioară a ei, mijlocul rămânând nerecoltat. În loturile semincere, recoltarea are loc înaintea deschiderii fructelor la baza inflorescenței, utilizând secera, apoi plantele se leagă în snopi mari care se așază în glugi. Treieratul se poate face cu combina, în staționar, sau cu batoza, după 4-5 zile de la recoltare. Prima operațiune de condiționare a semințelor se face prin vânturare și apoi prin selectare. Sămânța se întinde în strat de 7-10 cm, unde se lasă spre uscare câteva zile. Ambalarea se face în saci de hârtie. Uscarea se face la umbră, în încăperi uscate, curate, iar sămânța se așază în straturi de 2 kilograme/metrul pătrat și se întoarce la 2-3 zile. Operațiunea se încheie după 6-8 zile, când temperatura a avut valori medii zilnice de 20-22 grade Celsius. Uscarea se poate face și pe cale artificială, la temperatura de 30-40 de grade Celsius, într-un timp cât mai scurt. O problemă deosebită este și necesitatea evacuării aerului umed degajat în procesul uscării.
Ambalarea
Pentru realizarea ambalării în condiții optime, frunzele nu trebuie să fie casante; pentru aceasta se lasă 1-2 zile la aer natural pentru a mări umiditatea. După ambalare în saltele de pânză sau în baloturi, frunzele se supun unei condiționări termice de 2-3 ore, pentru ca umiditatea să ajungă la 5%. Frunzele ambalate ermetic se păstrează la temperatura de 5-25 de grade Celsius și la umiditatea de 50%.
Producții
La cele două recoltări se obțin 50-60 qintale/hectar de frunze verzi și 19-20 qintale frunze uscate, iar producția de semințe este de circa 400 kg/hectar. Frunzele fiind toxice, pe timpul lucrărilor de îngrijire, precum și la recoltare, uscare, ambalare, se iau toate măsurile de protecție (spălarea pe mâini cu apă și săpun, imediat după lucru). Nu se vor folosi copii sau femei gravide pentru executarea lucrărilor amintite.
Victor VĂTĂMANU
