Tehnologia de cultură pentru gulie

Gulia provine din specia spontană Brassica rupenstris, întâlnită și în zona Mediteraneană. Se cultivă încă din antichitate și are aceeași arie de răspândire ca și varza. Se cultivă pe suprafețe însemnate în țările din vestul și centrul Europei, în Japonia, America, etc.
În România întâlnește condiții favorabile în toate județele, dar se cultivă pe suprafețe reduse. Mai cultivată este în Transilvania, Banat, în jurul marilor orașe, iar în ultimele decenii s-a răspândit în sere.

​Importanța alimentară și economică
De la gulie se consumă tulpina îngroșată. Având capacitate bună de păstrare, se poate consuma în stare proaspătă tot timpul toamnei și iernii. Are un conținut ridicat în substanțe nutritive, săruri minerale și vitamine. Conține 2,1% proteine, 61mg% vitamina C, iar valoarea energetică este de 70 calorii.
 
Particularități botanice și biologice în relație cu tehnologia
Gulia este o plantă bienală. În primul an se formează partea comestibilă reprezentată de tulpina îngroșată, frunzele, iar în anul doi, tulpinile florifere și semințele.
După răsărire, rădăcina este pivotantă, dar mai târziu, aceasta ramifică și devine fibroasă. Rădăcinile nu pătrund la adâncime mare în sol.
Frunzele sunt lung pețiolate, cu marginile limbului adânc dințate, de culoare verde sau violacee, în funcție de soi.
Tulpina îngroșată (tuberizată), numită și tulpino-fruct, are forma sferic-turtită sau ovală, are dimensiuni diferite în funcție de soi, culoare albicioasă, verde sau cu nuanțe violet. Îngroșarea tulpinii se produce de jos în sus, motiv pentru care partea inferioară, uneori, este lemnificată, mai ales în condiții de secetă.
În anul al doilea, gulia emite tulpini florale, înflorește, formează fructe și semințe.
Înălțimea tulpinii florale este de 1,2 metri. Florile sunt mici, pe tipul 4, cu corolă de culoare galbenă. Polenizarea este alogamă. Fructul este o silicvă cu 5-6 semințe. Semințele sunt mai mari ca la varza albă. Sunt globuroase, cu două șănțulețe foarte puțin pronunțate. Greutatea a 1000 de semințe este de 4,5-5,1 grame. Facultatea germinativă este de 70-90% și se păstrează 4 ani.
S-a observat că dacă din diferite motive s-a distrus vârful de creștere, se pot forma 3 tulpini îngroșate sub forma unui buchet. Unele soiuri formează după recoltare noi organe comestibile din mugurii axilari.
 
Exigențe ecologice
Cerințele față de căldură sunt reduse, asemănătoare cu cele de la varza albă. Au pretenții ridicate față de lumină, mai ales, în faza de răsad. Răsadul produs la lumină cu intensitate slabă se alungește și nu formează îngroșarea tulpinii. Gulia trebuie cultivată pe terenuri neumbrite. În perioada cu nebulozitate prelungită (cazul culturilor în sere în timpul iernii), plantele vegetează fără să formeze tulpina îngroșată.
Guliile sunt pretențioase la regimul de apă din sol. În zonele secetoase, dacă nu se aplică irigarea rațională, plantele îmbătrânesc repede și tulpina îngroșată se lemnifică. După plantare trebuie asigurată în sol o umiditate de 75-80% din I.U.A. (intervalul umidității active). Cele mai bune soluri sunt solurile mijlocii, fertile, bine structurate, cu pH de 7,0.
 
Tehnologia culturii guliilor
Guliile se cultivă în câmp, solarii, tunele joase și sere.
 
Cultura timpurie în câmp
Bune premergătoare sunt solano-fructoasele, cucurbitaceele, bulboasele, păstăioasele etc.
Terenul se pregătește la fel ca la cultura timpurie a verzei albe.
În cultura timpurie se folosesc soiurile timpurii care se numesc gulioare. Semănatul în vederea producerii răsadurilor se execută în intervalul 05-10 februarie. Cantitatea de sămânță este de 300 g/ha. Răsadurile se repica în cuburi nutritive de 5x5x5 cm. Plantarea răsadului se face în intervalul 25 martie-10 aprilie. Pe stratul înălțat la 104 cm se plantează 4 rânduri la 25 cm, iar pe rând la 25 cm. Pe teren nemodelat se plantează în benzi de 4 rânduri la 30 cm, pe rând la 25 cm, între benzi la 60 cm. Se aplică aceleași lucrări ca la varza timpurie.
Recoltarea gulioarelor se face eșalonat, prin smulgere, în faza când tulpina îngroșată are diametrul de 5-7 cm. Pentru valorificare se îndepărtează porțiunea de tulpină situată sub partea îngroșată și se mențin frunzele, deoarece se leagă câte trei bucăți și se valorifică sub formă de legături. Producția este de 10-15 t/ha.
 
Cultura de toamnă în câmp
Tehnologia este asemănătoare cu cea practicată la varza de toamnă. Se cultivă ca o plantă succesivă după cartofi timpurii, spanac, salată, mazăre, etc. Răsadul se produce pe brazde în câmp, nerepicat. În funcție de zona climatică, se seamănă în tot cursul lunii mai. Se folosesc 300 grame sămânță pentru 1 hectar.
Plantarea se face în intervalul 05 iunie-10 iulie. Se plantează 2 rânduri pe strat înălțat la 60 cm, iar pe rând la 30 cm. Cultura se poate înființa și prin semănat direct în câmp după tehnologia prezentată la varza târzie. Se aplică lucrări de îngrijire asemănătoare cu cele de la varza de toamnă.
Recoltarea se face cu dislocatorul DLR - în tot cursul lunii octombrie, înainte de apariția primelor înghețuri. În vederea valorificării, plantele se fasonează. Se îndepărtează prin tăiere frunzele și porțiunea de sub tulpina îngroșată. Producția este cuprinsă între 30 si 40 t/ha.
 
Cultura guliei în adăposturi din material plastic
Se folosesc solariile și tunelele joase. Producerea răsadurilor și tehnologia culturii sunt asemănătoare cu cele prezentate la varza albă și conopidă. Se folosesc soiuri timpurii.
Semănatul se face între 15 si 20 ianuarie, folosind 400-500 grame semințe pentru 1 hectar. Răsadul se repică obligatoriu în cuiburi nutritive de 5x5x5 cm. Solariile se pregătesc corespunzător, acoperirea făcându-se cu cel puțin 6-8 zile înainte de plantare. Plantarea răsadului se face în intervalul 20-25 martie. Se plantează în benzi de 7 rânduri, distanța între rânduri fiind de 25 cm, iar pe rând tot 25 cm. În cultura asociată se plantează între rândurile de bază, tomate de exemplu.
În cazul tunelelor joase se plantează în benzi la 30cm x 25cm, 3 rânduri, iar între benzi 80 cm. După plantare se instalează tunele joase. Gulioarele pot fi protejate cu folie suplă, fără sistem de susținere, aplicată direct pe răsaduri, timp de 28 de zile de la plantare, după care se îndepărtează de pe cultură. Recoltarea începe după 15 mai, iar valorificarea se poate face sub formă de legături. Producția este de 12-15 t/ha.
 
Cultura gulioarelor în sere
Se cultivă gulioarele în sere pentru reducerea consumului de energie. În sere tip bloc industrial se practică trei tipuri de culturi: cultura intermediară sau anticipată (față de cultura principală reprezentată de tomate, castraveți, ardei gras); cultura de bază (principală) și cultura asociată.
Pentru cultura anticipată, semănatul se face între 01 și 10 octombrie, pentru cea de bază între 01 și 10 noiembrie, iar la cultura asociată între 15 și 29 noiembrie. Se folosesc 400-500 grame semințe pentru 1 hectar.
Plantarea răsadului are loc la date calendaristice diferite, în funcție de tipul de cultură, astfel: între 15 și 20 noiembrie la cultura anticipată, între 20 decembrie și 10 ianuarie la cultura de bază și între 10 și 15 ianuarie la cultura asociată.
La cultura anticipată și de bază se plantează 12 rânduri pe travee, după schema 25 x 20 cm, realizându-se o densitate de 100.000 plante /ha.
La cultura asociată, numărul de rânduri se adaptează în funcție de cultura de bază, plantându-se la distanță de 25 cm între rânduri și 20 cm pe rând.
Recoltarea la cultura anticipată se eșalonează de la 10 ianuarie la 20 februarie, iar la cultura de bază și asociată între 15 martie și 30 aprilie. Producția este de 12-15 t/ha., la cultura anticipată, 20-25 t/ha., la cultura de bază și 8-10 t/ha., la cultura asociată.
 
Cultura gulioarelor în răsadnițe
Gulioareele valorifică bine condițiile din răsadnițe. Tehnologia este asemănătoare cu cea de la conopidă. În cazul culturilor pure, plantarea se face între 10 și 25 februarie, iar când se cultivă asociat între 15 februarie și 15 martie, după schema 25 x 25 cm, ceea ce înseamnă la o ramă 24 de fire. Se obțin producții de 12-15 t/ha.
 
Victor Vătămanu