Tehnologia de cultură pentru macul galben - Glaucium flavum Cr.

​Macul galben este o specie medicinală de perspectivă, datorită prezenței în toate organele plantei a unor alcaloizi, dintre care componentul principal este glaucina (0,6-0,8%). Aceasta prezintă o acțiune terapeutică similară cu cea a codeinei (antibronșică, expectorantă).

Amplasarea culturii
Cerințele biologice și amplasarea teritorială
Macul galben poate fi cultivat ca specie anuală sau perenă, menținându-se în cultură 3 ani. Este o specie care se dezvoltă bine în climat temperat și rezistă la iernare, mai ales în iernile în care solul este acoperit cu zăpadă. Macul galben se dezvoltă bine pe solurile fertile, afânate și structurate de tipul cernoziomurilor.
Nu sunt indicate solurile grele, reci și cu exces de umiditate, deoarece macul nu suportă băltirea. Aceasta favorizează putrezirea plantelor, producând multe goluri în cultură.
Luând în considerare particularitățile biologice ale speciei, se recomandă amplasarea acesteia în sud-vestul țării, în Câmpia Bărăganului și Câmpia Olteniei.
 
Locul în asolament
Macul galben trebuie cultivat după premergătoare care eliberează terenul devreme, pentru a se putea pregăti solul în bune condiții. Se recomandă a se cultiva după cereale, leguminoase sau porumb pentru siloz. Dacă se cultivă ca specie perenă, se va amplasa în afara asolamentului. Cultura va reveni pe același loc după 4-5 ani.
 
Folosirea îngrășămintelor
La stabilirea necesarului de îngrășăminte se va ține seama de felul plantei premergătoare și de fertilitatea naturală a solului. Fertilizarea cu fosfor - îngrășămintele cu fosfor administrate singure nu contribuie la sporirea producției de iarbă, dar au o acțiune favorabilă asupra dezvoltării plantei, echilibrând acțiunea celorlalte elemente fertilizante.
Dozele optime sunt de 45-60 kg./ha. substanță activă.
Fertilizarea cu potasiu - potasiul nu influențează semnificativ producția sau calitatea materiei prime vegetale, dar contribuie la echilibrarea acțiunii celorlalte substanțe, din care cauză se va administra numai pe solurile sărace în acest element, în cantitate de 40-60 kg./ha. substanță activă. Fertilizarea cu azot - azotul influențează pozitiv creșterea și dezvoltarea plantelor, sporind producția de iarbă. Totodată, azotul constituie un element care intră în compoziția alcaloizilor. Azotul se va aplica în cantitate de 80-100 kg./ha.. În doze mai mari sensibilizează plantele la boli.
Îngrășămintele cu fosfor și cu potasiu se administrează toamna sub arătură, iar cele cu azot la sfârșitul iernii sau fracționat, jumătate din cantitate primăvara, iar restul în timpul perioadei de vegetație, la prima lucrare cu cultivatorul.
Cultura se fertilizează și în anii următori în funcție de starea de vegetație a acesteia și de tipul de sol pe care este amplasată.
 
Lucrările solului
Lucrările de bază - după recoltarea plantei premergătoare, terenul se ară la adâncimea de 28-30 cm, dacă există suficientă umiditate în sol pentru a se efectua o lucrare de bună calitate.
Dacă solul este uscat, se va efectua o lucrare cu discul în agregat cu grapa cu colți reglabili și se va ara când solul va fi suficient de umed pentru o lucrare de bună calitate .
Pregătirea patului germinativ - macul galben are semințe foarte mici, care trebuie semănate superficial. Datorită acestui fapt, este necesară o minuțioasă pregătire a patului germinativ. Solul trebuie să fie bine nivelat, mărunțit și tasat. În acest scop, se vor utiliza combinatorul și tăvălugul inelar.
 
Semănatul
Epoca de semănat - macul galben se va semăna de preferință în pragul iernii sau primăvara.
Norma de sămânță - cantitatea optimă de sămânță este de 3-4 kg./ha., în funcție de valoarea culturală a semințelor și de gradul de pregătire a solului. Desimea optimă este de 65-72 plante/m2. Distanța de semănat - macul galben se seamănă la distanța între rânduri de 50-62,5 cm, în funcție de durata de exploatare a culturii (2-3 ani ) și de condițiile de cultură (irigat sau neirigat)
Adâncimea de semănat - macul galben trebuie să fie semănat superficial, la adâncimea de 1-1,5 cm. Pe solurile ușoare sau în anii cu primăveri secetoase, adâncimea de semănat va fi de 1,5-2 cm. Dacă se seamănă mai adânc, procentul de plante va fi mai redus decât cel normal.
 
Lucrările de întreținere
În primul an de vegetație, intervalele dintre rânduri se lucrează mecanic la adâncimea de 4-5 cm, cu cultivatorul prevăzut cu discuri de protecție. Macul galben este sensibil la îmburuienare în prima lună după răsărire, până se formează rozeta de frunze bazale. Combaterea la timp a buruienilor asigură creșterea intensă a rozetei, care, pe măsură ce se dezvoltă, acoperă solul și împiedică dezvoltarea buruienilor. După recoltarea plantelor, se execută obligatoriu o prășilă care are ca scop afânarea solului, creându-se condiții pentru formarea recoltei a doua.
În toamnă, se execută bilonarea ușoară a plantelor, pentru protejarea acestora împotriva excesului de apă și a înghețului. Macul galben trebuie să intre în iarnă în faza de rozetă, formată din 6-8 frunze.
În anul al II-lea de vegetație, odată cu pornirea în vegetație a plantelor, se execută o prășilă mecanică și una manuală. Lucrarea se repetă de 1-2 ori până la recoltare și se execută obligatoriu după fiecare lucrare de recoltare pentru a se face afânarea solului și a stimula plantele să se dezvolte.
În cazul în care cultura se prezintă într-o stare de vegetație bună, fără goluri prea mari, acesta se poate menține și în anul al III-lea, efectuându-se aceleași lucrări de întreținere ca și în anul anterior. Erbicidarea culturii - pentru combaterea chimică a buruienilor se va utiliza un erbicid total și unul antigramineic.
 
Boli, dăunători și combaterea acestora
În cultura de mac galben, cea mai frecventă boală este putregaiul rădăcinilor (Sclerotinia sclerotiorum). Boala apare cu o frecvență mai mare începând din anul al II-lea de vegetație. Atacul se manifestă pe rădăcini și la baza tulpinii sub formă de pete brune, umede, care se întind, provocând putrezirea țesuturilor.
Pentru prevenirea atacului, se recomandă respectarea măsurilor agrofitotehnice (asolament corespunzător, evitarea terenurilor prea joase și umede, folosirea de sămânță sănătoasă) și a măsurilor de igienă culturală.
Dintre dăunători, un potențial ridicat de dăunare îl are specia Entomoscelis saccra, care în ultimii ani a determinat un grad de atac destul de mare. Atacul este produs atât de adulți, cât și de larve.
Acestea rod până la scheletarea limbului frunzelor, în afară de nervurile groase, bobocii florali și capsulele în formare. Inițial, atacul se manifestă în vetre, ulterior extinzându-se, putându-se ajunge la compromiterea culturii.
Pentru combaterea dăunătorului se recomandă efectuarea a două tratamente, primul asupra adulților, iar al doilea asupra larvelor și a adulților noii generații.
 
Recoltarea
La macul galben, materia primă vegetală este reprezentată de întreaga plantă. Se recoltează iarba de 2-3 ori pe an, în funcție de anul de vegetație al culturii.
În primul an, se obțin două recolte în cultura neirigată și trei recolte în condiții de irigare. În următorii ani, se obțin câte trei recolte, deoarece plantele pornesc în vegetație primăvara devreme.
În timpul perioadei de vegetație, producția de iarbă și conținutul în alcaloizi variază semnificativ în funcție de fenofază, de variația factorilor meteorologici și de anul de vegetație al culturii.
Epoca de recoltare - ca moment optim de recoltare se consideră a fi cel încadrat între faza de înflorire în masă și începutul formării silicvelor. În această perioadă, producția de iarbă și conținutul în glaucina, ating valorile cele mai ridicate. În decursul zilei, conținutul cel mai ridicat se înregistrează dimineața, în primele ore ale zilei.
 
Uscarea și condiționarea
Iarba încărcată în mijloacele de transport se tasează și nu se lasă în remorcă mai mult de 3-4 ore, deoarece se încinge, se înnegrește și se depreciază calitatea, conținutul în alcaloizi scăzând la jumătate.
Iarba recoltată se transportă cât mai repede în uscătorii sau în spații aerisite, adăpostite de ploi, unde se întinde în strat subțire. În condiții naturale, se poate usca numai prima recoltă. În uscător, temperatura de uscare trebuie să fie de 60-80 de grade Celsius, durata uscării fiind de 10-12 ore.
Pentru a facilita extracția glaucinei, iarba uscată se poate fragmenta în bucăți lungi de 4-8 cm. Randamentul de uscare este de 5-7:1, în funcție de condițiile de cultură, de condițiile climatice ale anului și de epoca de recoltare a plantelor (cele din cultura irigată și cele recoltate spre toamnă conțin un procentaj mai mare de apă).
Producția de iarbă care se poate realiza diferă în funcție de condițiile de cultură și de anul de vegetație. În primul an de cultură, se pot realiza 1-2 t/ha. iarbă uscată, iar în al doilea an, când potențialul de producție este maxim, se realizează 2-3 t/ha.
Iarba uscată se încarcă în saltele de pânză rară și se păstrează în încăperi uscate. În toată perioada recoltării, uscării și ambalării, se va avea în vedere ca toate frunzele de pe plantă să fie recuperate, frunzele ăi silicvele fiind cel mai bogate în glaucina și prezența acestora în cantitate cât mai mare, ridică calitatea materiei prime vegetale. 
 
Victor Vătămanu