Tehnologia de cultură pentru Mentha Piperita L.Huds (Izma bună)

Etimologia genului ar devia de la latinescu „mens, mentis“ = minte, deoarece planta ar fortifica creierul şi ar reînviora gândirea şi memoria. Pipirita ar veni de la „piperatus“ = iute, piperat, aluzie la mirosul şi gustul plantei. După Benigni şi Cola, mintha sau minte este numele nimfei, fiica lui Cocytus, fluviul Infernului, iubita lui Plutonis şi transformată, din gelozie, de către Proserpina într-o plantă.

Importanţa culturii de izmă - aceasta prezintă importanţă deosebită pentru industria farmaceutică, a pastei de dinţi, industria alimentară, a săpunului, parfumurilor şi a ţigaretelor.

Origine - izma este originară din Europa, dar se cultivă pe toate continentele. A fost cultivată pentru prima dată în Anglia (1760), unde s-au obţinut şi primele cantităţi de ulei volatil. Cea mai mare producţie de ulei volatil (3/4 din producţia mondială) este asigurată de Statele Unite ale Americii. La producţia mondială de ulei volatil de mentă concură Anglia, Franţa, Italia, Bulgaria, Rusia şi Japonia. În România, menta se cultivă în toate zonele cu climat răcoros. Ca principii active, Herba Menthae şi Folium Menthae conţin: ulei volatil 1,5-3,5%. Uleiul este bogat în mentol 50-60% şi mentonă 9-12%. Mai conţin acetat şi valeriană de metil, taninuri, flavonoide, polifenoli şi un principiu amar. Acţiunea farmacologică constă în aceea că frunzele de mentă au proprietăţi stimulative, stomahice, antiseptice şi antispatice, colagoge şi spasmolitice, antiinflmatoare, antivomitive, antidiareice şi antitusive.

Relaţiile plantei cu factorii de vegetaţie

Temperatura - izma este o plantă cu cerinţe reduse faţă de temperatură; porneşte în vegetaţie la temperatura de 3-5 grade Celsius; temperatura optimă de creştere este de 18-20 de grade Celsius; plantele tinere suportă temperaturi scăzute, de 8-17 grade Celsius; stolonii rezistă la temperatura de -25...-30 de grade Celsius dacă sunt acoperiţi cu zăpadă; temperaturile mai ridicate de 23-25 de grade Celsius determină creşterea procentului total de ulei eteric, dar îl scade pe cel de mentol.

Umiditatea - manifestă cerinţe mari faţă de apă, până la înflorire; vegetează bine în zone cu regim pluviometric anual cuprins între 600 şi 1.000 mm; specia este pretenţioasă atât la umiditatea solului, cât şi la umiditatea relativă a aerului.

Lumina - izma este o plantă heliofilă (manifestă cerinţe ridicate faţă de lumină); în condiţii de umbrire, creşte conţinutul în mentonă şi scade în mentol; durata lungă a zilei influenţează favorabil atât producţia, cât şi compoziţia uleiului volatil.

Solul - izma este o specie pretenţioasă faţă de sol; pentru cultivarea ei sunt indicate solurile afânate, permeabile, cu textură lutonisipoasă (aluvionale), cernoziomuri; nu sunt propice pentru cultura de izmă solurile grele, argiloase; dezvoltarea normală  şi creşterea plantei au loc în condiţiile unui pH cuprins între 5 şi 7.

Rotaţia culturii

Cele mai bune premergătoare ale culturii de izmă bună sunt: cerealele de toamnă, prăşitoarele timpurii, leguminoasele pentru boabe, borceagul, muştarul. Într-un asolament care cuprinde plante medicinale, izma bună preferă o cultură premergătoare de valeriană. Monocultura este contraindicată. Izma bună poate reveni pe aceeaşi suprafaţă după o perioadă de minimum 4-5 ani. Într-un asolament în cultura mare sunt indicate asolamentele de 6 ani, după cum urmează: pentru zona de sud şi sud-vest - menta urmează după leguminoase pentru boabe (grâu, orz, degeţel lânos sau anghinare, numai în anul I - porumb, muştar sau coriandru - mazăre, fasole - mentă), iar în zona umedă şi răcoroasă după secară pentru scleroţi (grâu, orz - mac în cultură ascunsă cu chimion - chimion - secară pentru scleroţi - mentă - cartof, sfeclă).

Fertilizarea

Cele mai bune rezultate de producţie s-au obţinut când s-a aplicat următorul sistem de fertilizare: 20-30 de tone gunoi de grajd bine fermentat administrat la arătura de bază; 60-80 kilograme/hectar P2O5; 60 kilograme/hectar K2O. Administrarea gunoiului de grajd a determinat un spor de producţie de 20-30%. Nu se recomandă gunoi de grajd proaspăt, deoarece stânjeneşte creşterea stolonului şi favorizează instalarea ruginei şi îmburuienarea. Sporuri importante de producţie se asigură la mentă cu îngrăşăminte minerale, prin administrarea a 50-60 kilograme/hectar s.a. azot; 60-80 kilograme/hectar s.a. fosfor; 40-60 kilograme/hectar s.a. potasiu. Îngrăşămintele cu azot se administrează parţial (50%) la pregătirea solului pentru plantat, iar restul primăvara, în faza de ramificare, printre rânduri încorporându-se prin prăşit. Pentru a doua recoltă, în acelaşi an (otavă), imediat după prima recoltare, se administrează 50-75 kilograme/hectar azot.

Lucrările solului

Principala lucrare a solului o reprezintă arătura adâncă de vară (25-30 cm), în agregat cu grapa stelată. Până la plantare, arătura se lucrează cu grapa cu discuri, în agregat cu grapa cu colţi reglabili, pentru distrugerea buruienilor şi nivelare.

Înmulţirea

Mentha piperita, fiind un hibrid steril (produce foarte puţine seminţe, care au germinaţie redusă şi o mare variabilitate), se înmulţeşte pe cale vegetativă prin stoloni.

Recoltarea stolonilor

Această operaţiune se execută toamna (în luna octombrie) pe măsură ce se execută plantatul, manual (cu furca) sau cu plugul fără cormană, cu maşini de recoltat cartofi sau ceapă. Stolonii se acoperă cu pământ sau paie pentru a se evita deshidratarea. Stolonii se recoltează din plantaţiile din anul I, bine întreţinute, fertilizate şi irigate; recoltarea herbei se face când plantele trec de faza de înflorire deplină; stolonii trebuie să fie albi, turgescenţi, lipsiţi de urmele de atac de boli şi dăunători, să aibă lungimea de 15 cm, cinci noduri, iar în masa lor să nu mai existe mai mult de 10% resturi de tulpini; după recoltare, se face fasonarea (îndepărtarea resturilor de tulpini, a stolonilor brunificaţi, ofiliţi, cu semne de atac de boli sau dăunători); deshidratarea stolonilor la plantare constituie principala cauză care determină nerealizarea densităţii culturii.

Plantarea stolonilor

Această operaţiune se execută toamna (în luna octombrie) sau primăvara, foarte timpuriu, în cazuri excepţionale. Avantajele plantării din toamnă sunt următoarele: producţia de herba şi ulei volatil este mai mare cu cel puţin 25%, atacul frunzelor atacate de rugină este însemnat mai mic sau chiar inexistent; maturitatea de recoltare mai timpurie, înlăturarea păstrării stolonilor peste iarnă.

Distanţa de plantare şi densitatea culturii

Menta se plantează la distanţe de 70 cm între rânduri, iar pe rând la 8-10 cm, pentru a asigura la un metru liniar cel puţin 10-12 plante (14-17 plante/metrul pătrat). Nu trebuie depăşită densitatea de 25 plante/metrul pătrat, deoarece umbrirea reciprocă influenţează negativ conţinutul de ulei volatil. La densitate mai mare, consumul de apă creşte mai mult şi în condiţii de evapotranspiraţie plantele pierd din frunze.

Adâncimea de plantare

În rigole deschise cu sapa sau cu rariţa, stolonii se aşază manual la adâncimea de 8-10 cm, la plantarea de toamnă, şi la 6-8 cm la plantarea de primăvară. Pentru plantatul complet mecanizat s-a adaptat maşina de împrăştiat gunoi de grajd MIG - 5. La plantare se folosesc numai stoloni segmentaţi. Cantitatea de stoloni proaspeţi, neofiliţi, la hectar este de 1.200 kilograme/hectar. Această cantitate se obţine de pe o suprafaţă de 800-1.000 metri pătraţi; cu stolonii recoltaţi de pe un hectar se înfiinţează maximum 10 hectare de plantaţie de mentă.

Lucrări de îngrijire

Principalele lucrări sunt: tăvălugirea după plantare, dacă este cazul, cu un tăvălug inelar, urmat de o grapă uşoară; primăvara, până la răsărire, se efectuează grăparea perpendicular pe direcţia rândurilor, cu grapa reglabilă la adâncimea potrivită, pentru a nu scoate stolonii din pământ; efectuarea de praşile până când plantele acoperă intervalul dintre rânduri; pliviri (1-2 pe rând); combaterea buruienilor pe cale chimică se recomandă numai la culturile destinate extragerii uleiului, folosindu-se recomandările inginerilor agronomi din zonă; combaterea ruginii (Puccinia menthae) se face prin măsuri preventive agrofitotehnice; irigarea se asigură prin 4-6 udări, din care una-două după recoltare, pentru stoloni şi pentru a doua recoltă, în funcţie de condiţiile climatice din anul de cultură; cu 7-10 zile înainte de recoltare, menta nu se mai irigă. Irigarea se face prin aspersiune.

Recoltarea

Recoltarea mentei pentru producerea de ulei volatil are loc când 50% din ramificaţiile plantelor sunt înflorite; se recoltează herba mecanizat, prin cosire, la înălţimea de 5-10 cm, pe timp uscat, în zile cu soare, fără vânt, între orele 10 şi 14, când plantele conţin cea mai mare cantitate de ulei volatil; după câteva ore, plantele se transportă la distilerie; în cazul utilizării cazanelor mobile basculante, herba tăiată este preluată din brazdă cu ridicător, montat pe combina pentru furaj, care toacă şi aruncă masa tocată în cazanele mobile; frunzele se recoltează când au lungimea de 5-6 cm, manual, în mai multe etape. Uscarea se face pe cale naturală, la umbră; se poate face şi artificial la 30-35 de grade Celsius, după care se batozează, obţinându-se un amestec de frunze întregi sau sfărâmate, de inflorescenţe şi segmente de ramificaţii. Cantitatea de frunze uscate în anul I poate să ajungă la 6-8 qintale/ hectar, iar herba proaspătă, 100-150 qintale/hectar. În anul I de cultură se obţin cele mai ridicate producţii şi stoloni cu valoare „culturală“ deosebită. În anul al II-lea de exploatare, producţia de herba creşte, iar conţinutul de ulei volatil se reduce la jumătate.

Victor VĂTĂMANU