Tehnologia de cultură pentru muşeţel (Matricaria Chamomilla L.)

1/8/2020

După unii etimologi, numele genului ar deriva de la latinescul „mater“ = mamă, aluzie la utilizarea plantei în bolile femeilor; „chamomilla“ derivă din grecescul „kamaimelon“ = măr mic, aluzie la mirosul fin al florilor de muşeţel, asemănător cu cel al unor soiuri de măr.

Importanţa culturii de muşeţel - este una din cele mai importante plante medicinale, atât pentru valoare terapeutică, cât şi economică. Răspândire - muşeţelul este răspândit în întreaga Europă, în Asia Centrală, zona sudică a Siberiei, Asia Mică, nordul Africii, America de Nord, Australia. În România, cele mai importante bazine cunoscute şi exploatate an de an se regăsesc în judeţele: Arad, Bihor, Brăila, Buzău, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Ialomiţa, Iaşi, Mehedinţi, Olt, Satu Mare, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vaslui şi Vrancea.

Principii active ale plantei de muşeţel - florile (Flkores Chamoillae) conţin ulei volatil (0,30-1,50%), bogat în chamzulena, ce ia naştere din proazulene (matricina şi matricarina), substanţe de natură sescviterpenică, flavonoide, substanţe de natură cumarinică, colină şi mucilagii. Acţiune farmacologică - muşeţelul are o acţiune antispastică, antiinflamatoare, cicatrizantă, stomahică, analgezică, antiseptică şi antihistaminică.

Relaţiile plantă-factori de vegetaţie

Temperatura - temperatura minimă de germinaţie este de minimum 6 grade Celsius; cultura de muşeţel rezistă la temperaturi scăzute din timpul iernii (uneori poate rezista şi până la minus 30 de grade Celsius). Temperaturile ridicate (de peste 30 de grade Celsius), însoţite de secetă şi arşiţă, împiedică răsărirea culturii şi stâjenesc creşterea plantelor. Umiditatea - faţă de umiditate, muşeţelul are cerinţe relativ ridicate, din cauza sistemului radicular superficial. Aceasta se observă cel mai bine primăvara, când, din cauza deficitului de apă din sol, cultura poate fi compromisă. De asemenea, ploile înregistrate în timpul recoltării sunt dăunătoare culturii de muşeţel. Lumina - constituie elementul de bază care favorizează acumularea de azulene.

Solul - muşeţelul, faţă de sol, are cerinţe reduse. El poate fi cultivat pe soluri uşoare, acide sau alcaline, chiar şi pe sărături. Muşeţelul are o anumită specificitatea şi anume apare în cultura fenomenul de periodicitate. Ce înseamnă aceasta? După anumite perioade, cultura de muşeţel dispare compet sau apar vetre golaşe, care se menţin 2-3 ani de zile, după care, brusc apar plantele de muşeţel din nou, dar de data aceasta masiv. Acest fenomen se datorează faptului că prin putrezirea plantelor de muşeţel solul se îmbogăţeşte excesiv în substanţe organice, care provoacă acumularea de substanţe toxice pentru cultura de muşeţel. După ce aceste substanţe dispar, prin mineralizare şi levigare, plantele de muşeţel se instalează din nou prin autoînsămânţare.

Tehnologia de cultură pentru muşeţel

Rotaţia culturii - pentru cultura de muşeţel avem o anumită particularitate, care constă în faptul că atunci când cultura se păstrează 2-3 ani consecutiv pe acelaşi teren muşeţelul se seamănă în afară asolamentului; plantele de muşeţel se pot menţine 2-3 ani în cultură, prin însămânţare. Plante bune premergătoare pentru cultura de muşeţel sunt: cerealele de toamnă (grâu de toamnă, orz de toamnă, orzoaica de toamnă), leguminoasele pentru boabe (în special mazărea), culturi care eliberează terenul devreme (muştar, borceag), dar acesta trebuie să fie curat de buruieni şi mai ales bine aprovizionat cu apă. Nu sunt recomandate ca premergătoare pentru cultura muşeţelului culturile de floarea-soarelui, sorgul, iarba de Sudan, porumbul, cânepa. Trebuie avut în vedere faptul că monocultura nu este indicată. Muşeţelul poate reveni pe aceeaşi suprafaţă numai după o perioadă de minimum 2-3 ani. Fertilizarea - la stabilirea necesarului de îngrăşăminte chimice trebuie să se ţină seama de următoarele probleme: tipul de sol, gradul de aprovizionare a solului în substanţe nutritive de tipul N, P, K; planta premergătoare culturii de muşetel.

Muşeţelul reacţionează pozitiv în administrarea gunoiului de grajd. Acesta poate fi administrat şi utilizat în cantitate de 20-30 tone/hectar, direct aplicat culturii de muşeţel, încorporat în sol odată cu arătura de bază să se poate administra şi culturii premergătoare, pentru a se evita astfel îmburuienarea solului şi căderea cantităţii de ulei esenţial. De asemenea, se mai recomandă aplicarea a 5 tone/hectar de mraniţă, ceea ce a determinat obţinerea unui spor la producţia de seminţe de 24%.

Aplicarea macroelementelor fertilizante

Azotul - determină creşterea masei vegetative, ce nu se corelează cu producerea de inflorescenţe. Azotul se administrează fracţionat, după cum urmează: 50% la arătura de vară sau la pregătirea patului germinativ şi cealaltă jumătate, respectiv 50%, în primăvară. Doza recomandată de azot ce se poate aplica culturii de muşeţel este de 40-50 kilograme/hectar. În tehnologia nouă de cultivare a muşeţelului se pot aplica şi îngrăşăminte complexe. Astfel, folosirea îngrăşămintelor complexe de tipul 13:26:13 sau 16:16:16, 23:23:0, 10:25:10 este recomandată numai după efectuarea analizelor de sol determinate pentru a cunoaşte starea de fertilitate a solului cu fosfor şi potasiu. Rezultatele obţinute după aplicarea acestor tipuri de îngrăşăminte s-a dovedit a fi deosebit de eficace. Fosforul - stimulează creşterea conţinutului de ulei volatil, dar scade conţinutul de azulene. Administrat combinat cu azotul sau aplicat sub formă de îngrăşăminte complexe, determină creşterea producţiei cu peste 30%, chiar şi pe solurile cu o fertilitate bună. Doza recomandată de aplicare a fosforului în cultura de muşeţel este de 40-50 kilograme/hectar; administrarea se va face toamna. Potasiul - favorizează acumularea de ulei volatil şi, în general, se administrează sub formă de îngrăşăminte complexe. Doza recomandată de potasiu pentru cultura de muşeţel este cuprinsă între 40 şi 50 kilograme/hectar. Aplicarea microelementelor - eficienţa deosebită a culturii de muşeţel se înregistrează când se aplică şi microelemente ca molibden, mangan, bor. Aceleași rezultate bune se obțin și în cazul aplicării unor regulatori de creștere (clorura de clorcolină şi giberelina).

Lucrările solului - încep imediat după recoltarea plantei premergătoare, când se efectuează arătura la adâncimea de 18-20 cm. Imediat după încheierea efectuării arăturii se poate aplica o discuire cu grapa cu discuri, în agregat cu grapa cu colţi reglabili.

O mare atenţie se va acorda pregătirii patului germinativ, deoarece seminţele de muşeţel sunt foarte mici. De asemenea, se va avea în vedere faptul că puritatea şi capacitatea de germinaţie la muşeţel sunt reduse; de aceea se va avea meticulozitate în stabilirea cantităţii de sămânţă ce se va folosi la semănat.

În final, se poate efectua o lucrare cu tăvălugul (neted sau de preferat inelar) înainte de semănat. Semănatul - pentru un semănat bun, sămânţa trebuie să corespundă din punct de vedere fitotehnic. Astfel, puritatea trebuie să fie între 50 şi 70%, iar capacitatea de germinaţie să fie cuprinsă între 45 şi 65%.

Semănatul muşeţelului se poate face după cum urmează:

- vara, în cursul lunii august, aceasta fiind epoca cea mai indicată, deoarece plantele, până la venirea iernii, formează rozeta de frunze, iar sistemul radicular este bine dezvoltat;
- în pragul iernii;
- primăvara foarte timpuriu, în zonele umede şi răcoroase. Distanţa între rânduri poate fi următoarea: 15-25 cm (cu 300- 350 plante/mp); 40 cm între rânduri; în benzi de 9 rânduri, cu distanţa între rânduri de 12,5 cm şi 40 cm între benzi; 25-50 cm, 45-60 cm, 20 cm. Distanţele se stabilesc în funcţie de imburuienarea solului şi a înlesnirii recoltatului. Distanţele mici asigură cele mai ridicate producţii.

Adâncimea de semănat este de 0,3-0,5 cm, seminţele răsar mai bine în prezenţa luminii. Norma de sămânţă este de 3-4 kilograme/hectar, dar sămânţa se amestecă în proporţie de 1:1 cu rumeguş fin sau praf rezultat de la condiţionarea recoltei de muşeţel. Lucrări de îngrijire - imediat după semănat, se va tăvălugi semănătura; se va distruge crusta apărută cu grapa stelată până la răsărirea culturii de muşeţel; se vor combate buruienile prin praşile mecanice, manuale şi pliviri; distrugerea buruienilor prin utilizarea de substanţe chimice (erbicide). Recoltarea - se realizează în mai multe etape, când majoritatea inflorescenţelor au petalele florilor ligulate dispuse orizontal. Recoltarea se face numai pe timp frumos, după ce s-a ridicat roua. Inflorescenţele se rup de pe plante cu o codiţă de cel mult 1 cm. Imediat, inflorescenţele se pun la uscat, o perioadă de circa 7 zile.

Victor VĂTĂMANU

0 Comments

articole

Tehnologia de cultură pentru muşeţel (Matricaria Chamomilla L.)

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT